Era o dimineață frumoasă de august, iar noi eram plini de energie și pregătiți pentru o nouă drumeție.
Ne aflam în apropiere de Glăvoi, de unde urma să începem unul dintre cele mai frumoase trasee din Munții Apuseni: Circuitul Galbenei, care urma să ne ducă în Cheile Galbenei.
Cum nu-mi place să stau la cort, ne-am cazat la o pensiune din Pietroasa, situată la doar 12 km distanță de Glăvoi. Despre ea v-am povestit în jurnalul precedent.
Cum ajungi până la intrarea în Circuitul Galbenei
Așa că până aici am mers cu mașina. Drumul este asfaltat până cu vreo 3-4 km înainte de poiană, iar restul este destul de bun. Dacă mergeți cu cortul, puteți campa în Glăvoi.
Din Poiana Glăvoi, pe drumul ce duce către Cabana Cetățile Ponorului, vei găsi și indicatorul către Cheile Galbenei, marcat cu punct galben.
Detalii tehnice
Traseu: Poiana Glăvoi – Piatra Galbenei – Peștera Ghețarul Focul Viu – Poiana Florilor – Cheile Galbenei – Izbucul Galbenei – Avenul Borțig – La Balcoane (Cetățile Ponorului) – Poiana Glăvoi
Distanță: 19,16 km
Diferență de nivel: 958 m
Durată: 8h26
Ce ar trebui să știi despre Cheile Galbenei
Cea mai spectaculoasă dar și cea mai tehnică parte a acestui circuit o reprezintă Cheile Galbenei. Deși scurte, acestea sunt foarte spectaculoase. Apa verde-albăstrui și vegetația abundentă îți lasă impresia că ești într-o zonă exotică, nicidecum în România.
Traseul turistic prin Cheile Galbenei este amenajat cu cabluri de oțel la mâini și la picioare, care de multe ori sunt alunecoase din cauza umezelii. Parcurgerea acestui traseu necesită echipament adecvat (în special încălțări cu talpă aderentă și rucsacuri ușoare), precum și o pregătire fizică bună. Asta mai ales dacă parcurgenți tot circuitul, și nu doar Cheile Galbenei. Și spun asta pentru că se adună oboseala de pe traseu, acesta fiind destul de lung.
În plus, luați și apă suficientă la voi pentru că nu există surse de apă pe traseu.
Am văzut în chei inclusiv persoane cu copii. Aveți grijă însă cât de mici sunt copiii, pentru că este posibil ca în unele locuri să nu ajungă la lanțurile de sus sau bridele să fie mult prea depărtate pentru a putea păși de pe o bridă pe alta.
Dacă nu aveți timp de tot circuitul și vreți să vedeți doar Cheile Galbenei, se poate ajunge până la intrarea în chei pe un drum forestier care se desprinde din drumul ce leagă localitatea Pietroasa de Boga.
Nu vă pot spune însă care este starea acestui drum, pentru că noi am parcurs tot circuitul Galbenei, din Glăvoi.
Dar hai să pornim în explorarea acestui traseu.
Prima oprire: Piatra Galbenei
Așa cum vă spuneam, noi am plecat din Glăvoi. Nu am mers foarte mult și am dat și de primul indicator spre Piatra Galbenei. Deși era vorba de o abatere de la traseu, n-am mai stat pe gânduri și am pornit într-acolo. În 20 de minute eram deja sus, admirând din depărtare: Vârful Bihor, Groapa Ruginoasă și Valea Galbenei.
De aici ne-am întors, urmărind marcajul punct galben concentric – specific deviațiilor în Munții Apuseni.
Odată reveniți în traseu, ne-am îndreptat către următorul punct important: Peștera Ghețarul Focul Viu.
Peștera Ghețarul Focul Viu
Deși mi-am făcut socoteli peste socoteli de cum am putea să ajungem la peșteră la „ora de aur”, care ar fi pe la 14.00, nu am reușit. Oricum o dădeam, era imposibil.
Frământările mele s-au dovedit însă inutile odată ajunși la fața locului. De ce? Pentru că bietul ghețar este atât de mic, încât nu știu dacă mai e vreo diferență dacă ajungi dimineața sau după-amiaza.
A mai rămas doar o „mână” de gheață țuguiată pe care o poți zări printre gratiile puse la intrarea în peșteră. Și chiar dacă noi am ajuns în jurul orei 12.00, razele de lumină se strecurau la fel de misterios prin tavanul peșterii, luminând blând micul ghețar.
Aceasta este imaginea cu care am rămas eu de aici.
Aveți grijă însă la coborârea către peșteră: este abruptă, iar umezeala face ca terenul să fie foarte alunecos.
După ce am admirat micul ghețar ascuns în peșteră, ne-am continuat drumul către Poiana Florilor, apoi către intrarea în Cheile Galbenei.
De la Ghețarul Focul Viu am mai urcat foarte puțin, după care am tot coborât până la firul apei. Am ajuns la intrarea în Cheile Galbenei după 2h30 de la plecare.
Cheile Galbenei
Deși abia așteptam să văd Peștera Ghețarul Focul Viu, recunosc că Cheile Galbenei erau de fapt ceea ce așteptam cu sufletul la gură. Se aflau de mult pe lista mea de dorințe și iată că le venise rândul.
Noi am parcurs cheile din aval către amonte, iar intrarea a fost cât se poate de lină. Nu anunța nici pe departe ce urma.
