De ceva vreme mă bântuie o amintire. Era o după-amiază de vară plăcută, când mă îndreptam spre casă. Pe o băncuță de pe marginea trotuarului erau o mamă și fiul ei, care să fi avut vreo 3 ani. I-am remarcat în treacăt. Habar nu am ce făceau însă, în momentul în care am trecut pe lângă ei, l-am auzit pe cel mic strigând: mami! Iar atunci pentru mine totul s-a oprit în loc.
Nu știu de ce și nu știu ce a fost special la acel moment. Însă am simțit o bucurie inexplicabilă, dublată de o tristețe… explicabilă. Pentru femeia pe lângă care treceam era probabil al 100-lea mami din ziua respectivă. Pentru mine însă era un crâmpei dintr-o viață la care aproape că nici nu mai îndrăzneam să sper.
Apoi a venit ea: Daria. Care are un dar special de a împrăștia bucurie în jurul ei. Și grație ei, anul acesta am auzit primul “mami”.
Îmi amintesc și acum momentul în cel mai mic detaliu, deși nu reușesc să-l localizez în timp. Eram la duș și, deodată, am auzit un ciocănit în ușă și apoi un “mami” timid. Ulterior am aflat că Silviu făcuse “exerciții” cu ea să o învețe să spună “mami”, după ce o perioadă lungă de timp nu zicea decât “tati”. Dar eu nu mă grăbeam :). Eram bucuroasă să o aud silabisind. Știam că va veni și acest moment.
De atunci și până acum am auzit mii de “mami” pe diferite tonalități și cu multiple semnificații. Dar niciodată nu o să mai fie un alt prim “mami”. Acela a fost unul dintre momentele de anul acesta în care am conștientizat că prezentul – aici și acum – este cel care merită trăit. Nu trecutul, nu viitorul.
Trăim ca într-o gaură neagră, luați de un vârtej căruia nu reușim să ne împotrivim. Alergăm după bani, recunoaștere profesională, vrem să ne crească mai repede copiii (uitând că asta înseamnă că și noi îmbătrânim), nici nu ne terminăm vacanța și ne gândim la următoarea dar uităm să ne bucurăm de ceea ce avem aici și acum. Și uneori pierdem cele mai frumoase și de preț momente.
Nu vă imaginați că noi nu facem asta. Dar anul acesta am reușit să apăsăm butonul de pauză mai des. Să ne oprim, să ne bucurăm de ce avem și să fim recunoscători.
Poate că nu am reușit să străbatem zeci de țări, nici măcar alte continente dar am reușit să ne bucurăm unii de alții și să ne creăm amintiri pe care să le purtăm cu noi atât timp cât creierul va putea să le păstreze.
Așadar, iată care au fost aventurile noastre în trei în 2023.
Ianuarie – găsim și noi un strop de zăpadă?
Ne-am început anul privind de la balcon, cu geamurile închise, focurile de artificii, ciocnind în liniște un pahar de șampanie și rugându-ne să nu se trezească Daria de la zgomot :)).
Am depănat amintiri și am făcut planuri pentru noul an. După care am adormit, pentru că a doua zi trebuia să fim fresh.
De obicei nu ne propunem prea multe de la luna ianuarie. Și nici anul acesta nu a fost diferit. Singura ieșire a fost în minivacanța de 24 Ianuarie. Ne era dor de zăpadă așa că, ce ne-am zis: hai la Cheia! În Ciucaș a fost mereu zăpadă când în alte zone lipsea cu desăvârșire. În plus, ocoleam și aglomerația de pe Valea Prahovei.
Dar socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg și … am cărat degeaba săniuța. A fost primul an după mulți când n-a fost zăpadă. Și ce să faci în Cheia fără zăpadă și cu un copil mic după tine? Am dat o fugă la Salina Slănic Prahova.
Salina este mai amenajată decât atunci când am vizitat-o noi ultima dată. Are o zonă de tratament, locuri de joacă pentru copii, un magazin, un mic restaurant, toalete și planetarium (unde rulează filme de 15-20 minute). De asemenea, găsim numeroase sculpturi în sare și câteva utilaje miniere.
