Am tot amânat jurnalele pe blog, deși mai am o groază de „recuperat” de anul trecut. Uitându-mă la ultimul jurnal publicat am constatat că nu am mai scris nimic de o lună și jumătate ?. La început din cauza atmosferei generale, pe urmă ba nu mi-am găsit timp, ba nu aveam dispoziție să mă gândesc la vacanță.
Astăzi am decis totuși să închei seria de articole din Golful Napoli-Coasta Amalfi. Nu de alta, dar se va termina la un moment dat și pandemia asta. Iar Italia rămâne o țară frumoasă, care merită vizitată. Poate nu chiar acum, dar pe viitor sunt convinsă că nu o vei ocoli.
Așa că hai cu mine într-o călătorie virtuală de pe Vezuviu până la malul Mării Tireniene.
Lungul drum de la aeroport către prima destinație
Pentru că am plecat din București la prima oră, ne-am decis să vedem Vezuviu și Pompei în drum spre Sorrento, iar Herculaneum și Napoli în ultima zi a vacanței noastre.
M-am trezit cu greu dimineață, așa cum mi se întâmplă de cele mai multe ori când am avionul la 6 dimineața. Fiind octombrie, era întuneric când am plecat de acasă. Am prins răsăritul în avion. Dar ce crezi că am stat să-l admir? Mi se închideau ochii de somn, așa că i-am deschis doar cât să mă uit câteva minute pe geam și să fac o poză ?.
Cum ajungi de la aeroport în Napoli
După care am adormit. M-am mai trezit abia la aterizare. Odată ajunși în Napoli, am luat autobuzul către Gara Centrală, de unde urma să ne îmbarcăm la bordul trenului local Circumvesuviana.
Am luat autobuzul 3S, care circulă între aeroport și Gara Centrală, am plătit 1,1 euro pe bilet și am făcut aproximativ 15 minute. Ne-a lăsat vis-a-vis de Gara Centrală.
La întoarcere, din Napoli către aeroport, am luat shuttle-ul Alibus (5 euro de persoană) de la autogara din Piazza Garibaldi, situată chiar lângă Gara Centrală. O vei repera destul de ușor pentru că are niște stâlpi metalici în față. Îți las mai jos și orarul autobuzelor. Este adevărat că e din 2019, dar nu cred că sunt modificări majore de la an la an.
Cu Circumvesuviana spre Pompei
De unde ne-a lăsat autobuzul, am traversat și am ajuns în fața gării. Am intrat și hai să căutăm Circumvesuviana! Vreau să-ți spun că ne-am învârtit în gară vreo 10 minute dacă nu și mai bine căutând indicatoarele către tren. Probabil fiind și treziți cu noaptea-n cap, după doar câteva ore de somn, nu am văzut că chiar în centrul gării, pe niște scări care coborau spre subsol scria mare Circumvesuviana. Am pățit-o cam ca în povestea cu bunica ce-și căuta ochelarii în timp ce-i avea pe nas :)).
Am coborât scările și ce să vezi? Dacă sus gara arată foarte bine, odată ce cobori parcă intri într-o altă lume: mai obscură, mai murdară și mai aglomerată. Nu aveam însă altă variantă (odată ajunși acolo), așa că ne-am luat biletele (3,2 euro de persoană până în Pompei) și ne-am îndreptat spre peron.
În gara din Napoli sunt 2 peroane pentru această linie feroviară. Teoretic, al doilea peron este cel pentru Pompei. Cel mai bine este însă să fii atent la tabela electronică ce anunță destinațiile trenurilor.
Ajunși pe peron, era o aglomerație de nedescris. Trenurile aveau întârzieri destul de mari, iar oamenii (turiști dar și localnici) se îngrămădeau de abia aveai loc să respiri.
Ne-am urcat în cele din urmă în tren, cu destinația Pompei Scavi. Am ajuns destul de repede, deși călătoria nu a fost printre cele mai plăcute. În gară, am căutat locul de lăsat bagaje, ne-am mutat în rucsacuri cele necesare pentru a merge pe Vezuviu și Pompei și am pornit la drum.
