Suntem de 7 zile în tur și azi trebuie să ajungem în Les Contamines. Deși la început mi-era greu să cred că mă voi obișnui să plec cu „casa-n spate” în fiecare zi, iată că mi-a intrat deja în reflex. Mai mult, trezitul de dimineață (cu care eu mereu am probleme :), acum pare floare la ureche. Dar când adormi cel târziu la 22, e firesc să te trezești fără nicio problemă la 7 :).
Așa că, după micul dejun, ne-am luat „la revedere” de la Celine și Pierre, ocazie cu care am aflat de la Celine că au vizitat și ei România în urmă cu câțiva ani :), precum și de la colegii noștri de masă francezi. Asta pentru că urmam rute diferite.
Ei urcau direct din Les Chapieux în Col du Bonhomme, în timp ce noi făceam un ocol pe la Col des Fours și Tete Nord des Fours. Iar pentru asta trebuia să luăm microbuzul înapoi spre Ville des Glaciers, de unde veniserăm cu o zi înainte.
De data aceasta drumul a fost fără peripeții, iar la 9.00 eram deja în traseu.
Date tehnice Les Chapieux – Les Contamines
Traseu: Ville des Glaciers – Lac de Mya – Col des Fours – Tete Nord des Fours – Col du Bonhomme – Notre Dame de la Gorge
Distanță: 20 km
Diferență de nivel: +1005 m/ -1508 m
Timp: 9h
Cel mai înalt punct: Tete Nord des Fours (2756m)
Imediat ce am ajuns în Ville des Glaciers am început ascensiunea. Aveam de urcat aproape 1000 m până în Col des Fours. Era cea mai mare diferență de nivel în urcare din tur. Însă a început lejer, cu un forestier tocmai bun de încălzire.
Spre deosebire de ziua precedentă, când bătuse vântul destul de tare, acum era soare și cald, iar vântul abia adia. Era o vreme tocmai bună de hiking. În plus, mă obișnuisem atât de mult cu rucsacul în spate, încât aproape că nu-l mai simțeam. Așa că drumul spre Les Contamines devenea dintrodată mai ușor.
Detur la Lac de Mya
Am câștigat rapid în altitudine, lăsând în urmă valea de unde răsunau talăngile vacilor. La un moment dat, când mai aveam destul de puțin de urcat până în Col des Fours, vedem o bifurcație: Lac de Mya – 10 minute.
Mie îmi plac mult lacurile de munte. Și, având în vedere că era destul de aproape și noi eram în grafic cu timpul, am decis să facem un detur. Am pornit pe poteca ce urma curba de nivel și, în 10-15 minute, am ajuns la lac.
Spre dezamăgirea mea, lacul nu este foarte spectaculos. Așa că n-am mai coborât până la el și ne-am mulțumit să-l vedem de sus, după care am revenit în traseul nostru.
Mai aveam un hei-rup până în Col, care a durat vreo 45 de minute. Aici am făcut o scurtă pauză, cât să mâncăm ceva și să ne tragem sufletul. După care am început urcarea pe Tete Nord des Fours.
Tete Nord des Fours
Urcarea este aproape la liber, pe lespezi. Am găsit la un moment dat o potecă pe care însă am rătăcit-o la scurt timp. Așa că am abandonat ideea de a mai urma poteca și am luat-o de-a dreptul pe stâncă. Pietrele sunt însă destul de poroase și aderente, așa că, dacă ești atent, urci destul de ușor. După bucata de lespezi mai ai un scurt urcuș pe potecă și ajungi în vârf: 2.756 m.
De aici ai o perspectivă largă asupra Mont Blanc, Dome de Miage și alți ghețari pe care i-am identificat cu ajutorul plăcii din vârf.
După o scurtă pauză, de data asta de admirat peisajul, am pornit din nou la drum. Planul nostru era să coborâm prin Col d’Enclave și Lacurile Jovet, care se și vedeau de pe vârf. Așa că am luat-o înainte pe creastă, după aplicație (pentru că marcajul lipsea cu desăvârșire), până în punctul în care începea coborârea.
Aceasta era însă aproape verticală, printre bolovani și stânci sfărâmate, în timp ce poteca era abia vizibilă. Ne-am uitat unul la altul și am zis: nu. Nu e de coborât pe aici, cel puțin nu pentru genunchii noștri :).
Col du Bonhomme. Care-i Col du Bonhomme?
Așa că am făcut cale-ntoarsă până în Col des Fours, de unde am urmat poteca spre Col du Bonhomme.
În mai puțin de o oră de când am început să coborâm de pe vârf am ajuns într-un pas. Prin excludere, din informațiile pe care le aveam (pentru că nu scria nicăieri nimic), am dedus că este Col du Bonhomme, deși lui Silviu îi cam dădea cu virgulă. După calculele lui ajunseserăm mult prea devreme. N-am zăbovit însă prea mult și am luat-o din nou la vale.
Am mai mers circa o oră și am ajuns din nou într-un pas. Mult mai deschis și mai bine semnalizat decât precedentul. Ne apropiem de marcaj și, surpriză: Col du Bonhomme. Și atunci ce fusese cel de dinainte? Col de la Croix du Bonhomme :).