N-am avut însă prea mult de așteptat pentru că în scurt timp am întâlnit primele lanțuri – și sus și jos, amplasate pe versantul stâng. Era destul de aglomerat, așa că a trebuit să stăm la coadă pentru traversarea acestei porțiuni. A fost însă scurtă și am revenit repede „cu picioarele pe pământ” :), pentru a ne continua traseul către izbuc.
Și cum mergeam noi frumos pe poteca ce ne ridica deasupra cheilor, dăm deodată cu ochii de un tunel. Arunc o privire și văd că tunelul este aproape o pâlnie, amenajată cu cabluri.
Panta este foarte înclinată dar cablurile te ajută foarte mult la coborâre.
Cascada Evantai din Cheile Galbenei
Odată trecuți de această porțiune am revenit pe firul apei. Mai pe lângă apă, mai pe lanțurile suspendate pe stâncă, am ajuns repede la Cascada Evantai. Asta deoarece Cheile Galbenei sunt destul de scurte: au mai puțin de 1 kilometru lungime.
Ultima porțiune, înainte de a ajunge efectiv la cascadă, se parcurge pe bridele și lanțurile amenajate pe versant. Toate amenajările din Cheile Galbenei sunt pe versantul stâng, așa că nu e nevoie să treci apa dintr-o parte în alta. Și, dacă ești atent, poți să parcurgi cheile fără să te uzi absolut deloc :).
Odată ce ajungi la cascadă, poteca urcă abrupt deasupra cheilor, pe bolovani și trunchiuri de copaci destul de alunecoși. Așa că fiți atenți pe unde pășiți.
Imaginea de sus, cu cheile care se aștern la baza cascadei este însă de poveste. Merită zăbovit pentru o poză, două … trei …
Hei, dar trebuie să mergem mai departe.
De aici poteca urcă destul de accentuat pe grohotiș până la peștera prin care se strecoară apa ce se revarsă mai jos în cascadă. Dar traseul nu se termină aici. Mai avem de urcat până la izbuc.
Întâlnim noi porțiuni echipate cu lanțuri, în timp ce în vale admirăm cascadele și marmitele din Canionul Galbenei. Dar cu acest canion e altă poveste. Dacă vrei să îl parcurgi ai nevoie de coardă și costum de neopren.
Izbucul Galbenei și ieșirea din Cheile Galbenei
Izbucul Galbenei marchează ieșirea din chei și este un lac cu apă verzui-albăstruie lăptoasă, aflat la baza unui perete de stâncă.
De aici izvorăște Galbena. De fapt este apa care a intrat în Cetățile Ponorului și care drenează subteran întregul bazin închis Padiș – Cetățile Ponorului.
Traversarea pe partea cealaltă a apei se face tot pe lanțuri. Dar porțiunea este scurtă. Aici se termină practic sectorul tehnic al Circuitului Galbenei și revenim la pădure.
Dacă faceți doar Cheile Galbenei, atunci va trebui să vă întoarceți în Poiana Florilor. Noi însă voiam să vedem și Avenul Borțig, așa că am luat-o în partea opusă.
Avenul Borțig
Între timp am văzut și două indicatoare către 2 puncte de belvedere. Curioasă să văd cheile de sus, m-am avântat degrabă către primul dintre ele. Am fost însă foarte dezamăgită pentru că nu se vede mai nimic. În orice caz, nu cheile.
Așa că am revenit în traseu și am început urcușul către Avenul Borțig. Deși ne așteptam să dureze mai mult, noi am făcut până la aven aproximativ o oră.
Avenul Borțig este cel mai cunoscut și cel mai spectaculos dintre avenele din Munții Apuseni. Iar ceea ce vezi la fața locului este cu mult mai impresionant decât în fotografii sau videouri. E ca o pâlnie cu diametru la intrare de 35 m. Avenul are o lungime totală de 150 m dar accesul este împiedicat de un bloc de gheață. Când am fost noi blocul de gheață era abia vizibil, fiind mascat de pământ.
De la Avenul Borțig ne-am continuat drumul către Glăvoi. Planul nostru era să încheiem Circuitul Văii Galbena pe punct albastru, pe la Balcoanele Cetăților Ponorului. Un preambul la ziua următoare :).
Partea de punct galben care duce tot spre Glăvoi am parcurs-o în ziua următoare, la pachet cu Cetățile Ponorului.
La Balcoane
Ca și în cazul avenelor, și aici lucrurile arată mult mai bine la fața locului decât în fotografii.
Balcoanele nu mai sunt amenajate. Structurile de lemn se deterioraseră destul de mult, așa că au fost îndepărtate. Acum mai există doar poteca și câte un mic platou fără balustradă, de unde poți admira dolinele.
Traseul este destul de scurt și ușor, însă dacă aveți rău de înălțime este posibil să nu vi se pară prea accesibil.
De la indicatorul care ne arăta poteca spre Balcoane și până în Glăvoi noi am făcut o oră. Am mers însă lejer, pentru că eram destul de obosiți. Dar fericiți că într-o singură zi am văzut atâtea minunății.
În concluzie, Circuitul Galbenei este un traseu dificil dar foarte frumos. Merită din plin tot efortul depus. Iar cireașa de pe tort îl reprezintă Cheile Galbenei.
Poate vrei să citești și:
Vacanță în România: Trascău, Apuseni, Retezat
Top cele mai frumoase peșteri din Apuseni
Cetatea Rădesei, o altfel de peșteră din Apuseni
Cetățile Ponorului – împărăția de calcar a Apusenilor
Facebook Comments