În drumul nostru spre salină am avut parte și de o surpriză. Cum mergeam noi liniștiți cu mașina, cu vreo 3 km înainte de salină, ni s-a ivit în cale un munte … verde. Format din rocă vulcanică, acest deal înalt de aproximativ 650 m mai este cunoscut și ca Dacul Adormit. Asta pentru că dintr-un anumit unghi seamănă cu un dac. Noi n-am găsit acel unghi dar ne-am bucurat de priveliștea inedită, mai ales că verdele dealului se accentuează după ploaie.
La întoarcerea spre casă am făcut un ocol pe la Lacul de acumulare Siriu, pe care l-am găsit de un albastru foarte frumos.
Februarie – planuri, planuri
În februarie ne-am tot propus să facem ieșiri de Weekend. Dar … nu s-au aliniat planetele.
Martie – o sărbătorim pe Daria
Martie este luna în care a venit pe lume Daria, așa că ne-am pregătit de petrecere. Am închiriat câteva camere la Complex Turistic Măgura și am petrecut în familie.
Și pentru că tot eram în zonă, am profitat de ocazie și am vizitat Schitul Cetățuia dar și Vulcanii Noroioși.
Aprilie – explorăm frumusețile Buzăului
Luna aprilie ne-a prins explorând zona de deal și munte a județului Buzău. Am revenit după mulți ani la Trovanții de la Ulmet, unde am găsit locul foarte schimbat. Și ca relief dar și ca amenajări.
Spre final de lună am mers ca să admirăm liliacul înflorit de pe Dealul cu Lilieci din Cernătești.
Este o rezervație naturală ce se întinde pe un deal întreg, unde liliacul crește spontan alături de alte specii de plante. Sunt trei tipuri de flori: mov închis, mov deschis și albe.
Accesul se face din comuna Cernătești, iar ultimii 3 kilometri, care urcă până pe culmea dealului, sunt neasfaltați dar practicabili.
Vedeți aici vlogul cu o parte dintre locurile din județul Buzău vizitate de noi.
Mai – în căutarea mării și a soarelui
De mult voiam să ajungem în Balcic dar parcă niciodată nu-i venea rândul. Mereu găseam alte destinații. Ei bine, anul acesta am reușit.
Am plecat cu o listă extinsă de locuri de vizitat dar nu am ajuns peste tot.
Am vizitat Castelul Reginei Maria și frumoasele sale grădini.
Dar și o bucată din litoral, care ne-a surprins foarte plăcut și ne-a făcut să ne promitem că vom reveni.
Am avut parte și de multe surprize. Am găsit bujori sălbatici la Yailata, pe drum am dat peste numeroase păduri de liliac, jacaranda și alți copaci care mai de care mai colorați, iar la Cap Kaliakra am văzut 2 delfini.
Tot la Cap Kaliakra am văzut urme de bujori de stepă. Erau trecuți pentru că ei înfloresc pe la jumătatea lui aprilie, înaintea bujorilor sălbatici. Seamănă cu aceștia doar că au frunzele ca mărarul. Avem și noi o Rezervație de bujori de stepă la Zau de Câmpie.
Iunie – spre munte
Luna iunie a venit cu planuri de mers la munte. A fost însă destul de ploioasă, așa că foarte multe dintre ele nu s-au materializat. Am reușit să ajungem într-o zi de weekend la Posada. Deși ploua, am străbătut Poteca Prințesei până în poiana cu narcise. Narcisele erau trecute dar poate ajungem la timp anul acesta. Mai ales că aici sunt narcise bătute.
Traseul pornește chiar din curtea Muzeului Cinegetic Posada, pe care am profitat de moment și în sfârșit l-am vizitat. Muzeul este foarte bine amenajat și chiar merită o vizită.
Tot în iunie ne-am reunit cu prietenii pe Valea Danului, de unde am dat o fugă până la Vidraru. Aici ne-am plimbat cu vaporașul pe lac și am rămas uimiți de cât s-au înmulțit urșii de pe marginea drumului. Pe lângă masculi tineri și bătrâni, am văzut două ursoaice, fiecare cu câte doi pui. Trist.
