Palestina sau Teritoriile Palestiniene?
Eram în facultate când, la un moment dat, am trecut cu autobuzul pe lângă Ambasada Palestinei. Am făcut ochii mari, m-am uitat de două ori dar plăcuța era foarte clară: Ambasada Palestinei în România.
Am rămas foarte confuză după această întâmplare. Abia ulterior am aflat că Statul Palestina a fost recunoscut de România în perioada comunistă, în 16 noiembrie 1988 mai exact. Iar de atunci lucrurile nu s-au schimbat.
Nu vreau să intru în amănunte despre conflictul israelo-palestinian și recunoașterea sau nu a statului Palestina. Nu acesta este scopul jurnalului de față. Voiam doar să știți care este atitudinea României față de aceste teritorii și să vă faceți o idee despre ce înseamnă Teritoriile Palestiniene/Palestina și care este impactul tensiunilor din zonă asupra unui turist obișnuit.
Fâșia Gaza și Cisiordania
Teritoriile Palestiniene sunt împărțite grosso modo în două mari zone: Fâșia Gaza și Cisiordania. Fâșia Gaza este controlată de Hamas și este situată în vest, la Marea Mediterană. Cisiordania, foarte fragmentată, este controlată de Fatah și este situată în partea de est, spre Iordania. În acest moment, cele două teritorii sunt complet separate, Israelul nepermițând comunicarea între ele. Nu neapărat că și-ar dori asta, având în vedere că Hamas și Fatah sunt două facțiuni politice rivale.
Dacă Gaza este total izolată de Israel, cu Cisiordania este altă poveste. Ea se întrepătrunde de multe ori cu teritoriul israelian. De aceea, închirierea unei mașini pentru a te deplasa în această zonă nu este chiar cea mai simplă modalitate de a călători.
Turul cu Tourist Israel
Având în vedere toate acestea, noi am optat să vizităm Cisiordania într-un cadru organizat, cât să nu avem bătăi de cap la trecerea dintr-o zonă în alta. Așa că am ales o excursie de o zi cu Tourist Israel, care a cuprins Betleem, Ierihon, Qumran și Marea Moartă. Nu am regretat nicio secundă alegerea făcută. Turul a fost destul de bine structurat, încât să nu ai impresia că ești alergat dintr-o parte în alta.
Turul din Ierusalim costă 79 dolari (dacă pleci din Tel Aviv plătești 89 dolari) și are loc de două ori pe săptămână în limba engleză: miercurea și sâmbăta. În acest preț sunt incluse: transportul, serviciile celor 2 ghizi din Betleem și Ierihon și intrarea la plaja privată de la Marea Moartă. La fața locului mai ai de plătit (dacă vrei) intrarea în situl arheologic de la Ierihon, 10 shekeli de persoană, și intrarea la Qumran (unde au fost găsite manuscrisele de la Marea Moartă), 30 shekeli de persoană. Prețurile sunt însă foarte transparente și nu ai parte de surprize la fața locului.
Așa cum vă spuneam într-un jurnal anterior, pentru că am vrut să evităm „consecințele” Shabbatului, noi am ales să vizităm Cisiordania sâmbăta.
„Ochisem” acest tur încă din țară dar nu am făcut rezervare dinainte, în ideea că poate va apărea ceva pe parcurs care să ne schimbe planurile. Nu a apărut, așa că în ziua de dinaintea turului am făcut rezervarea pe Internet, am plătit cu cardul și am primit mailul de confirmare cu toate instrucțiunile privind locul de întâlnire.
Punctul de întâlnire
Urma să fim preluați la ora 7.45 din fața hotelului David Citadel, situat la mai puțin de 10 minute de mers pe jos de apartamentul în care am fost cazați. Șoferul venea însă din Tel Aviv și a avut o oarecare întârziere.
David Citadel Hotel este un loc de întâlnire pentru multe tururi, așa că nu a fost foarte simplu să identificăm autocarul nostru. Șoferii sunt însă destul de amabili și îți dau informațiile de care ai nevoie. În plus, de fiecare dată anunță cu voce tare turul în care urmează să plece.
În cazul nostru, autocarul a fost unul pe care scria Fun Time. Nu știu dacă acestea sunt autocarele standard cu care se pleacă în acest tur, dar poate informația asta vă ajută.
Odată îmbarcați, am pornit către prima noastră destinație: Betleem. Deși mă așteptam ca la bordul autocarului să ne întâmpine ghidul, acesta lipsea cu desăvârșire. De ce? Aveam să aflăm abia ulterior.
