Penultima zi de drumeții din vacanța noastră în Munții Cernei-Mehedinți se anunța destul de mohorâtă. Iar lista cu locuri de vizitat se scurtase considerabil. Mai aveam în plan cătunul Ineleț, Cheile Țăsnei și Crovurile din Mehedinți. Și cum pentru crovuri aveam nevoie de o zi cu vreme ceva mai bună, am decis să ne îndreptăm într-o primă fază către Ineleț.
Cătunul Ineleț
Am plecat cu mașina de la Hotel Holiday Maria din Băile Herculane, unde eram cazați, și am luat-o pe drumul 67D până la Puntea lui Stoian. Voiam să parcurgem traseul în circuit, așa că singura variantă era să mergem câțiva kilometri pe asfalt.
Date tehnice
Traseu: Puntea lui Stoian – La Cârlige – Biserica din Ineleț – Fosta școală din Ineleț – Cascada Ogașul Ineleț – Puntea lui Stoian
Distanță: 8,85 km
Diferență de nivel: 529 m
Durată: 4h11
Scările de lemn spre Ineleț
Așa că ne-am lăsat mașina într-o alveolă la Puntea lui Stoian și am mers pe jos pe șosea 2,6 km, până în punctul numit La Cârlige. Este ușor de identificat pentru că chiar acolo este o stație de autobuz probabil nefolosită în prezent dar și un panou informativ cu celebrele scări de lemn care urcă spre Ineleț.
De aici am luat-o pe punte ca să trecem Cerna pentru că Ineleț se află în Munții Cernei.
Am urcat vreo 10 minute pe potecă și am ajuns la scările de lemn. Când am fost noi, acestea erau destul de bine întreținute pentru că fuseseră schimbate. Încă se vedeau vechile scări, înnegrite de vreme, într-o parte.
Aveți însă grijă atunci când urcați pe scări pentru că sunt amplasate pe stâncă și este posibil să dați peste vipere. Așa că uitați-vă bine unde puneți mâna.
După ce am urcat scările am mers un pic prin pădure, unde am dat iar peste salamandre, apoi am ieșit într-o poieniță, La Troiță.
De aici se poate vedea Valea Cernei, care desparte Munții Cernei de Munții Mehedinți, dar și sătucul Scărișoara.
Noi am prins o vreme de toamnă autentică și, deși dimineață era destul de mohorât, când am ajuns la Troiță peisajul era mirific: nori pufoși și joși, tocmai buni de fotografiat :).
De la Troiță am mai urcat un pic și am ajuns la biserică – alt prilej de popas și admirat peisajul.
Biserica, școala și câteva case – acesta este cătunul Ineleț
După care ne-am îndreptat spre școală. La momentul respectiv nu știam că nu mai este funcțională. Abia mai târziu am aflat, de la o bătrână cu care ne-am întâlnit în sat. Școala a fost transformată în punct de prim ajutor.
Am mai trecut printre câteva case și asta a fost tot.
Am ajuns la capătul satului, de unde am început coborârea spre Puntea lui Stoian sau Podul Ineleț.
Ce ne-a plăcut aici a fost faptul că oamenii păreau foarte gospodari. Deși nu au stâlpi de electricitate, și-au montat panouri solare. Iar casele și curțile sunt îngrijite și destul de bine întreținute.
Cascada Ogașul Ineleț
Coborârea a fost destul de solicitantă, având în vedere că plouase destul de mult și se formase noroi. În cea mai mare parte am mers prin pădure. Abia așteptam însă să ajungem la Cascada Ogașul Ineleț, despre care citiserăm că seamănă cu Vânturătoarea.
Dar când am ajuns, dezamăgire mare. Cascada era doar un perete de stâncă pe care abia picura apa. Era secată. Nu știu dacă asta se întâmplă permanent sau dacă primăvara are ceva mai multă apă, dar când am fost noi cam așa se prezenta.
De aici am ieșit în scurt timp într-o poieniță de unde am putut admira stânca pe care ar fi trebuit să se prelingă apa, apoi am ajuns la Puntea lui Stoian.
Tot circuitul nouă ne-a luat 4 ore și jumătate. Dar a fost mers de voie, cu multe pauze pentru că chiar ne-a plăcut peisajul.
Dacă vreți să vedeți și varianta video a traseului nostru, povestită chiar de la fața locului, puteți urmări aici vlogul:
Și pentru că era încă devreme, ba mai ieșise și soarele, am decis ca în partea a doua a zilei să mai facem un traseu. Iar cel mai scurt și mai aproape de locul unde eram era cel prin Cheile Țăsnei.
Cheile Țăsnei
Am găsit cheile acestea sub diverse denumiri: Țăsnei, Țășnei, Țâșnei etc. Nu știu care este varianta corectă, așa că am ales-o pe cea mai folosită :).
Intrarea în traseu este chiar la Motel Dumbravă. Așa că noi a trebuit să ne recuperăm mașina de la Puntea lui Stoian și să coborâm un pic spre Motel Dumbravă.
Aici, chiar la intrarea în traseu, există o parcare unde încap câteva mașini. Noi n-am avut probleme cu parcarea pentru că era în cursul săptămânii și am fost singuri pe traseu.