Iulie – pe Valea Prahovei
Iulie a început cu temperaturi ridicate în București. Așa că ne-am “refugiat” la munte 🙂. De data aceasta am mers la Sinaia, de unde speram să ajungem să vedem versanții roz ai Bucegilor.
Am găsit ceva rhododendroni dar erau cam pe final. Mulți deja se ofiliseră. A fost însă plăcut să petrecem timp împreună în natură. Iar pentru Daria au fost primii ei pași pe munte 🙂.
Spre seară am făcut o scurtă plimbare pe lângă Castelul Peleș, unde am întâlnit mai multe vulpi. De asemenea, domnul de la pază de la Castelul Pelișor ne-a avertizat să fim atenți pentru că în zonă e o ursoaică cu pui, care seara se plimbă nestingherită pe aleile castelului.
În ziua următoare am mers pe Poteca Regală, un alt traseu pe care tot voiam să-l facem de ceva timp.
N-a trecut mult și am revenit în zonă, de data aceasta la Azuga. Planul era să urcăm pe Creasta Baiului și să mergem … cât putem.
Am luat gondola până pe Sorica, iar de aici am luat-o la pas până pe Vârful Cazacu. Ne-am bucurat de vreme bună și de aer curat, în timp ce Daria s-a jucat după bunul plac în iarbă.
În ziua următoare am dat o fugă pe platoul Bucegilor.
Finalul de lună ne-a găsit la Năvodari. Am zis să dăm o șansă litoralului românesc după muuulți ani în care l-am ocolit. Și nu pot să spun că mi-a plăcut prea tare. A fost … okish. E adevărat că am prins și perioada în care apa se răcise brusc și considerabil.
August – plecăm în Elveția
August este luna în care este ziua lui Silviu, așa că una dintre vacanțele noastre este negreșit în această perioadă. De obicei alegem munți înalți, mai greu accesibili în alte perioade ale anului.
Anul acesta alegerea a fost însă destul de … cumpănită. Dat fiind că plecam cu Daria, trebuia să alegem foarte bine destinația. Așa am ajuns la Elveția.
Inițial voiam sa mergem o săptămână în Zermatt. Dar până la urmă am ajuns la două: una în Zermatt și una în Grindelwald.
A fost o vacanță intensă, cu peisaje minunate și experiențe inedite.
Am ajuns cu Daria la peste 3000 m, am mers cu mijloace de transport care mai de care mai diverse și ne-am bucurat de facilitățile lor pentru copii.
Am făcut trasee în fiecare zi și am petrecut clipe minunate împreună. Abia așteptăm să vă arătăm vlogurile filmate aici.
Septembrie – tot pe munte
În septembrie am mai dat o fugă la munte. Tot pe Valea Prahovei, că e mai aproape. De data asta ne-am cazat în Predeal, de unde am mers la Canionul 7 Scări. Am regăsit canionul mai amenajat decât îl știam dar și foaaarte aglomerat.
În ziua următoare am mers pe Clăbucetul Taurului, unde ne-am bucurat de liniște și vreme bună.
Octombrie – hai la mare
În octombrie este ziua mea. Așa că … plecăm iar în vacanță! Ne-am hotărât greu asupra destinației. Eram destul de obosiți amândoi și parcă voiam ceva mai relaxat. Așa am ajuns la all inclusive, în Turcia.
A fost o experiență inedită pentru noi dar care ne-a priit în contextul în care am plecat cu Daria. A fost și prima vacanță după muuuultă vreme în care nu ne-am propus să facem nimic. Doar să ne odihnim și să ne bucurăm de mare și de soare.
Recunosc că prima impresie pe care am avut-o atunci când am ajuns în Lara (căci acolo ne-am cazat) a fost: Wow! cât kitsch 😅. Dar m-am obișnuit. Și, după cum vă spuneam, n-am fost pentru admirat peisaje și arhitectură.