Locul de lăsat bagajele este în apropierea toaletei ?, undeva la subsol. Urmărește indicatoarele și nu-l vei rata. Din păcate nu mi-am notat prețul plătit per bagaj și nici nu mi-l mai amintesc cu exactitate. Aș zice că era undeva în jur de 4 euro de bagaj. Dacă cineva are amintiri mai proaspete și mă poate ajuta cu această informație, ar fi binevenită ?.
Cu autubuzul spre Vezuviu
Noi am ales să mergem întâi pe Vezuviu și apoi la Pompei deoarece ultimele autobuze care pleacă de la vulcan sunt la 15.30. Acestea pleacă de la Pompei Scavi și te duc până în apropierea craterului celui mai cunoscut vulcan din Europa.
Ca să ajungi din Pompei Scavi pe Vezuviu ai două opțiuni:
– autobuzul local (EAV), care costă 2,7 euro de persoană, iar biletele se achiziționează de la bord. Circulă din 50 în 50 de minute și va trebui să plătești separat intrarea la Vezuviu – 10 euro de persoană, la fața locului.
– Busvia del Vesuvio care costă 22 euro, iar biletul include intrarea la Vezuviu. Acesta circulă la interval de 1 oră.
Noi am ales prima variantă. Ne-am instalat comod la bordul autobuzului și ne-am pregătit pentru o călătorie de 50 de minute până la baza craterului Vezuviului. Călătoria cu autobuzul este una panoramică în sine, pentru că, imediat ce ieși de pe autostradă și începi să urci, ai priveliști aproape permanente către Golful Napoli. Atenție însă dacă ai rău de mișcare: sunt multe curbe, iar autobuzul merge cu destul de multă viteză.
Odată ce am ajuns la destinație, la bordul autobuzului a urcat o doamnă care ne vindea bilete pentru intrarea la Vezuviu.
În sfârșit vedem Vezuviul
După ce ne-am luat bilete ne-am schimbat încălțămintea și am pornit la drum. Noi ne-am luat în rucsacuri pantofi de hiking pentru că terenul este destul de accidentat. Am văzut multe persoane în sandale sau papuci, însă nu ți-aș recomanda să mergi încălțat astfel. Este totuși un munte și ai de urcat vreo 200 metri diferență de nivel până pe marginea craterului.
În plus, sunt multe pietre și mult praf. Așa că nici niște încălțările sport deschise la culoare nu ar fi indicate. Asta dacă nu vrei să ajungi cu ele negre înapoi.
Teoretic, vizita este ghidată (30 de minute) și ghidul ar trebui să te preia odată ce ajungi sus. Practic, trebuie să aștepți până la sosirea ghidului sau ți se spune să te „alipești” la un grup pe parcurs. Noi n-am mai așteptat, însă ne-am întâlnit cu câțiva ghizi pe traseu.
Vizita durează maxim 1 oră pentru că traseul este îngrădit și bine delimitat. Nu poți face înconjurul craterului, ci poți parcurge aproximativ jumătate din el. Probabil că există și trasee pe partea cealaltă a craterului (decât cea amenajată) însă noi nu am avut atât de mult timp la dispoziție cât să luăm în calcul o altă variantă în afară de cea oficială.
După această scurtă vizită, ne-am întors la autobuz, cu care am mers înapoi la gara din Pompei. De aici urma să mergem să vedem și vestitul oraș acoperit de cenușa vulcanică în anul 79.
Pompei – orașul îngețat în timp
De la gară până la intrarea în situl arheologic Pompei Scavi Porta Marina noi am făcut aproximativ 5 minute. Fiind lihniți de foame, înainte de a începe vizita ne-am luat câte o focacce de la unul dintre restaurantele de vis-a-vis. Am plătit undeva între 6 și 8 euro per sandviș.
Fiind după-amiază (aproximativ ora 15.00), nu a fost coadă la bilete, așa că totul a mers cât se poate de repede. Biletul de intrare costă 15 euro de persoană, iar dacă vrei și audioghid, mai plătești 8 euro. Programul de vizitare este de la 9.00 la 19.30 (cu ultima intrare la 18.00) din aprilie până în octombrie și de la 9.00 la 17.00 (cu ultima intrare la 15.30) din noiembrie până în martie.
