Să facem cunoștință!
Eu sunt Iulia și, așa cum ai intuit deja, sunt o împătimită a călătoriilor. Dacă ai ajuns pe această pagină, cu siguranță vrei să afli mai multe despre mine :).
Cine sunt eu?
Nu știu ce anume m-ar defini cel mai bine. Încă nu am ajuns atât de departe în dezvoltarea mea personală încât să pot spune asta dintr-o suflare. Așa că, deocamdată exemplific cu facts: am trecut de 40 de ani, am un soț (Silviu) și două pisici (de fapt un motan – Freddie – și o pisică pe care o cheamă Katya).
În 2022 a apărut în viețile noastre Daria.
M-am născut undeva la țară în județul Buzău, iar la 14 ani am plecat de acasă „la oraș, la liceu” :)). De mai bine de 20 de ani trăiesc în București.
M-am format ca învățătoare, după care am virat-o brusc spre un cu totul alt domeniu: științe politice. După terminarea facultății am lucrat o scurtă perioadă de timp la o firmă de softuri medicale (prilej pentru noi deplasări în afara României), după care m-am îndreptat către presă.
Am lucrat în presă timp de 10 ani și credeam că este domeniul care mi se potrivește cel mai bine. Mi se părea incitant, provocator și părea că în fiecare zi am ceva de învățat.
După 10 ani însă am simțit nevoia de o nouă schimbare radicală. Și m-am îndreptat spre marketing și comunicare. Așa că în ultimii ani asta am făcut. Mai întâi ca angajat, apoi ca freelancer.
Dacă o să rămân în acest domeniu, nu știu să-ți spun. Aștept decada :)).
Cum am început să călătoresc
Mi-am descoperit pasiunea pentru călătorii și documentarea lor prin fotografii în facultate.
Prima mea călătorie în afara țării a fost în 2002, grație unei burse. Atunci am vizitat Praga, Bruxelles și Amsterdam. Praga a fost prima oprire și țin minte că m-a impresionat curățenia de pe străzi. Dar și atmosfera foarte rece (cel puțin așa am perceput-o eu la vremea respectivă).
Tot atunci am descoperit că aparatul meu de fotografiat, pe care îl pusesem în bagajul de cală (nu întrebați de ce, pentru că n-aș ști să vă răspund), a fost iremediabil afectat de această călătorie. Așa că am investit o parte substanțială din banii pe care îi aveam la mine într-un aparat de fotografiat nou: un Olympus pe film, de care eram foarte mândră.
Au urmat și alte călătorii, tot grație unei burse (de data aceasta Erasmus) în Franța și Spania.
După terminarea facultății a trebuit să-mi finanțez singură călătoriile, așa că m-am îndreptat spre destinații mai ieftine, potrivite pentru buzunarele unui proaspăt absolvent :): în principal Grecia.
De ce drumeții pe munte
Mi-am descoperit pasiunea pentru drumețiile pe munte grație lui Silviu, pe care l-am cunoscut în facultate și cu care m-am și căsătorit 10 ani mai târziu :)).
A fost o continuare firească a plăcerii mele de a petrece timp în natură și de a descoperi locuri și peisaje inedite.
Primele noastre drumeții au fost, ca pentru mulți alți bucureșteni probabil, în Bucegi. Nu aveam echipament de munte, ci doar bocanci :)).
Multă vreme nu am căutat să atingem vârfuri, voiam doar să vedem peisaje frumoase. Ne-am întregit echipamentul treptat, pe măsură ce am căpătat mai multă experiență.
Prima aventură pe munte în afara țarii a fost în Dolomiți, munți de care m-am îndrăgostit iremediabil. Au urmat și altele, între care Tour du Mont Blanc.
Cum a evoluat stilul meu de a călători
Stilul meu de a călători a evoluat de-a lungul timpului și a devenit al nostru pentru că eu și Silviu ne cunoaștem de peste 20 de ani :). De la documentarea și planificarea la sânge înainte de a pleca la drum, până la flexibilitatea maximă și rezervarea cazărilor cu doar o zi înainte.
Dacă până acum câțiva ani nu plecam la drum fără planuri puse la punct, acum suntem mult mai flexibili. Suntem tot timpul pregătiți pentru o „fugă de acasă”. Avem un sertar întreg cu lucruri utile în călătorii și o listă care ne permite să ne facem bagajele într-o oră fără să uităm acasă ceva important.
Unde mi-ar fi plăcut să trăiesc
Mi-ar fi plăcut să trăiesc într-unul dintre locurile pe care le-am vizitat? Da: Dolomiți.
Mi-a plăcut mult atmosfera de acolo. Mi-au plăcut nu numai locurile, ci și oamenii. Asta poate și pentru că m-am identificat cu ei.
Deși mai mult de jumătate din suprafața României este ocupată de munți, dealuri și podișuri, educația montană are mult de suferit la noi în țară. În plus, există aproape o prăpastie între munțomani și restul turiștilor.
