Delta Dunării
Jurnal de Călătorie în

ROMÂNIA: Delta Dunării – locul în care merită să ajungi măcar o dată

Ți-a plăcut? Dă mai departe!

M-ai crede dacă ți-aș spune că până acum nu am fost în Delta Dunării? Ei bine, chiar așa este. Tot timpul a fost pe lista mea de călătorii dar niciodată nu părea să fie momentul potrivit. „Vara sunt țânțari. Toamna plouă. Iarna e exclus. Primăvara ar merge mai degrabă un city break.” Și uite-așa tot amânam momentul întâlnirii cu Delta.

Anul acesta însă i-a venit rândul: de Paști. Mai exact în perioada 26-29 aprilie.

Și pentru că îmi doream să stau chiar în inima Deltei, am ales ca destinație Mila 23. Nu am mers pe cont propriu, așa cum fac în 99,9% din cazuri :), ci am ales o agenție: Descoperă Delta Dunării.

Nu am regretat însă nicio clipă, pentru că programul a fost destul de lejer dar suficient de bine organizat încât să nu mă plictisesc. Am avut timp și de odihnă dar și de plimbare cu barca, am avut toate mesele asigurate ba chiar și entertainment în seara de Paști :). Dar despre asta o să-ți povestesc mai târziu.

Care e cea mai bună perioadă de mers în Delta Dunării

Așa cum îți spuneam, noi am ales să mergem primăvara. Și dacă ar fi să repet experiența, aș alege același sezon. Aș schimba însă luna. În aprilie este un pic cam frig, chiar dacă prinzi zile însorite. În plus, nu sunt înfloriți nuferii, iar multe păsări sunt încă în faza de cuibărit. Așa că nu prea ai șanse să vezi și pui.

Ce aș alege atunci? Ultima săptămână din mai sau prima din iunie. Cred că e cea mai potrivită perioadă pentru Delta Dunării. Asta dacă îți dorești, așa cum mi-am dorit eu, să explorezi Delta din barcă, să vezi păsări și vegetație.

Cum ajungi în Delta Dunării

Indiferent de unde vii, locul de îmbarcare spre Deltă este același: Port Aval Tulcea. Dacă vii cu mașina și folosești aplicația Waze, setează ca destinație Îmbarcare Descoperă Delta Dunării și te va duce fără greș în port.

Aici există o parcare plătită, unde îți poți lăsa mașină fără grijă în cele câteva zile cât vei sta în Deltă. Prețul parcării este de 15 lei pe zi. Dacă nu vrei să plătești, există câteva locuri unde îți poți lăsa mașina gratis, la intrarea în parcare. Dar pe riscul tău :). Noi am ales parcarea plătită și totul a fost în regulă.

Odată lăsată mașina în parcare, începi aventura pe apă.

Transportul pe apă

Dacă mergi pe cont propriu și pensiunea/casa în care stai nu îți asigură transportul din Tulcea, poți alege Pasagerul. Pe site-ul oficial găsești detalii privind traseele, orele de plecare și prețurile. Click aici pentru a accesa site-ul Navrom Delta.

O altă variantă o reprezintă navele rapide. La o simplă căutare pe Google vei găsi mai multe variante cu trasee și prețuri.

Atenție, însă! Dacă vrei să ajungi în Mila 23 sau Caraorman, va trebui să schimbi nava în Crișan, fie că alegi Pasagerul, fie navele rapide.

Dacă pensiunea îți asigură transportul din Tulcea, lucrurile sunt deja mult mai simple. Nu numai că vei avea transport direct, ci va fi și mai rapid, deoarece se face cu șalupe.

Așa cum îți spuneam, noi am ales un sejur de la Descoperă Delta Dunării cu transport, excursii și mese incluse (în preț a intrat și permisul de Deltă). Din Tulcea până în Mila 23 noi am făcut 2 ore la dus și 1 oră și 10 minute la întoarcere. Viteza de deplasare este undeva la 30-45 km/h. Nu pare mult, însă pe apă, când îți vâjâie vântul pe la urechi, crede-mă că nu îți dorești o viteză mai mare :).

Unele șalupe sunt acoperite, altele nu. În ambele cazuri sunt avantaje și dezavantaje.

În cazul șalupei acoperite, simți mai puțin curentul apei în timpul deplasării cu viteză mare dar pierzi mult din „senzația de deltă” atunci când mergi cu viteză mică, în timpul excursiilor.

În cazul șalupei descoperite este exact invers. În acest caz, te sfătuiesc ca cel puțin în timpul transportului Tulcea-Deltă să te echipezi corespunzător. Ce înseamnă asta: o geacă windstopper, pantaloni lungi și neapărat ceva cu care să-ți acoperi urechile (o căciulă, un buff sau cel puțin gluga de la geacă). O pereche de ochelari de soare care să-ți protejeze bine ochii sunt și ei bineveniți.

