Cu bocanci noi în Tour du Mont Blanc

Bine v-am regăsit! Am revenit astăzi cu o nouă POVESTE DE CĂLĂTORIE. Un pic mai târziu decât de obicei pentru că se apropie vacanța și, ca de fiecare dată, sunt muuulte lucruri de pus la punct înainte .

Astăzi o să vă povestesc cum am plecat cu bocanci nou-nouți în Tour du Mont Blanc. Blasfemie! Așa ceva nu se face! Vor striga cu siguranță oamenii de munte . La fel m-a bodogănit și Silviu .

Dar cum să vă spun? A fost … dragoste la prima vedere. De cum am pus în picioare bocancii aceia am știut că nu o să am nicio problemă cu ei. Parcă erau făcuți pentru picioarele mele. A fost prima dată când mi s-a întâmplat asta cu o pereche de bocanci. De aceea am decis să nu car 2 perechi cu mine în Tour du Mont Blanc și să plec doar cu cei noi.

Și vreau să vă spun că am făcut alegerea bună pentru că nu am avut nici măcar o bătătură în cele 8 zile de traseu. Și am mers aproape 160 km, am urcat 8370 m și am coborât 9500 m.

Este adevărat că am avut șosete tehnice, cu întărituri, și cel mai probabil și ele au făcut diferența. Lucru pe care de multe ori îl ignorăm (și dăm vina pe bocanci).

Ce voiam să vă spun însă este că de multe ori alergăm după cei mai buni și mai scumpi bocanci de munte dar ignorăm faptul că s-ar putea să dăm banii pe ei degeaba și să nu fie potriviți pentru picioarele noastre.

Este important să aibă anumite caracteristici, dar unora ni se potrivește o anumită firmă, altora cu totul alta. Important este să găsim firma potrivită pentru noi, dincolo de ce ne-am dori să scrie pe bocanci .

Și să corespundă nevoilor noastre. Spre exemplu eu prefer bocancii ușori și cu botul un pic ridicat, cât să nu mă deranjeze la vârf. Dar am probat și bocanci care aveau botul atât de ridicat, încât atunci când mergeam mi se părea că o să cad în nas :)).

Dacă sunteți curioși, este vorba despre Salomon vs Columbia. Dar cum vă spuneam, e prea puțin important. Silviu a probat numeroase firme dar a rămas la vechii lui bocanci Quechua, în care se simte cel mai bine.

Mai mult, nu are sens să investești foarte mulți bani într-o pereche de bocanci în condițiile în care mergi rar pe munte. Talpa îmbătrânește, așa că mai bine îți iei niște bocanci mai ieftini dar cu talpa în bună stare decât unii scumpi pe care să îi încalți de 5 ori pe an.

Părerea voastră care este?