Așa cum vă spuneam în jurnalul anterior, într-una dintre zilele scurtului nostru sejur în regiunea Puglia din sudul Italiei, am făcut o incursiune în regiunea vecină, Basilicata. Motivul: unica și surprinzătoarea Matera.
Deși citisem despre Matera și văzusem ceva poze, nimic nu avea să mă pregătească pentru ceea ce aveam să văd la fața locului. Dar să începem cu începutul.
Cum ajungi în Matera
Dacă stai în Bari, poți ajunge în Matera cu trenul. Trenurile către Matera sunt însă operate de o companie privată, Ferrovie Appulo Lucane. Așa că, atât biletele, cât și liniile de cale ferată către Matera sunt amplasate într-o altă clădire a gării.
Ca să o reperezi ușor, când ieși din gară în Piața Aldo Moro, uită-te în stânga și vei vedea o clădire pe care scrie Ferrovie Appulo Lucane.
Biletul costă 4,9 euro de persoană și călătoria durează aproximativ 1h30. Când ajungi la Gara Centrală din Matera ia-o pe strada principală, care coboară spre orașul vechi. Vei ajunge în Piața Vittorio Veneto, de unde mai ai doar de coborât câteva scări pentru a da cu ochii de orașul subteran. Aici găsești și un birou de turism, de unde îți poți lua informațiile de care ai nevoie.
Ce sunt Sassi din Matera
Termenul sasso (sassi la plural) derivă din latinescul saxum care înseamnă piatră, stâncă bolovan. Sassi sunt case săpate în piatra numită „tufo”, specifică regiunilor Basilicata și Puglia, dar care diferă de tuful vulcanic.
Acestea datează din perioada preistorică și se crede că sunt printre primele așezări umane din Italia. Există dovezi care atestă că oamenii au locuit aici începând cu anul 7000 î.H.
Multe dintre case au fost construite una peste alta, iar relațiile dintre vecini erau foarte strânse.
Odată ce cobori scările către acest oraș subteran pătrunzi parcă într-o altă lume. Orașul este împărțit în două „cartiere”: Sasso Barisano și Sasso Caveoso, separate de un deal pe care tronează grațios catedrala.
Peșterile rupestre au fost exploatate la maximum în secolul 7 î.H. de comunitățile benedictine și bizantine venite din Cappadocia, Anatolia și Armenia. Cele mai multe urme ale acestora pot fi văzute pe dealul de vis-a-vis de Matera, în Parcul Murgia.
Rușinea Italiei
În perioada înfloritoare a orașului, localnicii și-au construit case la suprafață, folosind peșterile doar ca locuri de depozitare, pivnițe sau grajduri.
Însă începând cu anul 1800 orașul s-a confruntat cu o perioadă de decădere atât din cauza crizei din agricultură, cât și a pierderii puterii politice. Degradarea a fost atât de puternică încât oamenii, extrem de săraci, au fost nevoiți să folosească peșterile ca locuințe atât pentru ei, cât și pentru animale.
Este foarte greu de imaginat cum, cu mai puțin de 70 de ani în urmă, acești oameni încă trăiau în grote preistorice: pline de umezeală, fără lumină naturală, fără ventilație, fără electricitate sau apă curentă. Nici nu-i de mirare că bolile erau în floare aici; în special malaria, holera și febra tifoidă.
Paturile erau rare, iar copiii se înghesuiau cu părinții pe priciuri construite astfel încât dedesubt să aibă loc găinile. Animalele erau ținute în casă ca să nu fie furate.
În aceeași încăpere găseai grajdul animalelor, locul de dormit, toaleta și bucătăria. Familiile destul de numeroase se adunau în jurul unei mese mici o dată pe zi pentru a împărți o bucată de pâine cu paste. Sărăcia era la ea acasă iar mortalitatea în rândul copiilor era foarte ridicată.
