Drumeții Jurnal de Călătorie în

ALBANIA: Theth, paradisul iubitorilor de drumeții

Ți-a plăcut? Dă mai departe!

Theth este un sătuc din nordul Albaniei, aproape de granița cu Muntenegru și cvasinecunoscut până acum câțiva ani. Deși situat într-un peisaj pitoresc (într-o vale înconjurată de munți), satul era greu accesibil și, iarna, aproape izolat.

Valea Theth

Ce l-a scos din anonimat a fost includerea lui în Peaks of the Balkans Trail.

Acesta este un traseu turistic montan de lungă durată prin Alpii Dinarici, care are 192 km și traversează 3 țări: Albania, Muntenegru și Kosovo. Circuitul poate fi început din oricare dintre cele 3 țări: fie din Theth (Albania), fie din Plav (Muntenegru), fie din Peja (Kosovo). Are 10 etape și poate fi parcurs între 10 și 12 zile. Gradul de dificultate este ușor spre moderat. Dar, ca și în Tour du Mont Blanc de exemplu, este nevoie de condiție fizică bună și echipament montan.

Proiectul a fost inițiat în 2012, cu sprijin din partea Guvernului german. Iar regiunea pe care o traversează încă nu a fost pervertită de turismul în masă. Cel puțin în Theth asta se vede. În pofida faptului că se construiește intens, locul și-a păstrat caracterul autentic.

Din 2023 Theth este și mai ușor accesibil pe cont propriu pentru că drumul de acces din Shköder a fost asfaltat. Deși foarte îngust pe alocuri, drumul este foarte frumos și merită parcurs fără grabă.

Drumul ce coboară spre Theth

Nouă nu prea ne-a ieșit pentru că la dus am coborât aproape pe întuneric, iar la întoarcere a plouat :). A compensat însă un alt drum montan din regiune pe care l-am parcurs în penultima zi: Shköder-Tamarë.

Cazarea noastră din Theth

Așa cum vă spuneam, Theth nu este o destinație de masă din Albania. Dacă nu îți plac drumețiile, nu prea ai ce face aici. Pentru că nu găsești hoteluri și nici facilități care să te țină la cazare. Unitățile de cazare sunt mai mult case tradiționale din piatră (kulla), cabane și pensiuni. Nici restaurante prea multe nu găsești. În general unitățile de cazare oferă și mâncare.

Mâncarea nu este foarte variată și mai mult locală. Este însă gustoasă și fără adaosuri care să-i pervertească gustul.

În Theth noi am stat la o fostă pensiune agroturistica renovată, Royal Land. Am rezervat pe Booking și am avut micul dejun inclus. În ceea ce privește celelalte mese, în cea mai mare parte am mâncat tot aici. Într-o singură zi am mers la Shpella Guesthouse. Aici am mâncat pentru prima dată supă de lămâie (foarte gustoasă) și fondue albanez 😁, un fel de bulz de-al nostru.

Accesul cu mașina spre Shpella este cam ciudățel. Trebuie să o iei pe lângă râu și e cam contraintuitiv. Dar locul este pitoresc atât ca amplasare, cât și pentru că “restaurantul” este într-o casă de piatră tradițională, iar atmosfera este una de cabană de munte.

Royal Land, locul unde ne-am cazat nu este chiar în sat, ci un pic mai sus.

Curtea de la Royal Land și, în dreapta, clădirea în care se află camerele

Drumul de acces nu este cel mai prietenos dar măcar e scurt. E drum de pământ și îngust. Noaptea poți rata cu ușurință intrarea.

Locul în sine arată însă ok. Camerele sunt spațioase dar baia este foarte mică, deși renovată recent. La fel de mic este și balconul. Un minus are și ușa de la intrare, care nu se închide etanș.

Patul a fost însă confortabil și, cel mai important pentru noi, a fost faptul ca am avut încălzire. Pentru că, dacă peste zi era cald, noaptea se lăsa destul de răcoare.

Ce poți face în Theth

Acestea fiind spuse, hai să vă povestesc un pic și despre ce se poate face aici.

În primul rând, emblematice pentru acest sătuc sunt biserica din piatră și Turnul.

Biserica din Theth

Pe ambele noi le-am văzut doar din exterior. Probabil am ajuns la niște ore nepotrivite și de aceea erau închise.