Șoferul a fost cel care ne-a anunțat destinația și care, din când în când, ne-a mai dat câteva informații pe măsură ce înaintam spre diverse zone.
Checkpoint: primul contact cu Zidul
Drumul până în Betleem este destul de scurt, având în vedere că distanța este mică între cele două orașe (aproximativ 10 kilometri). L-am parcurs în circa 30 de minute, însă aici am avut parte de primul contact cu diferențele dintre cele două lumi.
La scurt timp după ce am ieșit din Ierusalim am traversat primul checkpoint al Zidului care încercuiește Betleemul și desparte cele două teritorii. Este o imagine care asupra mea a avut un impact destul de puternic.
După a doua Intifadă care a pornit de pe Esplanada Moscheilor, așa cum vă spuneam în jurnalul despre Ierusalim, Israelul a început să construiască un zid de-a lungul Cisiordaniei, care se întinde pe sute de kilometri. Este considerat un „zid al apartheidului” de către palestinieni, în timp ce israelinii îl consideră o „Barieră de Apărare” în fața atentatelor palestiniene.
Acesta este prevăzut cu sisteme de alarmă și piste speciale de patrulare, precum și checkpoint-uri păzite de soldați.
Unele localități palestiniene sunt complet încercuite de zidul care în cea mai mare parte este din beton, dar are și zone unde este doar gard electric. Israelienii și palestinienii nu pot trece liber dintr-o parte în alta a zidului, ci au nevoie de un permis special. Turiștii în schimb au nevoie doar de viza de Israel și documentele de călătorie.
Dacă iei un taxi ar trebui să iei în considerare că acesta te poate duce doar până la Zid. De aici până în Betleem vei avea nevoie de un alt taxi. Există și autobuze care trec dintr-o parte în alta dar nu îți pot da detalii despre orarul lor.
Pe noi nu ne-au controlat la checkpoint, așa că am trecut destul de repede de zid.
Graffiti – protestul ridicat la rang de artă
Am avut doar câteva minute la dispoziție pentru a contempla graffiti cu care palestinienii au „decorat” Zidul, pentru a-și exprima astfel protestul față de construirea lui.
Deși ingenioase și cu mult umor negru, desenele de pe Zid nu reușesc să-ți șteargă sentimentul sumbru pe care ți-l creează acesta. Dacă vreți o imagine mai completă asupra Zidului, vă sugerez filmul documentar 5 Broken Cameras, al cărui trailer oficial îl puteți urmări aici:
La scurt timp după ce am trecut dincolo de Zid, șoferul a oprit. La bordul autocarului nostru a urcat Sam, ghidul care urma să ne însoțească în călătoria noastră în Betleem.
Sam, ghidul musulman care ne-a însoțit în Locurile Sfinte ale creștinismului
Ne-a plăcut mult de Sam, care a renunțat de multe ori la „discursul” lui oficial pentru a ne răspunde la întrebări și care a fost foarte deschis cu experiența lui de viață. Sam s-a născut și a crescut în Betleem și este musulman. Ne-a povestit că, deși vede cu ochiul liber Ierusalimul din Betleem, nu a fost acolo decât de 6 ori în viața lui. Și de fiecare dată a avut nevoie de un permis special, pe care ni l-a și arătat. Ca să obții permisul ai nevoie de un motiv clar pentru care vrei să intri în Ierusalim. Sam ne spunea că la un moment dat a avut nevoie să meargă la spital. În plus, nu ai voie să te abați de la planul stabilit.
Ne-a arătat Zidul ce desparte Betleemul de Ierusalim și ne-a povestit despre controlul pe care Israelul îl exercită asupra Cisiordaniei (asupra apei și electricității, ceea ce limitează mult libertatea Autorității Palestiniene). Despre cum palestinienii sunt practic închiși în aceste enclave și singura modalitate de a ieși din țară este să primească permisiunea israelienilor sau a iordanienilor vecini. Ramallah, capitala Cisiordaniei, nu dispune nici măcar de un aeroport civil.
Deși simțeam în vocea lui o oarecare tristețe, Sam nu mi s-a părut în niciun moment foarte radical, ci o persoană foarte deschisă și surprinzător (pentru mine) de tolerantă.
Orient și Occident – un amestec greu de surprins în cuvinte
Deși la o aruncătură de băț de Ierusalim, Betleemul pare desprins dintr-o altă lume. Dacă în Israel totul pare unitar și bine așezat, aici totul plonjează în haos. Magazine cu sigle occidentale, reclame la Coca Cola și arhitectură arabă. O piață prin care am trecut era decorată încă de Crăciun, cu un brad împodobit care trona în centrul ei. Pe străzi domnea o forfotă specifică bazarelor arăbești, iar copiii încercau să-ți vândă tot felul de nimicuri, în schimbul a câțiva shekeli.
