La finalul jurnalului trecut vă relatam dialogul nostru din seara celei de-a 4-a etape. Silviu voia să ne trezim dimineața devreme, ca să prindem răsăritul pe vârf, eu însă refuzam categoric această variantă. Nici prin cap nu-mi trecea să mă congelez pe Aiguille du Midi la peste 3.800 m. Cam cu ideea asta (fiecare cu a lui) am și adormit :)).
Așa că de dimineață … deschid ochii și mă uit la ceas. Era 7, iar Silviu încă nu mă trezise. Hmmm, deci a renunțat la ideea de a prinde răsăritul pe vârf, mi-am spus în sinea mea. Și așa se și întâmplase … parțial. Pentru că el se trezise dis de dimineață ca să prindă lumina răsăritului, chiar dacă doar din fața hotelului. Am văzut-o și eu, dar în poze :)).
Punta Helbronner 3.466 m
Așa că am luat un mic dejun copios la Hotel Astoria, ne-am făcut rapid bagajele și am pornit spre telecabina care urma să ne ducă la Punta Helbronner – Skyway Monte Bianco.
Dincolo de peisajul de la Punta Helbronner, mersul cu această telecabină care se rotește este un spectacol în sine. Urcușul se face în 2 etape, întâi până la 2.173 m, apoi până la 3.466 m. Punta Helbronner este stația de sus a telecabinei. Prețul unui bilet este de 52 euro de persoană dus-întors.
Odată ajunși la Punta Helbronner am ieșit pe platforma descoperită pentru a admira mai de aproape Mont Blanc. N-am putut să stau mai mult de 5 minute pentru că deja mă congelasem. Și nu numai eu, ci și telefonul, a cărui baterie a cedat la scurt timp :). Am intrat la căldură și am mai făcut o tentativă de a ieși după vreo 10 minute, de data aceasta cu mai mult succes.
Traversarea ghețarului cu telegondola
Cât am stat în interior, am luat și bon de ordine pentru telegondola care urma să ne urce pe Aiguille du Midi, la 3.842 m. Această telegondolă este deschisă doar vara, de la sfârșitul lui mai până la sfârșitul lui septembrie, și costă 31 de euro de persoană, dacă urci din Italia. Din Franța este ceva mai scump.
Avariată de o furtună în ianuarie 2018, telegondola a fost închisă până în vara lui 2019. Așa că am avut noroc să o găsim funcțională în august.
Deși are doar 5 kilometri, telegondola face 30-35 minute până pe Aiguille du Midi. Asta deoarece are 5 opriri care corespund sosirii în stație a câte unui grup de gondole. Gondolele sunt destul de mici (de 4 persoane) și sunt în grupuri de câte 3.
Pe cei 5 kilometri care traversează Le Glacier du Geant există un singur pilon fix, la stația Gros Rognon (stație de tranzit, unde telegondolele nu opresc), și unul suspendat (deoarece nu s-a putut ancora un pilon în ghețar).
Călătoria cu această gondolă este o experiență pe care merită să o trăiești măcar o dată în viață. Vei vedea crevasele apărute în ghețar, Mont Blanc partea italiană, dar și multe dintre Aiguilles care răsar din marea de alb.
Erau inclusiv alpiniști care traversau ghețarul pentru a urca pe Aiguille du Midi sau care chiar escaladau Mont Blanc. Cam riscant, având în vedere că era aproape prânzul. Am văzut, de asemenea, o mică tabără de corturi instalată pe ghețar.
La 3.842 m pe Auguille du Midi
Odată ajunși în stația superioară a telegondolei, am urcat pe platforma de unde am putut admira pe îndelete peisajul. Între timp s-a mai și încălzit, temperatura fiind mult mai agreabilă decât la Punta Helbronner.
Făcând un scurt inventar al locurilor pe care le puteam vedea aici, am descoperit Le pas dans le vide, o cameră de 1×1 m din sticlă, suspendată deasupra hăului. Am stat la coadă aproape o oră ca să intrăm în această cameră, unde petreci maximum 5 minute. Nu poți intra cu rucsac, geantă, aparat foto sau telefon. Ca să nu zgârii platforma de sticlă, la intrare primești o pereche de papuci cu care să pășești pe podeaua transparentă.
Telefonul îl predai uneia dintre persoanele de la intrare, care îți va face zeci de poze. Așa că n-ai decât să stai la poze 🙂 și să admiri peisajul de jur împrejur.
Deși cât am stat la coadă am văzut multe persoane care ieșeau de acolo livide, mie nu mi s-a părut o experiență înfricoșătoare, ba dimpotrivă. Dacă ai însă rău de înălțime te sfătuiesc să te gândești de 2 ori înainte de a te așeza la coadă. Nu de alta, dar nu merită să pierzi timpul degeaba și să constați că nu poți intra pentru că nu e de tine.
După ce am părăsit Le pas dans le vide, am mai admirat o dată peisajul de pe platforma de la 3.800 m, după care am luat telegondola înapoi spre Punta Helbronner, unde am ajuns în jur de ora 16.00.
Aglomerație la Punta Helbronner
Fiind o oră de vârf pentru coborârea în Courmayeur, la Punta Helbronner erau cozi imense la telecabină. Din fericire însă, telecabina fiind foarte încăpătoare și mergând destul de repede, nu am așteptat prea mult.
Odată ajunși la stația de jos a telecabinei am luat autobuzul către Courmayeur, unde aveam cazare. Ziua următoare aveam să o luăm de la capăt și să traversăm din nou granița, pentru a ajunge în Franța.
Despre experiența din această zi vă voi povesti însă în jurnalul următor. Așa că stay tuned!
Citește și:
Ce este TMB și ce ai nevoie să știi înainte de a pleca
Tour du Mont Blanc în 8 zile. Planificarea pe etape
Etapa 1 TMB: Ia Mont Blanc de unde nu-i
Etapa 2 TMB: Trient – Champex-Lac prin Alp Bovine
Etapa 3 TMB: Spre Grand Col Ferret cu peripeții
Etapa 4 TMB: Spre Courmayeur cu motivația în cădere liberă
Etapa 5 TMB: Sperietură vecină cu moartea în drum spre Les Chapieux
Etapa 6 TMB: Întâlniri neașteptate înspre Les Contamines
Etapa 7 TMB: Surpriza din Les Houches
Etapa 8 TMB: Printre ibecși și lacuri în Aiguilles Rouges din Chamonix
Facebook Comments