Turnul din Theth, care a servit drept închisoare și loc de reconciliere

De drumeții însă ne-am bucurat din plin. Iată ce am reușit noi să facem și vă recomandăm și vouă.

Traseul Theth – Qafa e Valbones

Așa cum vă spuneam, acesta este traseul care a pus satul Theth pe harta turistică. Noi nu am reușit să îl parcurgem integral (până în Valbona), ci doar până în punctul cel mai înalt: Pasul Valbona (Qafa e Valbones), la 1759 m. Asta și pentru că am fost cu Daria și, logistic, era complicat, dar și din cauza momentului din an.

Traseul este cel mai bine de parcurs între iunie și septembrie. Noi am fost pe 30 aprilie și, din pas până în Valbona, era zăpadă.

Traseul urmează un vechi drum de măgari care lega regiunea Shala de Nikaj. Nu este circular și este dificil de ajuns cu mașina din Theth în Valbona și invers.

Cea mai scurtă cale de acces este pe la Lacul Koman, de unde se ia feribotul spre Fierze. Iar de aici se merge cu mașina spre Valbona. De aceea, cel mai bine e fie să faceți traseul dus-întors (dar înseamnă vreo 13-14 ore de traseu, deci probabil că e de preferat o cazare/campare peste noapte), ori să apelați la serviciile unui ghid sau agenții locale, măcar pentru transport.

De asemenea, dacă vreți să faceți traseul integral, ar fi mai bine să îl parcurgeți dinspre Valbona spre Theth. Asta deoarece Valbona este situată la o altitudine de 995 m, în timp ce Theth la 745 m. Prin urmare, din Valbona este mai puțin de urcat.

Noi am ales varianta mai simplă și ne-am stabilit baza în Theth, de unde am făcut mai multe drumeții, între care și cea spre Valbona.

Am plecat de la cazare relaxați și destul de târziu, fără vreun gând să ajungem prea departe. Ne gândeam că mergem să admirăm un pic peisajul.

Ca să scutim din drum, am mers cu mașina până foarte aproape de Guesthouse Gjelaj. Drumul traversează valea secată a unui râu și nu cred că poate fi parcurs fără o mașină de teren.

Odată ajunși la Guesthouse Gjelaj am văzut o potecă plină de grohotiș, care urca de-a dreptul. Ne-am sucit, ne-am învârtit, ne-am uitat pe aplicație și nu ne venea a crede: pe acolo era traseul către Qafa e Valbones. Nu ne așteptam să ne ia atât de tare chiar de la început.

După ce am dezbătut un pic, am decis să ne dăm o șansă și să urcăm. Mă rog, Silviu a decis pentru că el o căra pe Daria în spate și de fapt aici era dificultatea.

Și am urcat. La început mai greu, după care s-a mai îmblânzit panta. Până am ajuns într-o poiană cu o priveliște superbă.

Aici am făcut pauză de masă și zbenguială, după care am zis ca e prea frumoasă ziua ca să ne întoarcem. Așa că am mers mai departe.

Și, din aproape-n aproape, am ajuns și la ultima cafenea de pe traseu. Încurajați de cei care coborau dar și de faptul că Daria voia sus pe vârf :)) (ceea ce însemna că stă în rucsac), ne-am continuat drumeția.

Și uite-așa, încet-încet am ajuns până în pas.

La coborâre am avut și un preview la cum arăta acest traseu atunci când pe aici se mergea cu măgari, catâri sau cai.

Tehnic vorbind, traseul nu este dificil. Dar pregătiți-vă pentru un urcuș de 1000 m diferență de nivel, pe alocuri destul de accentuat.

Dar și pentru peisaje spectaculoase. Aici au fost descoperiți și cei mai sudici ghețari din Europa.

Întoarcerea a fost pe același traseu, pe care l-am parcurs rapid, cât să nu ne prindă noaptea.

Blue Eye

În ziua următoare am ales un nou traseu spectaculos din zonă: Blue Eye Theth. Deși mai puțin cunoscut decât tizul lui din sud, acesta este muuult mai frumos. Și nu numai lacul, ci și traseul în sine.