Iar ceea ce a încununat această imagine a fost cafeneaua Stars & Bucks, o imitație locală a celebrei firme americane (lol!) Starbucks.
Este foarte greu de cuprins în cuvinte această atmosferă eclectică pe care am descoperit-o în Betleem. E o amestecătură ciudată de Occident și Orient pe care eu, personal, nu am mai văzut-o în altă parte.
Câmpul Păstorilor și punctul de observare a Zidului
Ne-am începutul turul în Betleem cu o vizită la Shepherd’s Field (Câmpul Păstorilor). Acesta este situat în satul Beith Sahour, la periferia de est a Betleemului. Aici este locul în care se presupune că îngerul Domnului le-a dat păstorilor vestea nașterii lui Iisus.
De aici se deschide o panoramă largă asupra Ierusalimului și tot de aici se poate vedea și Zidul care înconjoară Betleemul.
După această scurtă vizită ne-am îndreptat către un magazin de suveniruri din apropiere, sub pretextul că vizităm atelierul unde se fabrică astfel de suveniruri.
Magazinul aparține comunității creștine din acest sătuc și ți se face foarte clar încă de la început că ai posibilitatea să îi ajuți pe membrii acestei comunități cumpărând suveniruri produse aici. Pentru unii poate fi deranjant acest aspect, însă oamenii au fost foarte civilizați. Ne-au întâmpinat cu cafea și baclavale și ne-au prezentat atelierul și produsele. Am admirat spiritul mercantil al vânzătorilor arabi, care știau fără îndoială cum să negocieze prețurile produselor lor, lăsându-ți impresia că îți fac reduceri colosale :). Prețurile erau într-adevăr ceva mai mici decât în Ierusalim, dar obiectele un pic mai stilizate costau câteva sute de dolari.
„Pelerinajul” cu punct de plecare în mall
După această scurtă vizită ne-am îndreptat către orașul vechi Betleem. Și pentru că zona este una pietonală, autocarul ne-a debarcat în parcarea unui mall. Așa că ne-am început turul către locul nașterii lui Iisus prin … mall, printre magazine cu telefoane Samsung, covoare, instalații sanitare, haine și bijuterii :)).
După această incursiune mundană, am ajuns și la Biserica Nașterea Domnului. Împărțită între cele trei congregații – catolică, ortodoxă și armeană -, aceasta este una dintre cele mai vechi biserici din lumea creștină și este ridicată peste grota în care s-ar fi născut Iisus.
Biserica Nașterea Domnului
Acest loc, ca și alte locuri creștine din Ierusalim, a fost identificat de Împărăteasa Elena. Ea a hotărât ridicarea unei biserici aici în anul 339. Biserica inițială a fost distrusă în anul 530 de Împăratul Iustinian, pentru a ridica una mai încăpătoare.
Din biserica inițială se mai păstrează doar bucăți din mozaicul ce acoperea odinioară podeaua acesteia. Biserica pe care o vedem astăzi este cea construită de Iustinian. Fericitul Ieronim, cel care a tradus Biblia în latină, a trăit și a lucrat în Betleem în anul 384. Ulterior el a fost înmormântat într-o peșteră aflată dedesubtul bisericii.
Un fapt de remarcat este că Biserica Nașterea Domnului din Betleem a fost cruțată de perși („samaritenii cei răi”, cum le spunea Sam) în timpul invaziilor din anii 614. Conform legendelor, aceștia ar fi rămas profund impresionați de o reprezentare a Magilor. „Magii de la răsărit”, care i s-au închinat pruncului Iisus cu daruri, erau îmbrăcați în haine persane.
La intrarea în Biserica Nașterea Domnului se remarcă „ușa pocăinței”. Aceasta este o ușă de mici dimensiuni construită în perioada otomană. Scopul ei era să îi împiedice pe necredincioși să intre înăuntru călare. De asemenea, este suficient de joasă ca să-l oblige pe vizitator să-și aplece capul în semn de cinstire a locului.
Pentru a vedea descrierea pozelor, dă click pe info (inconița i).
Cele trei biserici și bătăile aproape tradiționale de dinaintea Crăciunului
Conduși de Sam, noi ne-am început vizita în Biserica Catolică. Aici am fost întâmpinați de „O Holy Night” cântat de preoți și enoriași. Deși era trecut bine de jumătatea lui ianuarie :).
