Dacă de lalele pestrițe auzisem de ceva vreme, de ghioceii bogați am aflat recent. Îmi amintesc că eram în grădina botanică din Cluj (tot pe la un sfârșit de martie), când mi-a atras atenția un pâlc de flori albe asemănătoare lăcrămioarelor dar cu florile mult mai mari.
Atunci nu am știut ce sunt. Am căutat pe Internet și am văzut că se numesc luște (sau lușcă la singular), dar denumirea nu-mi spunea nimic.
Abia ulterior, după ce am văzut o postare pe Facebook cu ghioceii bogați din Platoul Vârtoapelor, aproape de Orăștie, am făcut legătura cu florile pe care le văzusem eu. Și da, ghioceii bogați se mai numesc și luște sau Leucojum vernum, pe numele lor latinesc.
Pădurea aceea plină de ghiocei bogați era atât de frumoasă, încât tare mult îmi doream să ajung și eu să o văd. Dar din păcate Platoul Vârtoapelor este foarte departe de București. Îmi tot făceam planuri peste planuri cum să facem să ajungem acolo într-un weekend de martie, când vine Silviu cu o nouă informație: există ghiocei bogați și mai aproape de noi.
Văzuse un video la Ioan Stoenică despre Poiana cu ghiocei bogați din Parcul Național Buila-Vânturarița. Și, dintr-odată, planul meu de a vedea ghioceii bogați devenea mult mai realizabil.
Mai erau însă niște flori de primăvară pe care voiam de mult să le văd: lalelele pestrițe.
Admiram aproape în fiecare an imaginile cu lalelele pestrițe din Bistrița postate pe Facebook de cei mai norocoși să se afle aproape de aceste locuri. Dar iarăși distanța față de București ne împiedica să ajungem să le vedem cu ochii noștri.
Dar anul acesta încăpățânarea de a vedea aceste flori a câștigat. Așa că am început căutările. Și tot căutând și căutând, am dat peste lalelele pestrițe din … Gorj.
Vâlcea, Gorj – tocmai bine de o evadare de weekend din București. Așa că n-am mai stat pe gânduri și, în weekend, am purces la drum.
Cum ajungi la Poiana cu ghiocei bogați din Buila-Vânturarița
Noi ne-am instalat cartierul general în Horezu, unde am ajuns vineri seara. Iar sâmbătă dimineața am plecat în căutarea ghioceilor bogați.
Am mers cu mașina până în satul Pietreni și am lăsat-o într-o alveolă chiar la intersecția cu drumul care duce spre Bărbătești. În apropiere se află Schitul 44 de izvoare, pe care noi însă n-am mai avut timp să îl vizităm pentru că am urcat până în creastă și ne-am întors pe altă parte.
Dacă vă grăbiți, puteți merge cu mașina până la barieră. Adică până la ieșirea din sat. De acolo începe drumul forestier pe Valea Costești.
Traseul de ecoturism
Drumul pe care l-am urmat noi până în Poiana cu ghiocei bogați face parte dintr-un traseu ecoturistic care pleacă din satul Bistrița, trece prin Cheile Bistriței, Valea Prislop, Cheile Costești (pe sus) și ajunge în satul Pietreni. Are în total 9,5 kilometri și multe obiective ce merită vizitate.
Dacă alegeți acest traseu, puteți să vizitați Mănăstirea Bistrița dar și bisericuța din Peștera Liliecilor (A nu se confunda cu Peștera Liliecilor din satul Peștera, Brașov).
Ca să ajungeți aici trebuie să urcați pe o potecă destul de îngustă, suspendată deasupra cheilor. De asemenea, intrarea în peșteră este destul de joasă, așa că pregătiți-vă pentru mersul piticului :).
Și Cheile Bistriței sunt foarte frumoase, fiind unele dintre cele mai înguste din țară.
Spre deosebire de Cheile Bistriței, Cheile Costești nu se pot parcurge decât prin apă. Ele pot fi admirate însă de sus, de pe forestierul ce urmează Valea Costești.
Tot pe acest traseu puteți vedea Schitul Păpușa și Mănăstirea Arnota. Noi nu am ajuns încă aici, așa că nu vă pot oferi mai multe detalii despre aceste mănăstiri.
Poiana cu ghiocei bogați
Revenind la Poiana cu ghiocei bogați, noi am făcut aproximativ 1h30 de la plecarea din satul Pietreni.
Locul este semnalizat cu un panou – punctul 7 din traseul ecoturistic. Lângă panou se află un mic adăpost de lemn și un pârâiaș: Priboiu Mic.
Ca să ajungeți în poiană, urcați pe firul apei și, în 2-3 minute, veți da de ghioceii bogați. Se întind pe ambele maluri ale pârâului și te simți de parcă ai ajuns într-o grădină.
Ghioceii bogați înfloresc de regulă în martie, ca și ghioceii normali. Depinde însă foarte mult de vreme. Noi am fost în ultimul weekend din martie 2021 și ne era teamă că, din cauza zăpezilor căzute în ultimele zilei, n-o să-i găsim. Dar am avut noroc. O parte dintre ei erau sub zăpadă.
Dar am găsit și locuri expuse la soare, unde zăpada se topise, iar ghioceii se răsfățau la căldură.
Aveți însă grijă să nu-i rupeți. În afară de faptul că florile de pădure sunt foarte sensibile și se ofilesc repede, ruperea lor sistematică duce în timp la dispariție. Și ar fi păcat să nu ne putem bucura an de an de această grădină naturală.