Noi am petrecut în situl arheologic vreo 3h-3h30, timp în care pot să spun că l-am vizitat de la cap la coadă (mai puțin zonele închise pentru renovări). Este adevărat că în multe locuri nu am zăbovit foarte mult, însă turul de 7 ore pe care îl afișează ei pe site mi se pare cam prea mare pentru cineva care nu este foarte, dar foarte pasionat de arheologie.
Nu rata însă câteva locuri emblematice. Primul dintre ele este Forumul, centrul vieții urbei și locul unde se aflau cele mai importante clădiri publice.
Un alt loc central al orașului este Amfiteatrul, cel mai vechi cunoscut până acum din lumea romană. Acesta putea găzdui până la 20.000 de spectatori care veneau atât din Pompei cât și din orașele învecinate.
Lângă amfiteatru se află Large Palaestra, care găzduiește o serie de expoziții permanente, unde vei vedea inclusiv obiecte găsite în timpul escavărilor.
Tot în apropiere de amfiteatru se află și Praedia di Giulia Felice, un complex cu grădini idilice.
Nu rata nici Villa dei Misteri, unde se află probabil cel mai bine conservate fresce din tot situl Pompei.
Evident că există multe alte locuri pe care le vei vedea urmând itinerariile oficiale sau pur și simplu harta complexului. Acestea au fost însă cele care mi-au atras mie atenția.
Oamenii din Pompei
Din păcate, multe dintre fresce au fost luate în timpul primelor excavații (începute în 1748). Acum se află în Muzeul Arheologic din Napoli.
De-a lungul vremii, tehnicile de excavare au evoluat și s-au diversificat. Nu voi intra în amănunte pentru că nu mă pricep la arheologie. Voiam doar să-ți spun că în secolul al XIX-lea a apărut una dintre cele mai spectaculoase inovații în acest sens, sub îndrumarea lui Giuseppe Fiorelli.
Cum s-a întâmplat asta? În timpul excavațiilor au fost observate numeroase spații goale, multe dintre ele cu oase omenești. Fiorelli a înțeles că acestea reprezentau de fapt locul unde fuseseră surprinse victimele. Așa că a oprit săpăturile și a introdus o nouă procedură: umplerea spațiilor cu gips. Astfel au fost obținute modele de gips ale corpurilor dizolvate de cenușa și lava aruncate de vulcan.
Sunt cele pe care le vedem astăzi expuse în Pompei și care ne oferă indicii despre cum au murit mulți dintre locuitorii din Pompei. Unii dintre ei în timp ce fugeau în încercarea de a scăpa din infern, alții surprinși în pat, în timp ce dormeau sau în timpul diverselor activități.
Herculaneum – orașul adormit
Așa cum îți spuneam, noi am vizitat Herculaneum în ultima zi a vacanței noastre în această zonă. Am plecat dimineața din Sorrento, tot cu Circumvesuviana, având ca destinație Ercolano. Aveam în plan să vizităm situl arheologic în prima parte a zilei, urmând ca apoi să mergem în Napoli, unde trebuia să rămânem peste noapte.
Am ales această variantă pentru că aveam avionul dis de dimineață și era riscant să venim tocmai din Sorrento. În plus, era o ocazie bună pentru a vedea și un pic din Napoli.
Ajunși în gara Ercolano, am căutat un loc de lăsat bagajele, pe care l-am găsit undeva în spatele gării, într-o mică piață. De acolo am pornit pe bulevard, urmând indicatoarele către situl Herculaneum. La dus am mers repede, pentru că era în coborâre. La întoarcere am tras un pic la deal :).
Biletul de intrare în Parcul Arheologic costă 13 euro de persoană și este important să-ți iei o hartă de la intrare sau să faci o poză la harta expusă. Programul este 10.00-16.00 din octombrie până în februarie (lunea este închis), 9.00-17.30 din martie până în mai și 10.00-18.30 din iunie până în septembrie.
