Jepii Mici
Drumeții Jurnal de Călătorie în

Tură de o zi pe Jepii Mici și Jepii Mari

Ți-a plăcut? Dă mai departe!
  •  
  •  

Am ocolit multă vreme Bucegii, tocmai pentru că accesul se face de pe Valea Prahovei. Iar Valea Prahovei, dacă vii din București, este mai tot timpul aglomerată, mai ales în weekend.

Cu toate acestea, la începutul lui septembrie 2019, având chef de o drumeție scurtă de weekend, am decis în ultimul moment să dăm o fugă de o zi până în Bușteni. Am verificat prognoza, totul părea ok, așa că ne-am pregătit rucsacurile și, sâmbătă dimineața, am plecat la drum. Planul era să urcăm pe Jepii Mici și să coborâm pe Jepii Mari, după care să ne întoarcem în București.

V-am zis că nu prea sunt matinală din fire, nu? Ei bine, obiceiul meu de a nu mă trezi foarte de dimineață s-a perpetuat și de data aceasta. Așa că nu am plecat chiar la prima oră din București, însă am avut noroc ca drumul să fie liber.

Am parcat mașina pe strada Telecabinei și, la ora 10.00, deja intram în traseu.

Date tehnice

Traseu: Bușteni – Jepii Mici – Cabana Caraiman – Platoul Bucegilor – Jepii Mari – Bușteni
Distanță: 13,75 km
Diferență de nivel: 1395 m
Timp total: 7h07

Ce ar trebui să știi înainte de a te aventura pe Jepii Mici

În primul rând ar trebui să știi că este un traseu catalogat drept dificil și interzis iarna. Are porțiuni expuse dar asigurate cu lanțuri. Pe vreme uscată, dacă ești echipat corespunzător (adică ai încălțăminte cu talpă aderentă), ai o minimă experiență pe munte și nu ai rău de înălțime, nu ridică mari probleme.

Pe placa din Bușteni, timpul dat este de 4 h până la Cabana Caraiman. Ai grijă însă pentru că, dacă nu ești antrenat, traseul este în continuă urcare și s-ar putea să-ți ia mai mult decât estimai. Noi l-am parcurs în 3h10, cu ceva pauze, dar veneam după Tour du Mont Blanc, parcurs în august. Prin urmare, aveam ceva antrenament recent. Sunt persoane însă, foarte antrenate, care reușesc să ajungă la Cabana Caraiman și în 2h.

Cel mai important însă este să nu intri în competiție cu nimeni și să parcurgi traseul în ritmul tău, având grijă în primul și-n primul rând la siguranță. Vei vedea o mulțime de cruci pe Valea Jepilor. Asta pentru că foarte mulți se aventurează neechipați pe acest traseu extrem de popular de altfel.

Ce ar trebui să mai știi? Că pe platou bate mai mereu vântul. Și, după o urcare accentuată în care ai transpirat, ar fi bine să ai un windstopper la tine, chiar dacă ești în plină vară.

De asemenea, dacă mergi la începutul verii (ca acum), este posibil să întâlnești petice de zăpadă. Ai mare grijă cum le traversezi, să nu te trezești că pici în crevase.

Ia-ți cu tine apă și ceva de mâncare. La Cabana Caraiman găsești apă dacă ți s-au terminat rezervele, dar nu și mâncare.

Acestea fiind spuse, hai să pornim la drum!

Bușteni – Jepii Mici – Cabana Caraiman

Așa cum îți spuneam, am intrat în traseu ceva mai târziu, adică pe la ora 10.00. Majoritatea drumeților sunt deja plecați la ora aceea, așa că am fost aproape singuri până la ieșirea din pădure. Din fericire însă, urcușul prin pădure nu a durat foarte mult. În aproximativ 1h40 peisajul începea deja să se deschidă. Pe deasupra vedeam cum trece din când în când telecabina, în timp ce în sus valea părea interminabilă. Din fericire însă, e doar impresia pe care ți-o creează abruptul.

Odată ieșiți din pădure, au început și porțiunile mai expuse, asigurate destul de bine cu lanțuri. Așa că ne-am strâns bețele, care nu prea ne mai erau de folos, ca să avem mâinile libere să ne putem folosi de cabluri.

Din păcate, nu am foarte multe fotografii din această tură pentru că, plecând în grabă din București, am uitat acasă camera foto. Așa că m-am folosit doar de telefon (cu limitările de rigoare). Nu îți spun cât de rău mi-a părut că nu am camera foto la mine în momentul în care au început să apară caprele negre. Erau o mulțime – inclusiv o turmă de capre cu iezi.

