Lacul Roșu
Drumeții Jurnal de Călătorie în

3 trasee accesibile cu plecare din stațiunea Lacul Roșu

Ți-a plăcut? Dă mai departe!
  •  
  •  

Așa cum îți spuneam în jurnalul precedent, în scurta noastră vacanță de Rusalii din 2019 am făcut un tur de forță cu plecare din 2 stațiuni destul de cunoscute și apropiate una de cealaltă: Durău și Lacul Roșu.

Dacă despre Durău ți-am povestit deja, astăzi vreau să-ți vorbesc despre Lacul Roșu.

Nu era prima dată când ajungeam în această stațiune. Mai fuseserăm în vara lui 2010. Atunci însă singurul lucru de care am avut timp a fost să ne plimbăm pe malurile lacului.

Unde stai și unde mănânci în Lacul Roșu

Tot atunci am mâncat pentru prima dată și delicioasele găluște Șomloi, pe care însă de data aceasta nu le-am mai găsit. Aceste găluște sunt un desert specific unguresc, destul de migălos, cu nucă, frișcă și sirop de cacao. Mie mi-a plăcut foarte mult.

Și dacă tot suntem la capitolul comparații, am fost șocată de modul în care s-a transformat stațiunea în 9 ani. Au apărut hoteluri imense cum mergi spre lac, iar singurele locuri în care am putut mânca au fost terasele din apropierea lacului.

Noi am fost cazați la căsuțele Suhardul Mic, undeva la intrarea în stațiune. Locul este foarte pitoresc, are și o bucătărie comună, însă este probabil mai potrivit pentru persoane care vor să stea mai multă vreme. Noi ne-am simțit însă bine aici, singura problemă fiind apa caldă, care nu prea era caldă.

Căsuțele Suhardul Mic
Căsuțele Suhardul Mic

În ceea ce privește mâncarea, pentru micul dejun ne-am aprovizionat de la supermarketul din stațiune. La prânz și cină am mâncat la terasele de pe malul lacului. Deși nu prea ai din ce să alegi, meniul fiind cam același peste tot – gulaș și diverse preparate la grătar – mâncarea a fost destul de gustoasă.

Păcat de atmosfera de bâlci, care mie nu-mi place deloc, ba chiar mă irită. Nu mai semăna deloc cu lacul așa cum l-am descoperit noi în 2009.

Una peste alta însă, nu am petrecut prea mult timp în această zonă, așa că nu pot spune că mi-a stricat prea tare „zenul”. Ba mai mult, în drum spre debarcader am descoperit și o tonetă cu înghețată făcută din ingrediente naturale foarte bună.

Și acum, că am terminat cu partea de cazare și mâncare, hai să-ți povestesc un pic despre ce poți face aici.

Dacă ești iubitor al muntelui, ai două trasee scurte care te vor duce departe de aglomerație și îți vor oferi belvederi spectaculoase asupra lacului.

1. Lacul Roșu-Suhardul Mic (1.345m)

Traseu: Hotel Turist – Vf. Suhardul mic – Hotel Turist
Distanță: 5,4 km
Diferență de nivel: 428 m
Timp total: 2h33
Marcaj: triunghi albastru

Ca să ajungi la intrarea în traseu, din drumul principal trebuie să traversezi podul amenajat peste râul Bicaz, urmând indicatoarele către Hotel Turist. Când am fost noi, pe pod era un banner pe care scria mare Piscină. Dacă mergi dinspre Cheile Bicazului spre lac, podul este pe partea dreaptă.

De la Hotel Turist poți urma poteca prin pădure sau drumul forestier. La dus noi am luat-o pe potecă, iar la întoarcere, când eram deja obosiți, am coborât pe drumul forestier.

Deși este un traseu scurt (noi am făcut 2h30 cu tot cu pauza de pe vârf), nu este unul ușor.

Ba dimpotrivă, aș zice că are o dificultate medie. În partea a doua a traseului există chiar și o porțiune destul de accidentată, asigurată cu lanțuri. Cu atenție însă, se poate parcurge fără probleme.

Poteca urcă aproape continuu de la intrarea în traseu și până aproape de vârf. Și, deși vezi Suhardul Mic încă de jos, nu îți imaginezi cum poți ajunge sus fără să escaladezi peretele de stâncă.

Bine, există și varianta aceasta – este vorba despre Via Ferrata Wild Ferenc. Dar cum noi nu eram echipați pentru asta, am ales varianta mai blândă :).

Când ne aflam însă la baza muntelui, am văzut un tip și o tipă care erau la jumătatea traseului și cu care de altfel ne-am întâlnit sus pe vârf.

