Vreau să încep acest jurnal cu o confesiune: până în acest an habar nu aveam de existența Cheilor Vălișoarei. Le-am descoperit întâmplător prin primăvară, pe Instagram. Dar după ce am văzut cât sunt de departe de București, am renunțat la a mă mai gândi la ele. Asta până în vară, când ne-am decis să ne facem concediul în țară, incluzând și Munții Trascăului.
Acela a fost momentul în care imaginea cu Cheile Vălișoarei a ieșit din sertarul cu „things to see” la un moment dat și a intrat direct în lista de „things to see” în august.
Era păcat să nu le vedem, dacă tot eram la o aruncătură de băț de ele. Așa că, în cea de-a doua zi a vacanței noastre prin România, după ce am plecat din Cheile Râmețului, ne-am oprit în Cheile Vălișoarei sau Cheile Aiudului.
Cum ajungi în Cheile Vălișoarei
Accesul în aceste chei, situate la limita dintre județele Alba și Cluj, este extrem de facil. Asta pentru că sunt traversate de drumul județean DJ 107M, care leagă Aiudul de Valea Arieșului.
Sunt foarte scurte dar foarte frumoase. Din păcate este mai greu să le parcurgi pe jos pentru că nu prea ai zone pietonale. Dar poți parca mașina în zonele amenajate și să te plimbi un pic pe potecile de pe marginea versanților.
Cea mai pitorească zonă este cea a Castelului Templul Cavalerilor. De aici pleacă de fapt și majoritatea traseelor care străbat acești versanți.
Aventuri în Cheile Vălișoarei
Așa că aici am lăsat și noi mașina și am pornit la drum. Planul: circuitul Cheile Vălișoarei versantul drept, cu vârfurile Bogza Mare și Bogza Mică. Estimam durata traseului undeva la 2h-2h30, poate chiar 3h.
Ei, dar cum socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg, nici traseul de pe hartă nu e chiar simplu de făcut la fața locului.
Dar hai să începem cu începutul.
Parcăm noi frumos mașina aproape de Castelul Templul Cavalerilor, ne echipăm și ne îndreptăm cu aplomb către panourile de marcaj.
După cum se vede, circuitul integral al Cheilor Vălișoarei durează 7-8 h. Noi însă voiam să parcurgem doar un versant. Așa că ar fi trebuit să dureze mult mai puțin.
În căutarea marcajului
Totul e pregătit. Hai să mergem! (vorba Gabrielei de la Waze). Și mergem. Pe drumul indicat de marcaj. Până când drumul coboară în șoseaua asfaltată. În timp ce noi trebuia să o luăm în sus.
Ne-am sucit, ne-am învârtit … nimic. Am deschis aplicația Munții Noștri ca să ne poziționăm cu ajutorul GPS-ului. Tot nimic. Ia poteca de unde nu-i. Conform aplicației, poteca ar fi trebuit să urce pe versant. Dar ce să vezi: nu era nici urmă de potecă. Să nu mai spun de marcaj sau panouri informative (așa cum ar fi trebuit să fie, conform hărții).
Am mai încercat preț de vreo 10 minute să găsim intrarea în traseu cu ajutorul aplicației, însă n-am reușit. Iar să o luăm de-a dreptul, vă spun sincer că nu prea îmi venea. Eh, lenea de după-amiază.
Vf. Bogza Mică din Cheile Vălișoarei
Așa că am reconfigurat. Hai să o luăm în sens invers.
Traseu: Castelul Templul Cavalerilor – Vf. Bogza Mică – Castelul Templul Cavalerilor
Distanță: 2,8 km
Diferență de nivel: 183 m
Timp total: 1h33
Zis și făcut. Ne întoarcem și ne îndreptăm spre Castelul Templul Cavalerilor. Aici, puhoi de oameni. Veniți nu la castelul-pensiune, ci ca să surprindă în fotografii pitorescul peisaj.
Asta pentru că se urcă destul de puțin (vreo 10 minute) până la primul punct de belvedere care îți permite să faci niște poze „instagramabile”.
Am urcat și noi cu tot poporul, am făcut poze și am admirat peisajul de sus, după care ne-am continuat drumul.
Următorul punct de belvedere era chiar Vf. Bogza Mică, având altitudinea de 647 m.
Deși nu vorbim de altitudini mari în cazul acestor vârfuri, ele sunt impresionante prin abruptul lor. În plus, fiind destul de golașe, ai vederi ample atât către amfiteatrul Cheilor Vălișoarei, cât și spre Valea Aiudului și Depresiunea Trascăului.
Cam așa se vede de pe Vf. Bogza Mică, după-amiaza.
Drumul de întoarcere
Revenind la traseul nostru, după ce am făcut o pauză generoasă pe vârf, bucurându-ne de liniște și peisaj, am decis să renunțăm la circuit și să ne întoarcem pe aceeași potecă pe care veniserăm. V-am zis de lenea de după-amiază care deja se instalase confortabil.
Așa că ne-am întors. Am ajuns la mașină după 1h30, incluzând aici pauzele și timpul pierdut cu căutarea marcajului de la început. Aș fi vrut să mergem și La Găvane, unde sunt niște mini-piscine naturale formate în marmite pe pârâul Rachiș. Era însă destul de târziu și nu mai aveam timp. Poate cu altă ocazie.
Cât despre circuitul Cheile Vălișoarei, nu știu dacă merită făcut în întregime. Nu cred că diferă foarte mult vederea de pe Vf. Bogza Mare de cea de pe Vf. Bogza Mică. Dar dacă stați mai mult în zonă și timpul/energia vă permite, puteți să încercați. Poate găsiți și intrarea în traseu, pe care noi am ratat-o.
V-aș recomanda totuși să alegeți această destinație toamna sau primăvara, când nu este atât de cald. Fiind altitudini joase, drumețiile pe timp de vară pot fi destul de neplăcute din cauza căldurii.
Cam atât despre Cheile Vălișoarei. Dar stay tuned! Urmează alte chei spectaculoase din Munții Trascăului.
Poate vrei să citești și:
Vacanță în România: Trascău, Apuseni, Retezat
Drumeție în Cheile Râmețului din Munții Trascău + video
Surprize-surprize în Cheile Borzești din Munții Trascău + video
Circuit Cheile Turzii prin Culmea Săndulești +video
Piatra Secuiului vara. Căldură mare, mon cher! + video
Masivul Bedeleu: un circuit cu peripeții + video
Facebook Comments