Cum ajungi în Pădurea cu lalele pestrițe din Gorj
Încărcați cu energie bună după vizita la ghioceii bogați, în ziua următoare am plecat cu entuziasm în căutarea lalelelor pestrițe.
Am aflat întâmplător de existența acestei păduri în județul Gorj dar există foarte puține informații despre cum poți ajunge aici. Mulți se feresc să-ți spună unde este tocmai pentru că se tem de distrugeri.
Ce sunt lalele pestrițe
Lalelele pestrițe, cunoscute și sub numele de flori de șah sau Fritillaria meleagris pe numele lor științific, sunt flori foarte rare și sunt protejate prin lege. Există doar 3-4 locuri în țară unde cresc aceste flori delicate. Cele mai cunoscute dintre ele sunt Pădurea din Șes de la Orheiul Bistriței și Lunca Pogănișului din Timiș.
Și pentru că sunt flori protejate, amenda pentru ruperea lor merge până la 2000 lei.
Dar dincolo de amendă, aveți în vedere că florile acestea sunt pe cale de dispariție. Dacă le rupem periodic, o să ajungem să le mai vedem doar în fotografii de colecție. Așa că rugămintea mea este să aveți grijă de ele. Sunt mult prea frumoase și delicate ca să nu ne bucurăm de ele mulți ani de-acum încolo.
Lalelelor pestrițe le place umezeala, așa că, dacă mergeți să le vedeți, încălțați-vă adecvat. Prin pădure este destul de mult noroi.
Ce v-aș mai putea spune despre aceste lalele pestrițe este că înfloresc în perioada martie-aprilie. În unele locuri am văzut aprilie-mai. Cred că depinde foarte mult de cât este de cald. Când am fost noi, la sfârșit de martie, multe dintre ele erau înflorite. Am văzut foarte puțini boboci.
Înfloresc o singură dată pe an și rezistă aproximativ 2 săptămâni. Cele de la noi sunt de culoare mov (în diverse nuanțe) și au niște carouri mici, de parcă ar fi o tablă de șah. De aici și denumirea de floare de șah.
Unde se află Pădurea cu lalele pestrițe
Dar hai să vă spun și unde găsim această pădure cu lalele pestrițe. Ei bine, ea se află în satul Botorogi, în apropiere de Târgu Jiu. Satul face parte din comuna Dănești.
Pădurea se află chiar la ieșirea din sat cum vii dinspre Târgu Jiu. Este ultima stradă pe dreapta înainte de ieșirea din sat.
Strada duce până la liziera pădurii, unde îți poți lăsa mașina. De aici și până în pădure mai mergi vreo 5 minute.
Din păcate, am văzut și multe gunoaie aici. Și nu de la turiști, că doar nu venea turistul cu sacul de Ceresit. Ceea ce mă face din nou să mă întreb de unde atâta nepăsare față de mediul în care trăim.
Am bătut țara asta în lung și-n lat și am văzut multe zone pline de gunoaie. Și nu înțeleg de ce este atât de greu să aruncăm gunoaiele în locurile special amenajate. Că doar atunci când suntem acasă nu aruncăm sticle sau ambalaje în mijlocul covorului. Le punem în coșul de gunoi, nu? De ce nu putem face asta și când ieșim din casă? Mediul înconjurător nu este tot o casă? Mai mare, ce-i drept, dar tot un fel de casă.
Lăsând însă la o parte aceste lucruri, pădurea în sine este o feerie. Chiar dacă atunci când am fost noi copacii nu erau încă înverziți, covorul de lalele pestrițe, păsările care cântau și broaștele care-și făceau și ele simțită prezența creau o atmosferă atât de relaxantă, încât nu-ți venea să mai pleci.
Puteți să vă bucurați și voi de atmosfera din pădure, urmărind videoul de mai jos. Videoul acesta (ca de altfel toate vlogurile de pe canalul Jurnal de Călătorie) este împărțit în capitole. Așa că, dacă vreți să vedeți doar pădurea cu lalele pestrițe, puteți să dați click în partea de jos a videoului și să vedeți capitolele.
Culele de la Măldărești
Ne-am încheiat weekend-ul cu o vizită la Culele de la Măldărești, pe lângă care am trecut de nenumărate ori dar niciodată nu găseam timp să le vizităm.
Dacă despre Cula Duca nu pot să spun că m-a impresionat în mod deosebit, Cula Greceanu este cu adevărat specială. Când am intrat aici aveam senzația că trebuie să mă mișc cu mare-mare atenție, ca nu cumva să stric ceva. E o atmosferă cu totul aparte, pe care probabil o simți doar fiind acolo.
Intrarea costă 10 lei de persoană și vă încurajez să mergeți să le vedeți.
Lângă cule se află și biserica Sf. Nicolae, din 1790, o altă bijuterie a arhitecturii românești.
Din păcate n-am putut vizita și interiorul, pentru că nu este deschisă publicului.
Am fi vrut să ajungem și în satul Olari din Horezu, dar noile restricții ne obligau să ajungem acasă cel târziu la ora 20.00. Așa că l-am lăsat pe data viitoare.
Sper să vă fi plăcut aventura noastră prin aceste zone ale țării și vă aștept și data viitoare, cu noi destinații. Până atunci, stay tuned!
Poate vrei să citești și:
Tură de weekend în Cozia
Trasee ecoturistice în zona Bran-Moieciu
Facebook Comments