Am vizitat grota nașterii Domnului și „biroul” fericitului Ieronim. Am admirat coloanele și mozaicul original al Bisericii, după care ne-am îndreptat către zonele ortodoxă și armeană.
Mult mai pitorești decât Biserica Catolică, acestea sunt însă extrem de înghesuite. Nici nu este de mirare de ce aproape în fiecare an, în timpul curățeniei tradiționale de dinainte de Crăciun, aici au loc bătăi în toată regula între clericii ortodocși și cei armeni. O astfel de bătaie puteți urmări aici :)):
După ce am vizitat Biserica Nașterea Domnului, Sam ne-a condus la autocarul care ne aștepta în parcarea mall-ului. Asta nu înainte de a încerca să mă învețe să număr în arabă. Iar toată scena s-a petrecut în fața unei toalete din mall. Nu puteam termina periplul în Betleem cu o imagine mai hilară decât asta :)).
Vă întrebați dacă mai știu ceva din numărătoare? Da: wahad (unu), saba (șapte) și asra (zece).
Cam asta a fost experiența noastră în Betleem, pentru care nu pot decât să-i mulțumesc lui Sam. Good job, pal!
Ierihon – oaza din deșert
Odată îmbarcați în autocar am ieșit din Betleem, am traversat din nou Zidul și cap compas (prin deșert :))) Ierihon.
Drumul a durat aproximativ o oră și ne-a purtat printre munți fără vegetație și oaze de palmieri. N-am putut să nu remarc calitatea șoselei, de cele mai multe ori superioară celei din România!!!
Ierihon se vede de departe și răsare ca o pată verde în mijlocul deșertului. Nici nu-i de mirare că Biblia îl prezintă ca „pământul unde curge lapte și miere”, promis de Dumnezeu lui Moise.
În Ierihon ne-am oprit la Izvorul lui Elisei, de unde am început vizita în Orașul Vechi. Aici ne-a întâmpinat cel de-al doilea ghid al excursiei noastre, Ahmed, blond și cu ochi albaștri :)).
Deși vorbea mult mai bine engleza decât Sam și ne-a povestit foarte multe lucruri despre Ierihon, pe un ton de multe ori glumeț, Ahmed nu a renunțat nicio clipă la rolul lui de ghid. Nu mă înțelegeți greșit, știa foarte multe lucruri și era dispus la conversație. Însă nu părea la fel de deschis ca Sam :).
De la el am aflat despre legendele vechiul Ierihon, despre cum l-a ajutat Rahav pe Iosua și despre căderea zidurilor Ierihonului. Am aflat, de asemenea, și despre excavațiile și descoperirile făcute aici, în cel mai vechi oraș din lume.
Am admirat de la distanță mănăstirea de pe Muntele Ispitirii Domnului, unde se poate ajunge cu o telegondolă chiar de la Izvorul lui Elisei. Noi nu am mai avut timp să urcăm cu gondola. Dar dacă ar fi să repet istoria, aș renunța la vizita sitului arheologic și aș urca în schimb cu gondola la mănăstire.
Ne-am despărțit de Ahmed cu zâmbetul pe buze, după ce ne-a povestit despre legenda Izvorului lui Elisei. Aceasta spune că Elisei a fost cel care, printr-un miracol, a transformat în apă potabilă apa din Ierihon. Iar locul unde a avut loc miracolul este chiar această fântână.
Apa de dinainte și de după miracol
Spuneam că ne-am despărțit de Ahmed cu zâmbetul pe buze pentru că și-a încheiat prezentarea cu: „Dacă vreți să beți din această apă binecuvântată, folosiți robinetele. Doar aceea este apă de după miracol. Cea din fântână este apă de dinainte de miracol” :)).
Și uite-așa am ajuns și la jumătatea excursiei noastre în Cisiordania. Urmau Qumran și Marea Moartă. Dar pentru că iar am lungit acest jurnal mai mult decât îmi propusesem inițial, despre aceste două locuri vă voi povesti într-un jurnal separat.
Stay tuned!
Citește și:
Controlul de securitate pe aeroportul din Israel
Ce trebuie neapărat să știi dacă mergi în Israel
Ierusalim – 0,9 km pătrați la răscruce de religii (partea I)
Ierusalim – 0,9 km pătrați la răscruce de religii (partea a II-a)
Yad Vashem – lecția de istorie pe care n-o înveți la școală
Marea Moartă – punctul cel mai jos din lume
Facebook Comments