Apoi am ajuns la hotel și … surpriză: nu aveau camera liberă pentru noaptea respectivă (da, se face overbooking și la case mai mari) și ne-au transferat pentru o noapte la un alt hotel din lanț, situat la mai puțin de 5 minute distanță. Ne-au transferat cu microbuzul și totul a fost Ok. Doar că nu e prea plăcut să te plimbi cu copilul mic din hotel în hotel.
În ziua următoare am revenit la hotelul la care aveam rezervare (Royal Wings) și ne-am instalat confortabil pentru următoarele 6 nopți.
Dacă vă întrebați cum a fost vremea în octombrie în Antalya, ei bine, a fost perfectă. Ziua erau 28-29 grade Celsius, iar seara (până în ora 22.00) erau 24-25 de grade Celsius. Apa mării avea și ea spre 27 grade Celsius (conform aplicațiilor) și era tocmai bună pentru bălăcit.
Nisipul în Lara nu este foarte-foarte fin, ci are mici pietricele, mai ales la mal și în apă. Dar nu genul de pietre în care să te lovești sau care să necesite încălțări de apă. În plus, e suficient de fin cât să se poată juca cei mici în el.
Apa se adâncește destul de brusc și aproape de mal dar pentru noi nu a fost foarte deranjant pentru că Daria nu intra singură în apă.
În ceea ce privește mâncarea, pentru bebelușii la diversificare existau borcănașe cu diverse piureuri. Pentru cei care au depășit această etapă dar încă au nevoie de mâncare ceva mai “curată”, oferta nu era extrem de variată. Găseai legume la abur sau grătar, fructe și legume proaspete, pește și pui fierte, orez, paste, cușcuș ori diverse preparate cu lapte (ovăz, orez, griș, bulgur).
Per total, pentru noi a fost o experiență ok și o vacanță croită pe nevoile Dariei, care s-a distrat de minune.
Noiembrie – pregătiri de iarnă
Noiembrie este luna din an care mie îmi place cel mai puțin. Vremea este capricioasă de cele mai multe ori, așa că, de obicei, ieșirile noastre sunt puține și planificate din scurt.
Nici anul acesta nu a fost o excepție. Weekendurile le-am petrecut prin București, cu gândul la minivacanța de final de lună.
Într-unul dintre aceste weekenduri am vizitat și Grădina Botanică din București, unde are loc expoziția Alice în țara minunilor. Este un spectacol în aer liber de lumină, culoare și muzică ce te poartă prin minunata lume a viselor. Dacă nu ați reușit să ajungeți, mai aveți timp pentru că este deschisă până în martie.
Biletul de intrare pentru un adult costă 63 lei în Weekend, iar pentru copiii sub înălțimea de 100 cm costă 1,5 lei.
Cea mai bună variantă este să achiziționați biletele online (se poate chiar și la momentul la care ajungeți), ca să nu stați la coadă.
De asemenea, dacă vreți să vedeți show-ul de lumini din apropiere de ieșire, programați-vă vizita astfel încât să fiți acolo la ora 19.00.
Mai multe informații despre expoziție găsiți pe site-ul https://gardenoflights.com/ro/bucharest, de unde puteți achiziționa și biletele online.
Minivacanța de 1 Decembrie am petrecut-o la Sâmbăta de Sus. Inițial voiam să ne luăm cazare pe Valea Avrigului sau Valea Porumbacului dar când ne-am decis noi n-am mai găsit nimic liber. Asta pentru că locurile pe care intenționam să le vizităm erau preponderent în această zonă.
Când am ajuns la Sâmbăta era zăpadă de câteva zeci de centimetri. Din păcate însă aceasta s-a topit rapid. Așadar, ce am făcut aici?
În prima zi am vizitat Ferma de cerbi de la Poiana Neamțului și Casa Întoarsă de pe Valea Avrigului.
Ferma de cerbi se poate vizita doar 3 ore pe zi. În această perioadă programul era de la 12 la 15. Intrarea costă 15 lei de adult și este tur ghidat, care durează cca 15 minute.