Echipamentul în Delta Dunării

Așadar, ce ar trebui să ai neapărat în bagaje atunci când mergi în Delta Dunării:

  • încălțări antiderapante și comode (nu uita că o să stai mult timp în barcă)
  • tricouri pentru zilele însorite în care faci excursii cu barca sau bluze cu mânecă lungă
  • geacă, de preferat windstopper sau măcar ceva impermeabil
  • pantaloni lungi/scurți foarte comozi
  • un polar pe care să-l tragi rapid pe tine seara (mai ales dacă vrei să vezi apusul de pe barcă)
  • pălărie cu boruri largi sau cu protecție pentru ceafă (soarele arde destul de tare pe apă și nu îl simți)
  • cremă de plajă (noi am avut una cu factor de protecție 50, pălării de soare și tot ne-a ars un pic soarele pe față)
  • ochelari de soare
  • un buff pe care să ți-l pui peste urechi atunci când barca se deplasează mai rapid
  • pelerine de ploaie
  • un rucsac mic și ușor pe care să-l ții cu tine în barcă
  • un spray/loțiune împotriva țânțarilor (noi n-am văzut picior de țânțar la sfârșitul lui aprilie
  • un binoclu pe care îl poți lua de acasă sau pe care îl poți închiria de la agenție în magazinul de suveniruri de la îmbarcare
  • camera foto, de preferat cu zoom mare (multe păsări o să le vezi doar de la distanță)

Pe scurt, dacă obișnuiești să faci drumeții, atunci un echipament similar celui cu care mergi pe munte este tocmai bun pentru Deltă.

Ce vedem în Delta Dunării

Probabil că dacă alegi să mergi în Deltă fie îți place să pescuiești, fie vrei să explorezi ascunzișurile zonei. Dacă îți place pescuitul, atunci probabil că știi mai bine ce ai de făcut. Dacă preferi să explorezi delta, atunci te sfătuiesc să citești în continuare.

Delta este un ansamblu de canale, lacuri, japșe, plauri și grinduri.

Canale

Canalele din Delta Dunării sunt naturale (le identifici ușor după forma neregulată a malurilor) sau artificiale (le vezi că sunt foarte drepte). Unele au denumiri (cum ar fi Canalul 36, Canalul Olguța, Canalul Șontea etc), altele nu.

Iar acestea din urmă, de cele mai multe ori mai mici și mai neexplorate, sunt mult mai pitorești.

Ca o paranteză, milele marine se măsoară de la mare către uscat. Satul Mila 23 este situat, așa cum probabil bănuiești, la mila marină 23. Mă rog, era atunci când Dunărea Veche era navigabilă. Acum satul se află în dreptul milei 18. Canalul 36 se află la mila 36.

Pe canale vei vedea de multe ori egrete mari sau mici și stârci de toate felurile (galben, roșu, cenușiu sau stârcul de noapte).

Canal
Egreta mică
Stârc cenușiu
Stârc galben

Ca vegetație, pe lângă salcie, o să vezi ceva ce seamănă cu vița de vie. E chiar viță de vie, dar sălbatică. Face struguri comestibili, iar unii dintre localnici îi culeg și îi folosesc în vin, alături de strugurii normali.

Pe malurile canalelor o să vezi din când în când adăposturi pescărești, pustii în perioada de prohibiție.

Adăpost pescăresc

În timpul sezonului de pescuit însă sunt folosite de pescari care, de multe ori, se întorc acasă doar la sfârșitul săptămânii. Vasele cherhanalelor adună în fiecare dimineață peștele prins de aceștia, în schimbul căruia le oferă o sumă de bani stabilită în funcție de prețul cu care vând la rândul lor peștele.

Lacuri și japșe

Diferența între un lac și o japșă este aceea că în perioadele secetoase japșa seacă, în timp ce lacul nu. În perioadele în care japșa este acoperită cu apă, dacă nu ești un cunoscător al locului, nu cred că o diferențiezi de un lac.

Lebede pe lac

Pe lacuri poți întâlni lebede, pelicani comuni sau creți, lișițe sau găinușe de baltă (uită-te în stufăriș), cormorani, pescăruși de toate felurile, chire și chirighițe dar și corcodei mari sau mici.

Cormorani care clocesc în copac
Lebede
Pescărușul cu cap negru
Codobatură albă
Vultur codalb
Corcodel
Cormoran
Chirighiță
Pelican comun
Pelican creț. Iarna, ciuful e mai vizibil.

Pe malurile lacurilor găsim stuf și papură. Încearcă să guști papura! Nu e o glumă. Îndepărtează 2-3 straturi și mănâncă miezul. E comestibil și e foarte bun: crocant și ușor dulce. Mie mi s-a părut că seamănă cu napii.

În apropierea stufărișului vei simți de multe ori un miros mentolat și ușor dulceag: e menta de baltă, cu proprietăți terapeutice similare mentei normale.

Începând cu jumătatea lui mai lacurile se umplu de nuferi. La sfârșitul lui aprilie noi am văzut doar frunzele și câțiva boboci de nufăr galben (primul care înflorește și care și rezistă cel mai puțin).