Până la intrarea în traseu am mers cu mașina, pe un drum asfaltat către Nderlysaj. La capătul drumului asfaltat este o parcare mare, gratuită. Aici ne-am lăsat și noi mașina, ne-am echipat și am pornit la drum.

Am urmat drumul de pământ care ne-a purtat pe malul Lumi i Zi (Kaprreja), o vale cu peisaje care ne-au amintit de Norvegia.

După aproximativ jumătate de oră, poteca începe să urce. Veți găsi câteva bifurcații și poteci alternative însă niciuna nu este mai ușoară sau mai grea. Toate sunt cam la fel: cu pietre și în urcare.

Chiar dacă pare intuitiv, ar fi bine să aveți instalată o aplicație și să o mai consultați din când în când. Noi, de exemplu, folosim mapy.cz.

Finalul traseului este apoteotic: un lac cu o culoare impresionantă.

Nu vă lăsați păcăliți de prima întâlnire cu râul. Nu acela este Blue Eye. Traversați podul și mergeți până se termină poteca.

După ce treceți podul aveți două variante: fie o luați pe sus și ajungeți deasupra cascadei, fie o luați pe jos și ajungeți lângă lac. Cei mai curajoși pot face circuit. Zic mai curajoși pentru ca asta implică un podeț de lemn cu câteva scânduri lipsă și niște scări de lemn, precum și o trecere a apei pe pietre.

Indiferent însă ce alegeți, veți fi răsplătiți cu peisaje minunate.

Ca și la Qafa e Valbones, și aici ne-am întors pe același traseu. Dar de data aceasta n-am mai luat-o pe drumul forestier, ci prin defileu. A fost o alegere foarte bună pentru că am avut parte de peisaje superbe.

Iar poteca ne-a scos la micul pod de lemn pe care îl vedeam la intrarea în traseu.

Cascada Grunas

Ultima drumeție pe care am făcut-o în Theth a fost către cascada Grunas (Theth).

După ce ne-am încheiat drumeția la Blue Eye am mers să mâncăm de prânz la Shpella. Între timp a început și ploaia, așa că pauza a fost binevenită.

Când am terminat de mâncat, a stat și ploaia. Așa că, deși era destul de târziu (în jur de ora 18.00), am decis să mergem totuși și până la cascadă.

Nu aveam prea mari așteptări și am plecat gândindu-ne ca nu pierdem mare lucru dacă chiar nu avem timp să ajungem la ea.

Ca să scutim din drum am mers cu mașina pe drumul de pământ până unde am putut, după care am luat-o la pas.

Poteca ajunge la un moment dat la un pod cu câteva traverse lipsă. Dar nu e periculos și se poate trece.

În rest, traseul e destul de ușor și pitoresc până ajungi la ultima porțiune – ultimii vreo 300 m, unde urcarea este abruptă și periculoasă pe ploaie.

Dar dacă ați ajuns până aici, merită un efort final pentru a ajunge la destinație. Pentru că doar de la capătul potecii puteți avea imaginea de ansamblu a acestei cascade. Iar pentru noi chiar a fost o surpriză care ne-a depășit cu mult așteptările.

Odată ajunși pe platforma de sus am făcut o scurtă pauză cât să ne dezmorțim și să o îmbrăcăm pe Daria, după care am luat-o înapoi pe același traseu.

Acestea au fost drumețiile pe care noi le-am făcut în Theth. Și fiecare în parte a avut farmecul ei. Așa că, dacă sunteți amatori de drumeții și vă place natura sălbatică, vă recomandăm cu toată inima această zonă din Albania. Pentru noi a fost o surpriză extrem de plăcută.

Vor veni și vlogurile cu mai multe detalii din fiecare drumeție în parte dar mai am un pic de editat la unele din urmă.

În ziua următoare am părăsit acest sătuc ascuns între munți și ne-am îndreptat către o nouă destinație: Lacul Koman și Râul Shala. Ploaia deja se accentuase și se anunța din ce în ce mai rău. Dar nu am abandonat și am avut parte de o altă experiență memorabilă. Dar despre ea vă voi povesti într-un alt jurnal de călătorie. Până atunci, stay tuned!

Poate vrei să citești și:
Albania: ce să știi înainte de a pleca
Albania: ce să faci în Berat și împrejurimi


Ți-a plăcut? Dă mai departe!

Facebook Comments

Back To Top