Ultimele două zile din vacanța noastră din august în România le-am petrecut în Petroșani. Planul era să urcăm pe Vârful Parâng. Dar cum socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg, Parângul ne-a întâmpinat și de această dată cu vreme urâtă.
Spun de această dată pentru că la fel s-a întâmplat și în urmă cu 4 ani, când am mers la Lacul Mija.
Așa că ziua destinată Vârfului Parâng ne-am petrecut-o la cetatea dacică Sarmizegetusa Regia. Iar în ultima zi, când trebuia să ajungem acasă, în București, am dat o fugă până pe Vârful Cârja.
De data aceasta n-am mai plecat cu prima cursă a telescaunului (la 9.00), ci pe la 10.00. Așa că am ajuns sus abia la 10.40. Este vorba despre telescaunul vechi, nu despre cel de la Hotel Rusu.
Punct de plecare: Stațiunea Parâng
Traseul, care este comun cu cel spre Vârful Parâng și, până în Șaua Scurtu, și cu cel spre Lacul Mija, începe din Stațiunea Parâng.
Până aici ai trei variante de acces: pe jos, cu telescaunul sau cu mașina, de la Hotel Rusu. Când am fost noi încă se lucra la drumul de acces, dar am văzut câteva mașini care urcau.
Date tehnice
Traseu: Stațiunea Parâng – Șaua Izvorul – Șaua Scurtu – Vârful Scurtu -Refugiul Cârja – Vârful Cârja – Șaua Izvorul – Vârful Parângul Mic – Stațiunea Parâng
Distanță: 13,21 km
Diferență de nivel: 776 m
Durată: 5h36
După ce am coborât din telescaun, am luat-o înainte către releu. Și nu eram singuri. Odată cu noi pornise într-o altfel de drumeție un grup de culegători de afine. Cu cățel, cu purcel dar, cel mai important, cu piepteni de cules afine. Taaare bine mi-ar fi prins și mie un astfel de instrument :)). În lipsa lui, m-am mulțumit să le culeg cu mâna.
În drum am trecut și pe lângă clădirea Salvamont. Aici este amenajat și un izvor cu apă. Este practic cam singura sursă de apă până pe vârf. Așa că, dacă nu aveți la voi suficiente resurse de apă, nu îl ratați.
Spre Șaua Scurtu – greu de înaintat printre tufele de afine
Odată ajunși în vârf de pantă, după vreo 25 de minute, am terminat și cu urcușul. Asta deoarece noi am luat-o pe curbă de nivel, pe sub vârful Parângul Mic. Poteca este foarte prietenoasă și plină de afine. Și cum nu le-am putut rezista, am înaintat cu greu.
Ceea ce m-a surprins în mod neplăcut însă a fost mulțimea de jnepeni uscați, tăiați sau scoși din rădăcini. Nu știu exact ce s-a întâmplat acolo, dar peisajul era dezolant.
Dar mai o afină, mai o glumă am ajuns în Șaua Scurtu după 1h35 de la plecare. De aici traseul nostru se desparte de cel spre Lacul Mija și o ia înainte.
Refugiul Cârja, ultima oprire înainte de vârf
Din Șaua Scurtu urci pe Vârful Scurtu (2.203 m), după care cobori în Șaua Caprelor. Atât cât am putut vedea în scurtele momente în care se mai ridica ceața, peisajele sunt foarte frumoase. Practic de aici vezi înșirate căldările glaciare care preced Căldarea Mija.
Dar cum ceața nu prea se lăsa dusă, noi doar am zărit aceste căldări. Așa că ne-am concentrat pe a admira ce aveam mai aproape de raza vizuală, și anume mărțișoare. Nu, nu era 1 martie și nici nu era plin de mărțișoare artizanale pe potecă. Ci de altfel de mărțișoare, adică niște flori galbene care poartă denumirea științifică de geum montanum. Multă vreme eu le-am confundat cu anemonele de munte.