Ferma este chiar lângă Cabana Poiana Neamțului (unde au și restaurant), iar drumul până acolo este destul de bun, chiar dacă e neasfaltat.
Casa Întoarsă este situată tot pe Valea Avrigului, cu o deschidere splendidă spre Făgăraș.
Intrarea aici este 30 lei (parcul și casa) sau 10 lei doar parcul – adică o mini zoo (au doar câteva capre, o alpaca, niște iepurași, un cerb lopătar, o ciută și o căprioară – din ce am văzut noi), locurile de joacă și restaurantul.
Aici am testat și restaurantul, unde am găsit mâncare bună și la prețuri decente. Avantajul este că nu aștepți mult. Nu vă recomandăm însă deserturile – nu sunt cele mai bune.
Casa Întoarsă merită și ea o vizită, măcar pentru efortul de a amplasa toate obiectele sanitare și de mobilier, ba chiar electrocasnicele cu susul în jos.
Atenție însă dacă suferiți de vertij! S-ar putea să vă ia amețeala chiar de la primii pași făcuți în casă.
În ziua următoare am mers pe Valea Porumbacului. Aici am vizitat Povestea Calendarului, unde am petrecut câteva ore. Intrarea costă 25 lei de adult și 15 lei de copil.
Există și un restaurant în interior dar oferta de mâncare nu este prea variată.
Lângă Povestea Calendarului se află Castelul de lut. Noi l-am văzut în urmă cu câțiva ani, așa că de data asta am renunțat la vizită întrucât Daria era destul de obosită.
Seara ne-am petrecut-o în Sibiu, unde abia se deschisese Târgul de Crăciun.
Decembrie – hai la zăpadă
Decembrie este luna Sărbătorilor de iarnă, așa că ne-am bucurat din plin de ele. Am împodobit bradul, am ascultat colinde și am vizitat Târgul de Crăciun din București.
În ultimii ani ne-am făcut un obicei din a pleca pe undeva între Crăciun și Revelion. Anul acesta am ales însă să petrecem Crăciunul la munte. Ca și anul trecut în perioada aceasta, am mers la Cheile Grădiștei Fundata. Și nu am regretat. Chiar dacă drumul la dus a fost anevoios din cauza zăpezii.
Ne-am încălzit la focul de tabără, am ascultat colinde și ne-am întâlnit cu Moș Crăciun.
Ne-am dat cu săniuța pe pârtie și în noul Alpine coaster. Per total a fost o vacanță activă dar și relaxantă.
Ajunși acasă însă, pe mine și pe Daria ne-a dat peste cap un pic o viroză. Acum ne-am mai revenit și ne pregătim să întâmpinăm Noul An. Suntem acasă, alături de cei doi blănoși ai noștri, Katya și Freddie. Cel mai probabil și anul acesta vom privi focul de artificii de pe balcon, cu un ochi pe Daria, să nu se trezească.
Planuri de 2024
Dacă în 2023 ne-am adaptat din mers, pentru 2024 avem câteva planuri. Ne-am rezervat deja vacanța la mare. Tot all inclusive și tot Turcia, doar că de data asta Side, în iunie.
Plănuim, de asemenea, o vacanță similară cu cea din Elveția, doar că destinația va fi Germania.
În rest, vedem ce mai putem face. Poate Albania, Sicilia sau ceva prin țară. Rămânem deschiși posibilităților.
Indiferent însă pe unde ne vor purta pașii, sperăm să fim sănătoși și să ne păstrăm bucuria de a călători în trei.
Ceea ce vă dorim și vouă, alături de “un An Nou fericit!”.
Să ne auzim cu bine în 2024 și să ne bucurăm de fiecare călătorie ca și cum ar fi singura! Să trăim mai mult în prezent și să fim mai mult noi înșine.
Noi vă așteptăm și în 2024 aici sau pe conturile de YouTube, Facebook ori Instagram. Iar dacă vreți să fiți la curent cu ce mai publicăm, vă invităm să vă abonați la newsletter.
La mulți ani!
Facebook Comments