Nu toate bobițele negre sunt afine

Astăzi o să vă povestesc o întâmplare hazlie.

Eram în Făgăraș. Era sfârșit de august, când afinele încă nu dispăruseră complet. Așa că tot traseul nostru printre tufele de afine a fost presărat cu pauze.

Mă făcusem albastră la gură și pe dinți de la atâtea afine. Unde mai pui că am și filmat :))).

La un moment dat, ajunși în Șeuța Lespezi, am făcut o pauză mai generoasă. Ne-am așezat pe iarbă. Lângă mine, câteva bobițe negre-albăstrui se lăfăiau la soare.

Și ce credeți, că le-am lăsat acolo? Nuuuu. M-am înfipt repede în ele și de pe crenguțe au aterizat direct la mine în gură.

Dar papilele mele gustative, în loc să savureze gustul, s-au revoltat pe loc, făcându-mă să scot din gură bunătate de fructe .

Pentru că deși semănau cu afinele, n-aveau nicio legătură cu ele. Erau amare și ușor astringente. Cred că erau fructe de rhododendron.

Bine că n-am mâncat mai multe, pentru că habar n-am dacă nu sunt cumva otrăvitoare.

Morala: nu tot ce zboară se mănâncă. Sau, în cazul meu, nu toate bobițele negre sunt afine :)).

Ca să nu pățiți și voi ca mine, uitați-vă cu atenție la frunze. Afinul are frunze mici, subțiri și ovale. Sunt ușor de recunoscut, dacă te uiți cu atenție și nu te grăbești, cum am făcut eu .