De pe vârf ai o vedere superbă asupra Lacului Roșu și a întregii stațiuni. Vis-a-vis se află Vârful Ghilcoș, din apropierea căruia s-au prăbușit straturile de grohotiș care au permis formarea lacului.

Noi am ajuns aici spre seară, aproape de ora 19.00. Dar cum ziua este destul de lungă în iunie, am avut tot timpul să coborâm pe lumină.

2. Lacul Roșu-Belvedere Piatra Ghilcoș (1.378 m)

Al doilea traseu pe care l-am parcurs în această zonă a fost cel către punctul de belvedere Ghilcoș, situat pe partea opusă de Suhardul Mic.

Traseu: Vila Tușnad – Poiana Dosu Ghilcoș – Piatra Ghilcoș – Poiana Dosu Ghilcoș – Vila Tușnad
Distanță: 6,3 km
Diferență de nivel: 402 m
Timp total: 2h50
Marcaj: triunghi roșu

Deși numele nu este deloc încurajator (Ghilcoș = Ucigașul), traseul este de-a dreptul pitoresc. Ca să intri în traseu urmezi strada care urcă spre Pensiunea Teo. Se face în stânga din strada principală, cum vii dinspre Cheile Bicazului spre lac.

De aici urci pe drumul forestier și, chiar înainte de biserică, o iei către dreapta. Treci de poarta de lemn și mergi tot înainte.

La început, drumul urcă ușor prin pădure dar în scurt timp ieși în Poiana Dosu Ghilcoșului. E o minunăție de poiană, cu flori care mai de care mai colorate. Când am fost noi, în iunie, era plină de bujori galbeni (bulbuci de munte).

Parcă nu-mi venea să mai plec de acolo, atât de frumos era. Din păcate însă, erau și multe insecte. Noi nu am anticipat acest aspect dar, dacă mergi, poate n-ar fi rău să-ți pui în rucsac și o loțiune împotriva insectelor.

De aici mai ai doar puțin până pe Piatra Ghilcoș, de unde ți se deschide o perspectivă largă asupra întregii văi. Este practic aceeași imagine ca cea de pe Suhardul Mic, doar că în oglindă :).

Pentru că nu ne grăbeam, am zăbovit destul de mult aici, iar la întoarcere nu am ratat o nouă oprire în poieniță. În total, de jos din stațiune am făcut aproape 3 ore dus-întors.

Vedere la întoarcerea de la Piatra Ghilcoș

3. Circuit în jurul Lacului Roșu

Dacă nu ai chef de plimbări mai lungi și mai obositoare, poți alege să faci circuitul lacului. Durează aproximativ 1h30 și este marcat cu cruce roșie.

Te-aș sfătui totuși să te încalți în bocanci pentru că este o potecă de munte. În plus, este posibil să dai și peste zone mai noroioase, mai ales după ploaie.

Lacul Roșu în 2010

Noi am făcut circuitul lacului în 2010. De data aceasta nu am mai avut timp să parcurgem decât o mică parte din el. Și nu știu cum se face că de fiecare dată ne-a prins ploaia.

Lacul Roșu în 2010
Lacul Roșu în 2010

În 2010 ne-am plimbat aproape exclusiv pe ploaie, în timp ce în 2019 ne-a prins ploaia exact când am ajuns la mașină. Dar lacul era oricum umbrit de nori.

O altă variantă ar fi să te plimbi cu barca pe lac. Silviu nu prea este amator de plimbări cu barca, așa că noi am „sărit” peste această activitate. Ai grijă însă că este destul de aglomerat la debarcader, așa că înarmează-te cu răbdare :).

Dacă ai mai mult timp la dispoziție în zonă, poți face o incursiune și prin Cheile Bicazului sau pe Lacul Izvorul Muntelui. Ambele sunt la fel de pitorești și merită văzute.

Lacul Izvorul Muntelui

Din păcate, Cheile Bicazului sunt foarte aglomerate și nici nu prea ai unde să parchezi. Mai ales dacă mergi în plin sezon. Dar și o vedere panoramică din mașină poate fi o variantă :).

Cheile Bicazului

Cam atât am avut eu să-ți spun despre Lacul Roșu. Urmărește-mă însă în continuare pentru că urmează traseul către cel mai înalt vârf de la noi din țară: Vf. Moldoveanu. Așa că stay tuned!

Citește și:
Trasee montane cu plecare din Durău


Ți-a plăcut? Dă mai departe!
  •  
  •  

Facebook Comments

Back To Top