Începutul sfârșitului
Condițiile mizere în care trăiau oamenii din Sassi au ajuns în atenția publică atunci când scriitorul Carlo Levi a fost exilat de regimul Mussolini într-un oraș situat în apropiere de Matera, în 1935. În cartea sa, Cristos s-a oprit la Eboli, publicată în 1945, Levi a descris condițiile precare de aici și a conchis: „Nu am văzut niciodată în toată viața mea așa o imagine a sărăciei”.
În 1950, Matera a fost vizitată de premierul italian de atunci Alcide De Gasperi care a numit-o o „rușine națională”. Această vizită a declanșat o serie de evenimente care s-au soldat cu o schimbare dramatică în viața acestor oameni.
Astfel, locuitorii au fost evacuați din peșteri și au fost mutați în case nou construite. Oamenii au fost condiționați să predea Sassi în schimbul caselor noi, astfel că 70% dintre acestea se află în prezent sub controlul statului.
Deși pare greu de crezut, evacuarea din Sassi nu a fost deloc ușoară. Mulți locuitori s-au opus acestor măsuri și a fost necesară chiar folosirea forței. Mai mult, le-a fost foarte greu să se adapteze în noile case, pentru cei mai mulți dintre ei fiind pentru prima dată când vedeau apă curgând la robinet.
Unii dintre ei au fost ok cu asta dar cei mai mulți nu. Nu știau unde să-și țină animalele și, după atâta vreme în care au trăit în strânsă legătură cu alte familii au simțit că, odată cu mutarea, aceste relații s-au pierdut.
Capitală culturală europeană în 2019
Timpul a trecut însă, iar Sassi au fost incluse în patrimoniul UNESCO în 1993 și sunt în plin proces de restaurare și renovare. În 2004, Mel Gibson a filmat aici Patimile lui Hristos, eveniment care a făcut cunoscută Matera. Turismul a început însă să fie practicat abia din 2014, când orașul și-a depus candidatura și a câștigat titlul de capitală culturală europeană pentru 2019.
Ce poți vizita în Matera
Vizita noastră în Matera a început la Convento di Sant`Agostino, de unde se deschide o panoramă largă asupra Materei.
Am rătăcit apoi prin Sasso Barisano și am vizitat o casă amenajată sub formă de muzeu – Casa Grotta Antica Matera. Vizita costă 3 euro și îți poți face o idee despre cum trăiau oamenii înainte de a fi evacuați din Sassi.
Am vizitat apoi Catedrala Santa Maria della Bruna. Aici, în Piazza Duomo, este un loc de belvedere superb asupra celor două „cartiere” Sasso Barisano și Sasso Caveoso.
Am mers prin Sasso Caveoso, am vizitat biserici rupestre dar și Casa di Vico Solitario, tot o casă muzeu. Ne-am îndreptat apoi spre Ponte Tibetano, ca să trecem canionul Gravina şi să facem traseul 406 prin Parcul Murgia. Din păcate însă, atunci când am fost noi, accesul era restricționat către Ponte Tibetano, așa că am optat pentru un tur organizat.
Parcul Murgia
Turul costă 15 euro de persoană și se pleacă din două locuri situate în partea nouă a orașului. Turul este ghidat și se merge cu un microbuz din Matera în Parcul Murgia. Aici am vizitat mai multe peșteri locuite în trecut de creștini prigoniți din Cappadochia. Urme ale locuirii lor se mai văd și astăzi, deși multe dintre ele au fost distruse de animale. Totodată, de aici ai o panoramă mirifică asupra întregului oraș. La încheierea turului am avut parte de o degustare de vinuri și produse locale.
Prin urmare, indiferent ce alegeți să faceți în Matera, plimbați-vă în voie pe străduțe, vizitați cel puțin o casă muzeu și o biserică rupestră și dați-vă timp să explorați și Parcul Murgia. Aveți însă grijă că în jurul prânzului casele și bisericile sunt închise. Faceți-vă planul astfel încât să le vizitați fie dimineața, fie după-amiaza.
Până data viitoare, vacanță liniștită și Paște fericit!
Citește și:
Tips and tricks pentru un city break în Bari
Alberobello și alte 3 locuri pe care să nu le ratezi în regiunea italiană Puglia
Facebook Comments