Era deja ora 14 și noi mai aveam o groază de coborât. Aveam în total 1500 m diferență de nivel și noi coborâserăm mai puțin de 500 m. Așa că nu era timp de pierdut.
Ne-am tras sufletul vreo 10 minute, după care am pornit din nou la drum. Iar dacă între cele două pasuri am urmat în parte curba de nivel, de aici coborârea devenea mult mai accentuată.
Întâlnire neașteptată
Am traversat o porțiune cu zăpadă, după care am dat peste o potecă plină de pietre. Și coborârea tot nu se termina. La un moment dat, gândindu-mă că turul se apropie de sfârșit și că vreau neapărat să vă împărtășesc experiența mea pe blog, îl întreb pe Silviu ce informații a căutat el atunci când am decis să mergem în tur. Ce i-a fost de folos și ce a avut nevoie să știe înainte de a pleca. Asta ca să îmi pot structura jurnalele cât mai bine, astfel încât să vă fie cât mai utilă informația.
Și uite-așa am ajuns la blogurile din România unde a găsit informații despre Tour du Mont Blanc. Și mi-a spus despre Alexandra și Blogul de Călătorii, despre Dinu Mititeanu și despre blogul Călătorii în Sălbăticie, al Georgianei Modrescu.
Și cum mergeam noi liniștiți discutând despre blogul Georgianei, din sens opus se apropie un tip și o tipă. Ea ne zâmbește larg și se îndreaptă spre noi cu mâna întinsă. Pentru un moment am fost foarte confuză, neștiind ce se întâmplă. Până când o aud pe ea spunând: „Eu sunt Georgiana Modrescu!”.
Am rămas muți pentru o clipă, întrucât nu ne venea să credem ce se întâmplă. Care era probabilitatea să ne întâlnim tocmai în Tour du Mont Blanc în condițiile în care nu ne cunoașteam și habar nu aveam unii de planurile altora? Și totul pentru că avuseserăm această discuție la acel moment.
Dacă vorbeam despre asta cu 2 minute mai târziu sau mai devreme probabil treceam unii pe lângă alții fără altă interacțiune decât un „Salut”, „Bonjour” sau „Hello”.
A fost un moment memorabil care ne-a marcat etapa a 6-a a turului și de care probabil că îmi voi aminti multă vreme de acum înainte.
Revenindu-ne cu greu din uimire, am plecat fiecare pe drumul lui. Nu de alta dar mai aveam destul de mers până în Les Contamines.
Lungul drum spre Les Contamines
Per total a fost o coborâre lungă, de vreo 10 kilometri, care ne-a dus până la firul râului Le Bonnant, unde am trecut peste un pod roman și pe lângă un canion cu ape învolburate.
Într-un final, pe la 18, am ajuns și la Notre Dame de la Gorge. Aici am așteptat shuttle-ul gratuit cu care am mers până în centrul Les Contamines.
De aici și până la Hotel Le Christiania, unde aveam cazare, am mai mers doar vreo 50 m. Nici că se putea mai bine, după cei 20 de kilometri parcurși în ziua respectivă.
Din păcate însă, nici aici nu m-am putut bucura de răsfățul la piscină, întrucât se închidea la ora 19.00. Și cum era deja trecut de 18 când am ajuns, n-am mai reușit să merg.
Mai mult, ne era și destul de foame, așa că imediat ce s-a făcut ora mesei am și coborât la restaurant. Ne-am așezat confortabil la masă, discutând la un pahar de vin despre întâmplările zilei.
A doua surpriză a zilei
Deodată îl văd pe Silviu exclamând și ridicându-se să dea mâna cu cineva. Cum eu eram cu spatele, nu vedeam despre cine este vorba. Dar în mod cert era cineva cunoscut. Dar oare cine? Când mă întorc, îi văd pe cei doi francezi cu care ne cunoscuserăm cu o zi înainte în Les Chapieux. Habar nu aveam că și ei au cazare tot în Les Contamines, la același hotel ca noi.
Așa că ce pot spune despre etapa a 6-a din TMB? Că dincolo de peisaje, diferențe de nivel, urcări și coborâri, a fost în mod cert una a întâlnirilor surpriză :).
Din păcate însă era și ziua care ne aducea cu încă un pas mai aproape de închiderea cercului. Mai aveam 2 zile și planul era să încheiem turul exact în punctul în care îl începuserăm.
Dar până acolo ne așteptau alte surprize și peisaje spectaculoase. Despre toate vă voi povesti însă pe larg în jurnalele următoare.
Stay tuned!
Citește și:
Ce este TMB și ce ai nevoie să știi înainte de a pleca
Tour du Mont Blanc în 8 zile. Planificarea pe etape
Etapa 1 TMB: Ia Mont Blanc de unde nu-i
Etapa 2 TMB: Trient – Champex-Lac prin Alp Bovine
Etapa 3 TMB: Spre Grand Col Ferret cu peripeții
Etapa 4 TMB: Spre Courmayeur cu motivația în cădere liberă
Zi de pauză în TMB: Aiguille du Midi 3 842 m
Etapa 5 TMB: Sperietură vecină cu moartea în drum spre Les Chapieux
Etapa 7 TMB: Surpriza din Les Houches
Etapa 8 TMB: Printre ibecși și lacuri în Aiguilles Rouges din Chamonix
Facebook Comments