Date tehnice
Traseu: Motel Dumbravă – Cheile Țăsnei – Moara Dracului – Poiana Țăsnei – Moara Dracului – Cheile Țăsnei – Motel Dumbravă
Distanță: 7 km
Diferență de nivel: 469 m
Durată: 3h30
Urcarea spre Cheile Țăsnei
Așa cum vă spuneam, ne-am lăsat mașina în parcare și ne-am îndreptat spre intrarea în traseu. Pentru că Cheile Țăsnei sunt situate în Munții Mehedinți, n-a fost nevoie să mai traversăm Cerna. Am traversat doar șoseaua și am început urcușul prin pădure :).
Și dă-i și urcă. Mai cu opriri, mai cu gâfâieli, în 30 de minute am fost sus.
Deși Cheile Țăsnei sunt unul dintre cele mai cunoscute trasee din Munții Mehedinți și drumeția este destul de scurtă, urcarea aceasta nu e deloc ușoară. Cu atât mai mult cu cât trebuie să și cobori pe aceeași potecă. Pentru noi a fost și mai dificil din cauza noroiului. De fapt problema asta am avut-o cam toată vacanța. Asta deoarece ploua aproape în fiecare noapte.
Plimbarea prin Cheile Țăsnei
Dar odată ajunși în vârful pantei, în scurt timp am dat de poteca de piatră care traversează cheile pe la înălțime. Iar tot efortul depus până atunci a fost uitat în momentul în care am dat cu ochii de chei. Pozele și videourile nu pot surprinde sub nicio formă măreția locului. Ca și în cazul avenelor, și aici susțin același lucru: realitatea bate chiar și photoshpul :). Așa că mergeți și vedeți-le cu ochii voștri.
N-ai cum să surprinzi versanții aceia plini de pini negri de Banat și hăul care se cască la picioarele tale. E o senzație pe care trebuie să o trăiești ca să o poți înțelege :).
Singurul regret este că poteca aceasta este foarte scurtă. Nici n-apuci să te dezmeticești bine că și începi să cobori, iar în câteva minute ajungi la firul apei. Aici am dat peste o cascadă micuță, după care am urmat cursul apei pe curbă de nivel.
Aveți grijă să vă încălțați bine. Știți povestea: talpă aderentă și impermeabilitate :). Vă spun asta pentru că poteca are multe porțiuni de grohotiș și multe treceri peste apă. Trecerile sunt amenajate cu bolovani dar nu știi cum îți poate scăpa piciorul. Eu am pățit-o chiar aici în chei, dar aveam bocanci impermeabili. Așa că e mai bine să stai liniștit decât să te trezești că ți-a intrat apă în încălțăminte.
Moara Dracului
Revenind la potecă, după ce te lasă să te odihnești un pic, începe să urce. Și cum admiram noi peisajul, gândindu-ne că nu mai avem mult până la Moara Dracului, hop și moara. Aceasta a fost recondiționată și, când am fost noi, nu avea montată piatra de moară. Asta știu sigur pentru că am încercat să identificăm mecanismul de funcționare. Deoarece știam că de obicei morile cu denumirea aceasta funcționează în sens invers față de celelalte.
Nu vă mulțumiți să o admirați însă doar de pe poteca de sus. Coborâți până la ea pentru că în spate are și o cascadă.
Dacă planul inițial era să mergem până la moară apoi să ne întoarcem, odată ajunși acolo am decis să ne mai prelungim un pic drumeția până în Poiana Țăsnei.
Așa că am luat-o înainte, apoi am trecut pe lângă o stână peste ale cărei anunțuri am tot dat pe traseu dar unde nu mai era nimeni atunci, fiind jumătatea lui octombrie. Iar de aici am urcat până într-un punct despre care credeam noi că este Poiana Țăsnei. În realitate era doar un punct de belvedere. Poteca spre poiană nu trecea apa, ci o lua înainte. Asta am aflat-o ulterior, după ce ne-a atras atenția cineva pe YouTube și am studiat mai cu atenție harta :).
Întoarcerea pe același traseu
La punctul de belvedere am decis că e momentul să ne întoarcem pentru că se făcuse destul de târziu. Iar întoarcerea a fost pe același traseu, un prilej în plus să mai admirăm o dată cheile.
Ajunși pe poteca suspendată, am urcat și până la crucea care străjuiește intrarea în chei. Iar de acolo am avut o perspectivă mai largă asupra canionului.
În total noi am făcut 3h30. Mai dificilă a fost poteca prin pădure atât la urcare, cât și la coborâre dar în rest traseul este destul de ușor. Iar peisajele sunt superbe. Ca să vă convingeți, vă las și vlogul pe care l-am filmat aici.
Sper că v-au plăcut traseele noastre și că v-am inspirat și pe voi să vizitați acești munți. Dacă nu, mai vin și data viitoare cu un argument: crovurile din Mehedinți. Așa că stay tuned!
Poate vrei să citești și:
Ce poți să faci 7 zile pe Valea Cernei
Drumeție pe Vârful lui Stan cu plecare din Șaua Mazdronia
Cascadele Vânturătoarea și Fecioara Maria
Ce poți să faci în Băile Herculane
Vârful Arjana din Munții Cernei
Tură de o zi pe Vârful Domogled
Crovurile din Munții Mehedinți și aventuri pe poteca de creastă
4 thoughts on “ROMÂNIA: Cătunul Ineleț și Cheile Țăsnei”