Ce este interesant la aceste flori este că la maturitate se transformă într-un puf delicat alb-roz. E plin de astfel de mărțișoare și în Parâng și în Retezat.
Și uite-așa, pe negândite, admirând flori și căldări glaciare umplute de rotocoale de ceață, am ajuns la Refugiul Cârja, aflat la altitudinea de 2231m.
Refugiul a fost construit în 1889 iar acum, din păcate, pare a fi într-o stare destul de precară.
Pe Vârful Cârja la 2.405 m
De la Refugiul Cârja începe și urcușul mai accentuat spre vârf. Ai mai puțin de 200 m de urcat în altitudine, însă panta este destul de abruptă, iar poteca șerpuiește printre sau pe lespezi și bolovani :).
Noi am făcut aproximativ 30 de minute între refugiu și Vârful Cârja. Adică din Stațiunea Parâng și până pe Vârful Cârja (2.405 m) am făcut aproximativ 3h.
Vârful Cârja este marcat, cum altfel decât printr-o … cârjă :).
Iar de aici traseul continuă spre Vf. Parângul Mare. Noi nu am reușit să mai ajungem până acolo pentru că în aceeași zi trebuia să ne întoarcem în București.
Așa că ne-am bucurat de o pauză generoasă pe Vârful Cârja, timp în care s-a mai ridicat un pic și ceața și am putut vedea întreaga căldare glaciară Cârja, care adăpostește Lacul Cârja.
În depărtare însă se poate vedea Lacul Verde, urmat în salbă de Lacul Mic și Lacul Slivei din Căldarea Slivei.
Iar în față aveam Vârful Stoienița, pe care, după ce cobori în Șaua Stoienița, trebuie să-l urci pentru a continua traseul de creastă spre Vârful Parângul Mare.
Vârful Parângul Mic
După această pauză generoasă pe vârf, am început coborârea. Ca să nu ne plictisim (nu că am fi văzut mare lucru pe ceață :)) ), din Șaua Izvorul, aflată la mai puțin 100 m altitudine mai jos de Șaua Scurtu, am urmat traseul care trece peste Vârful Parângul Mic (2.074 m).
Probabil că peisajele sunt foarte frumoase. Dar ceața era parcă și mai deasă decât la urcare, așa că nu noi nu prea am avut ce admira. Prin urmare, am grăbit pasul, iar într-o oră și 10 minute am ajuns pe Vârful Parângul Mic.
L-am zărit însă doar când eram la 10-15 m distanță. Este marcat cu trei bețe convergente la vârf (că nu știu cum să le zic altfel).
De aici, traseul o ia la vale și nici nu mai este mult până în Stațiunea Parâng. Noi am făcut cam 30 minute dar e adevărat că ne-am grăbit un pic, cât să prindem ultimul telescaun. În cursul săptămânii, ultima coborâre este la 16.00, în timp ce în weekend (inclusiv vinerea) este la 16.30. Aveți însă grijă dacă mergeți joia. Atunci telescaunul este foarte probabil să nu funcționeze, fiind în revizie tehnică.
Și … surpriză! Odată ajunși la stația de telescaun a dispărut și ceața. Așa că ne-am putut bucura de priveliștea din vale, către Petroșani. Măcar atât, după o zi întreagă fără prea multă vizibilitate :).
Cam aceasta a fost aventura noastră în Parâng. Sper ca data viitoare să fie cu noroc și vreme bună. Nu de alta, dar sunt convinsă că peisajele sunt foarte frumoase.
Aici s-a încheiat și vacanța noastră de 16 zile prin țară. Și, deși am ajuns acasă destul de târziu și destul de obosiți, am fost bucuroși că am putut fructifica la maximum aceste zile de vacanță chiar și în pandemie.
Dar nu uita: stay tuned pentru noi destinații de vacanță!
Poate vrei să citești și:
Vacanță în România: Trascău, Apuseni, Retezat
Lacul Mija – cutia cu surprize din inima Parângului
De pe Transalpina până la Lacul Gâlcescu
Cheile Băniței și Peștera Bolii
Facebook Comments