Ori eu mă simt undeva la mijloc, suspendată deasupra acestei prăpăstii. Îmi place deopotrivă să merg pe munte dar și să stau la plajă ori să străbat la pas orașele.
Îmi place să merg pe munte dar îmi place și confortul unui pat moale cu așternuturi curate, al unui duș fierbinte și al unei mese calde servite la „botul calului”.
Îmi place să fac drumeții dar îmi place și să scutesc timp mergând cu mașina cât mai aproape de intrarea în traseu sau folosind echipamentul pe cablu ori de câte ori se poate.
De aceea mi-a plăcut în Dolomiți. Aici nu m-am simțit o excepție, ci m-am integrat firesc „în peisaj”. Aici am învățat să accept că este absolut în regulă să iubești muntele dar să te cazezi la hotel ori să mergi la SPA.
Care a fost vacanța care mi-a plăcut cel mai mult
Este vorba mai degrabă de o experiență, nu neapărat de un loc în sine. Este o vacanță din 2010 pe insula grecească Lefkada.
De ce mi-a plăcut vacanța aceea? Pentru că am avut libertate totală.
Fiind o insulă mică, ajungeai repede dintr-o parte în alta. Așa că dimineața mergeam în estul insulei, iar după-amiaza ne mutam pe plajele spectaculoase din vest. Eram ca Micul Prinț care își muta scaunul ca să vadă apusul în mod repetat. „E suficient să muți scaunul cu câțiva pași și vei vedea din nou apusul, numai să vrei.”
Cum a apărut Jurnal de Călătorie
Am cochetat mult cu ideea unui blog. Dar nu mă simțeam pregătită încă :)). Știam că un blog înseamnă timp pe care să îl petreci redactând articolele, editând pozele și videourile și, nu în ultimul rând, perseverență.
Așa că am lansat Jurnal de Călătorie în februarie 2019, când vremea blogurilor trecuse demult :)).
Tocmai veniserăm din Israel și pur și simplu m-am hotărât. Mi-am luat un domeniu (am avut noroc că am găsit acest nume liber – se pare că cel care îl deținuse anterior s-a lăsat „de meserie”), găzduire și iată-mă-s!
Este un proiect făcut 100% din pasiune: pentru călătorii și pentru bucuria de a împărtăși experiențele cu ceilalți.
Pentru mine călătoriile sunt o formă de cunoaștere și dezvoltare personală. De aceea ceea ce caut sunt experiențele, nu bifarea unor obiective. Și astfel de experiențe vei găsi pe Jurnal de Călătorie.
Călătoresc împreună cu soțul meu, Silviu, și uneori cu prieteni care vor să ni se alăture. Călătoriile noastre sunt foarte active pentru că relaxarea pentru noi este echivalentă cu explorarea unor locuri necunoscute.
Odată cu apariția Dariei s-a modificat însă și stilul nostru de a călători. Acum căutăm destinații mai potrivite pentru copii și cazări adecvate.
Ce vei găsi pe Jurnal de Călătorie
Citește jurnalele mele de călătorie și ia din ele ce-ți place! Poate nu toate sunt pentru tine :). Așa că hai să-ți fac o scurtă introducere.
Vei găsi aici tips and tricks care să te ajute în faza de organizare a călătoriilor tale. Fiind articole bine structurate, ele se potrivesc inclusiv celor care nu au timp de prea multe povești. Ci pur și simplu au nevoie doar de niște informații scurte și clare pentru viitoarele lor călătorii.
Vei găsi, de asemenea, impresii personale, unde îți voi detalia pe larg călătoriile mele. Aici te invit să mă însoțești prin locurile pe care le-am vizitat și să descoperim împreună gusturi, senzații, trăiri și povești inedite.
Și ca acest Jurnal de Călătorie să reflecte complet vacanțele mele, am creat și o a treia categorie de jurnale, unde te invit să descoperi experiențele mele sau să ni le împărtășești pe ale tale. Aici vei descoperi partea de dezvoltare personală despre care îți vorbeam mai devreme. Vei găsi însă și povești amuzante, pentru că o viață fără zâmbet parcă nu are farmec.
Ți-am trezit interesul? Citește Jurnal de Călătorie și inspiră-te din el! Alege ce ți se potrivește și începe să-ți schițezi propria CĂLĂTORIE!
Pe blog nu pot să postez în timp real, așa că te invit să mă însoțești live în călătoriile mele pe Facebook și Instagram.
De asemenea, dacă preferi varianta video, poți accesa vlogurile Jurnal de Călătorie pe YouTube, canal la care te poți abona. Nu-i musai. Doar dacă-ți place 😉. Uite aici un preview:
Dacă ai sugestii referitor la articolele de pe blog ori la videouri, poți să-mi lași un comentariu sau să-mi scrii pe adresa de e-mail: iulia@jurnaldecalatorie.ro.
Îți mulțumesc pentru că ești aici și sper să revii :)!