Dar cum noi eram în vale, iar ele pe versanți, nu am reușit să le fotografiez sau să le filmez cu telefonul. Teoretic am făcut niște filmulețe, dar ar trebui să ai niște ochi foaaarte buni ca să le vezi :)). Așa că nu o să te chinuiesc cu ele, să nu te simți ca la oftalmolog :).

Singura porțiune un pic mai dificilă (poate) este spre final, când traseul trece printr-un fel de horn. Dar și aici există lanțuri, așa că nu ai de ce să-ți faci griji. E nevoie doar de … puțintică răbdare (vorba lui Caragiale) și atenție (aș adăuga eu).

Cabana Caraiman

Cu atâtea peisaje spectaculoase și caprele negre țopâind vesele pe versanți, aproape că nu mi-am dat seama când am ajuns la Cabana Caraiman. Aici am decis să facem o pauză de masă, în care să ne tragem sufletul și să mai aruncăm o privire asupra văii pe care tocmai o urcaserăm.

Cabana Caraiman

Și să-ți spun un secret. Dacă vii în iulie aici, mergi până la crucea de lângă cabană, iar în apropiere vei avea toate șansele să vezi și flori de colț. Ai grijă însă de ele, pentru că sunt protejate de lege, iar ruperea lor constituie faptă penală. Mulțumește-te să le adimiri și să le fotografiezi, fără să le rupi :). Pentru că locul lor e pe munte și nu în altă parte.

Cabana Caraiman – Jepii Mari

După ce ne-am tras sufletul și am mâncat ceva, am pornit din nou la drum. De data aceasta pe platou, spre Valea Jepilor Mari.

Nu ne-am mai abătut pe la Babe și Sfinx, așa că am urmat indicatoarele către Piatra Arsă, ocolind practic zona cea mai frecventată a platoului Bucegilor.

Aveți grijă însă pentru că în apropiere de Piatra Arsă este o stână situată destul de aproape de traseu. Într-una dintre turele noastre pe aici (vara), am avut neplăcuta surpriză ca imediat ce am ieșit din jenepeniș să se năpustească asupra noastră un câine de stână. Nu vă spun ce frică am pățit atunci când vedeam cum câinele se îndreaptă lătrând și alergând spre noi, iar ciobanul nu are niciun gând să reacționeze.

Noroc că a strigat Silviu la el și, în cele din urmă, a chemat câinele, iar noi am putut să mergem mai departe.

De data aceasta, venind din sens opus și vâzând deja stâna de departe, am ales un traseu mai ocolit.

Jepii Mari – Bușteni

Odată ajunși la punctul superior al Văii Jepilor Mari, perspectiva asupra Bușteniului văzut printre flori și jnepeni era mirifică. Aproape că am uitat de vântul rece care ne bătuse tot timpul din față.

Traseul pe Jepii Mari este ceva mai blând și mai puțin expus decât cel pe Jepii Mici. Ai însă de coborât încontinuu, așa că nu este chiar floare la ureche. Poteca este în cea mai mare parte prin pădure și nu prea ai puncte de belvedere. Așa că ai toate șansele să fii atent unde pui piciorul 😉.

Pentru că pe traseu ne-am întâlnit cu un cuplu cu care am coborât toată Valea Jepilor Mari și cu care am făcut schimb de impresii de munte, timpul a trecut destul de repede. Aproape că nici nu ne-am dat seama când ne-am intersectat cu traseul spre Cascada Urlătoarea. De fapt, nu e chiar așa 😁. Pentru că din liniștea de care avuseserăm parte până la momentul respectiv, am dat deodată de zgomot.

Pe de o parte zgomotul apei cascadei, iar pe de altă parte de zgomotul numeroșilor turiști care merg la cascadă. Și credeți-mă că pe cât de zgomotoasă e cascada, oamenii câștigă detașat concursul.

Din fericire, de aici am ajuns destul de repede în Bușteni, unde ne-am tras sufletul la o terasă înainte de a porni din nou spre casă.

Aceasta a fost aventura noastră pe Jepi. O tură de 7 ore, cu peisaje spectaculoase și surprinzător de puțini turiști. Și pentru că tot n-am reușit să fac multe poze, am zis măcar un scurt video să fac, astfel încât să-ți faci o idee despre traseu. Iată-l aici:

Despre alte aventuri în Bucegi, o să-ți povestesc și cu altă ocazie. Până atunci, stay tuned pentru o nouă destinație!


Ți-a plăcut? Dă mai departe!
  •  
  •  

Facebook Comments

Back To Top