În iunie 2021 ne-am întors însă în deltă ca să vedem nuferii. Iată cum a fost:

Pe unele lacuri vei vedea niște bucăți negre plutind din loc în loc: sunt rădăcinile nuferilor.

Pescăruși pe rădăcini de nuferi
Plauri

Plaurii sunt niște insule plutitoare. Practic sunt o acumulare de rădăcini, rizomi de stuf și diverse elemente organice și minerale. Îi vei identifica ușor pentru că sunt ca o pătură care se mișcă în ritmul valurilor.

Uneori, în timpul furtunilor puternice, se rup bucăți din acești plauri care blochează trecerile înguste prin stufăriș. O astfel de bucată am întâlnit și noi dar a fost foarte ușor de împins cu botul bărcii. S-a dat la o parte ca o poartă, după care a revenit pe locul inițial :).

Grinduri

O parte dintre materialele transportate de fluviu s-au depus în bancuri în imediata apropiere a gurilor și în lungul brațelor, formând grindurile.

Grindul Stipoc

Pe astfel de grinduri s-au dezvoltat satele din deltă, unul dintre ele fiind Mila 23. Fiind bucăți înguste de pământ, malurile erau de multe ori inundate în trecut și casele erau distruse. Acesta este motivul pentru care casele tradiționale din deltă sunt construite din lut și acoperite cu stuf – ca să poată fi ușor reconstruite.

Pe astfel de grinduri găsim și principalul prădător al deltei: șacalul. Noi nu l-am văzut și nici nu l-am auzit, dar am văzut urmele trecerii lui: oase de animale curățate perfect.

Ce să nu ratezi în Delta Dunării

Așa cum îți spuneam, nu rata măcar o plimbare cu barca pe canale și lacuri. Este singura modalitate în care vei descoperi fauna și vegetația deltei în toată splendoarea ei.

Încearcă, de asemenea, o excursie cu barca la răsărit.

Răsărit pe lac

Știu, trebuie să te trezești devreme și ești în vacanță. Dimineața e frig și n-ai chef să te dai jos din pat. Dar crede-mă că merită tot efortul. Nici eu nu sunt o persoană matinală și sunt foaaaarte, dar foarte rare cazurile în care mă trezesc la ora 5 în concediu (poate doar dacă am vreun avion de prins ? ).

Însă excursia asta chiar merită trezitul de dimineață. Culorile apei la răsăritul soarelui sunt mult mai spectaculoase decât la apus. Liniștea de dinaintea răsăritului, forfota păsărilor ieșite la „micul dejun” te fac să uiți de frig și oboseală. Așa că te sfătuiesc să nu o ratezi.

Egretă mare

Dacă stai în Mila 23 și ai noroc de „entertainment” la pensiune, atunci nu lipsi de la spectacolul oferit de corul lipovenesc.

Mănâncă borș de pește. Atât pentru gust, cât și pentru modalitatea inedită de servire. În Deltă, peștele se mănâncă separat de zeamă. Adică ți se va servi peștele fiert cu mujdei și zeama separat. Oricum ar fi, e delicios.

Ce m-a dezamăgit în Delta Dunării

După toate aceste laude, nu te așteptai să vină și asta, nu? Dar chiar m-a dezamăgit ceva în Deltă: Pădurea Letea.

Pădurea Letea

Deși mă așteptam la o vegetație luxuriantă, pe măsura renumelui de pădure subtropicală, la fața locului am foarte dezamăgită. Unde mai pui că mai mult am mers cu mașina decât pe jos, prin pădure. Dunele de nisip sunt într-adevăr spectaculoase dar nu te poți plimba în voie pe ele.

Dune de nisip

Înțeleg motivul (nevoia de conservare) dar ar fi putut fi amenajate niște pasarele, cât să le poți vedea în ansamblu.

Un alt motiv de dezamăgire au fost celebrii cai sălbatici din Pădurea Letea. Nu pentru că nu sunt sălbatici cu adevărat (ci mai degrabă sălbăticiți, fiind cai care aparțineau odinioară unor ferme din zonă și care au fost lăsați în libertate), ci pentru că sunt lăsați chiar în voia sorții. Și dacă vara mai au ce mânca, iarna le este destul de greu. De cele mai multe ori singura sursă de hrană o reprezintă scoarța de copac. Și asta se vede: sunt foarte slabi.

Caii sălbatici din Pădurea Letea

Tot în Letea am avut parte și de un prânz cu specific ucrainean – hahola. Din păcate însă, deși a fost gustos, a băltit de ulei și prăjeală :(. Cei mai sensibili chiar s-au resimțit.

Cam aceasta a fost experiența noastră în Delta Dunării. Per total îți recomand cu cea mai mare căldură să mergi măcar o dată :). Și ca să te conving, te invit să urmărești imaginile filmate de mine în Deltă:

Până data viitoare, stay tuned! Tolba cu surprize nu s-a golit încă ;).


Ți-a plăcut? Dă mai departe!

Facebook Comments

Back To Top