Herculaneum la pas
Herculaneum este mult mai puțin aglomerat decât Pompei însă, de data aceasta ajungând de dimineață, am stat ceva mai mult la coadă la bilete decât în Pompei. În tot acest timp am putut asista la eforturile a doi ghizi oficiali (unul vorbitor de engleză, altul de franceză) de a-și racola clienți pentru turul ghidat. Din păcate n-au avut succes, cel puțin în cele 15-20 minute cât am stat noi la coadă :)).
Privind lucrurile retrospectiv, probabil că ar fi fost o idee bună să luăm un ghid. La momentul respectiv am zis însă că nu avem timp, așa că am luat-o la pas pe cont propriu.
Deși mult mai mic decât Pompei, Herculaneum este mult mai bine conservat. Așa că am petrecut aproape 3 ore colindând pe străduțe. Modul în care Herculaneum a fost îngropat, materialul piroclastic solidificându-se cu o înălțime de 16 metri, a dus la o mai bună conservare a orașului antic. De la obiecte organice (plante, materiale, lemn) până la acoperișurile clădirilor.
Ce ți-aș recomanda să nu ratezi în Herculaneum
Thermopolia – instituții publice care serveau mîncare caldă și băuturi. Asta pentru că la vremea respectivă oamenii nu obișnuiau să ia prânzul acasă, ci la aceste thermopolia.
Casa del Tramezzo di Legno care și-a luat numele de la peretele despărțitor din lemn care a supraviețuit erupției.
Terme Centrali, împărțite în băile pentru femei și cele pentru bărbați și decorate cu numeroase simboluri falice.
Fornici – fostele docuri aflate de-a lungul plajei, care era cu 500 metri mai aproape de oraș în acele vremuri. În 1980, aici au fost descoperite 300 de schelete umane. Este vorba despre locuitorii uciși de fumul toxic și de cenușa aruncată de vulcan în timp ce încercau să fugă din infernul creat de erupție.
După ce am vizitat Parcul Arheologic Herculaneum ne-am îndreptat spre gară, de unde ne-am recuperat bagajele și am pornit spre ultima destinație a acestei vacanțe: Napoli.
Napoli
Deși am stat destul de puțin în Napoli, imaginea cu care am rămas este cea a unui oraș al contrastelor. Pe de o parte vezi străzile comerciale flashy și pline de oameni până în miez de noapte, pe de altă parte străzile lăturalnice aproape pustii și pline de gunoaie.
Nu am vizitat niciun obiectiv în Napoli, ci l-am străbătut la pas din Piazza Garibaldi până la mare, admirând atât clădirile impunătoare, cât și Vezuviul, care domină Golful Napoli.
Nu am ratat L’Antica Pizzeria da Michele, unde am stat la coadă aproape o oră pentru a mânca celebra pizza făcută și astăzi după rețeta lui Don Michele. Este o experiență în sine să mănânci la această pizzerie unde se servesc doar 2 tipuri de pizza: Margherita și Marinara. Fiecare dintre ele la prețul de 5 euro.
Interiorul este foarte simplu, decorat cu fotografii de familie, multe dintre ele alb-negru. Aici s-a filmat și scena din „Eat, Pray, Love” în care Julia Roberts mănâncă pizza :).
Este cea mai bună pizza din lume? Nu știu să-ți spun. Ce pot să-ți spun însă e că pizza asta chiar are un gust aparte. Deși e doar blat cu sos +/- mozzarella, e foarte gustoasă.
Am degustat, de asemenea, celebrele baba de la Pasticeria Artigianale Salvatore Cappareli. Acestea sunt un fel de savarine cu rom, foarte gustoase dacă le iei de unde trebuie. Le-am încercat și în Sorrento, însă gustul nu mi-a plăcut deloc.
Cam aceasta a fost experiența noastră în această zonă a Italiei. Sper să îți servească drept inspirație pentru vremea în care vom putea călători din nou :).
Stay tuned, pentru că urmează și alte destinații!
Citește și:
Coasta Amalfi – ce faci, unde stai și cum te deplasezi
9 locuri spectaculoase de văzut pe Coasta Amalfi
Ce poți să faci într-o zi pe Insula Capri
Facebook Comments