Anul 2024 a fost pentru noi marcat de mari schimbări: ne-am luat rămas bun de la bebelușeală și am asistat la primii pași ai Dariei către independență. Am spus Adio scutecelor și alăptării și Bun Venit grădiniței, “de ce”-urilor și nelipsitelor tantrumuri.
Am privit cum puiul de om din viața noastră se transformă cu o viteză uluitoare. Cum de la primele cuvinte abia inteligibile începe să vorbească în fraze complete și logice. Ne-am minunat de ce memorie are și câtă maturitate poate să se ascundă într-un omuleț de nici 3 ani.
Dar ne-am exersat și răbdarea, empatia și flexibilitatea. Am învățat să ne concentrăm mai mult pe noi și nevoile noastre și mai puțin pe ceilalți. Eu am lăsat frâiele controlului și am ales mai des să “go with the wind”.
A fost un an greu atât pentru noi, cât și pentru Daria. Evoluția ei rapidă ne-a solicitat resursele și capacitatea de adaptare la maximum. A fost însă anul cu cele mai multe vacanțe în 3 de până acum. Unele mai liniștite, altele mai pline de provocări :).
Dar una peste alta suntem recunoscători și de această dată pentru tot ceea ce am trăit în acest an. Și iată cum a arătat el în materie de călătorii.
Ianuarie – zăpada de lângă casă
Ne-am început anul ca de obicei în ultima vreme, privind pe geam focul de artificii din IOR. Iar dimineața cu o plimbare în parc, unde era plin de urmele petrecerii din timpul nopții: cioburi, pahare de plastic și resturi de artificii chiar la locurile de joacă 🙁.
În primele zile ale anului ne-am bucurat și de zăpadă.
Așa că ne-am mulțumit cu timpul petrecut pe lângă casă și cu imaginea lacului înghețat.
Februarie – încă nu ne-am săturat de zăpadă
În februarie am descoperit Ferma Animalelor din Pantelimon, unde am petrecut câteva ore interacționând cu animăluțele și de unde ne-am făcut și proviziile de lactate.
Apoi am dat o fugă până la Bușteni, în căutarea ultimelor rămășițe ale iernii. Le-am găsit pe pârtia Kalinderu, însă zăpada era aproape topită.
Martie – călătoriile se “dezmorțesc”
În martie este ziua Dariei, așa că ne-am început luna la Vila Bran. Locul este amenajat pentru copii, cu multe activități și mascote care animează atmosfera. Cazarea este ok însă mâncarea cam lasă de dorit (cel puțin nouă așa ni s-a părut).
În a doua parte a lunii am mers în Vâlcea, unde ne-am cazat la Hanul Vatra din Costești. Aici am fost prin Cheile Bistriței, am urcat pe Muntele Arnota, am revăzut ghioceii bogați și Muzeul Trovanților și am vizitat satul Olari și un mic muzeu de ceramică amenajat de un meșter din sat.
Aprilie – Albania ne surprinde total
În prima parte a lunii aprilie am petrecut un weekend la Piniale Glamping. De aici am plecat în explorare. Am vrut să urcăm pe Piatra Dragoslavelor prin Șaua Prislop. Până în șa am urcat cu mașina însă pe vârf n-am reușit să ajungem pentru că era foarte abrupt.
Am ajuns în schimb la Mănăstirea Cetățuia dar și la Nămăiești, unde eu voiam de multă vreme să merg. Dar parcă niciodată nu le venea timpul.
În a doua parte a lunii m-am întâlnit cu câțiva elevi din Buzău în cadrul Săptămânii Verzi și am povestit despre călătorii și cum să ne bucurăm de natură “fără filtru”. Apoi am plecat în Albania.
Iar țara asta a fost o surpriză totală.
Am făcut un mic road trip și ne-am concentrat pe partea central-nordică. Am vizitat mai întâi orașul Berat și împrejurimile.
Apoi ne-am mutat în nord.
Aici ne-am stabilit baza în Theth, unde am făcut mai multe drumeții.
Din Theth am mers spre Lacul Koman și Shala River, o minunăție de loc.
Apoi am petrecut 2 nopți în Shkoder, de unde am avut doar un preview al unei alte văi pitorești: cea spre Tamare, unde ne-am promis că vom reveni.
Mai – continuăm drumețiile
Începutul lunii ne-a prins în Albania. După ce ne-am întors, am mers într-un weekend la Runcu (Dâmbovița). Aici am vrut să urcăm pe Leaota dar n-am reușit. Am ajuns doar până la cabană.
Am vizitat însă cascada Blide și am urcat (cu mașina) pe dealul lui In.
Am avut o tentativă de a vedea și narcisele de la Posada dar nu erau încă înflorite.
Și pentru că era sezonul cireșelor, am dat o fugă și până la Mironești, unde ne-am bucurat de vremea bună și de gustul cireșelor culese direct din pom.
Iunie – bujori la munte și all inclusive la mare
Ziua de 1 iunie ne-a găsit pe cărări de munte. Ne-am cazat la Casa Iustin, pe platoul Padina, de unde am făcut o drumeție pe Vârful Bucșa pentru a admira rododendronii.
Apoi am făcut un alt traseu mult mai ușor dar foarte spectaculos, până la Podu’ cu Florile.
Tot în căutarea bujorilor de munte am fost și la Vârful lui Roman. Aici am ajuns pe Vârful Ursu. Din păcate însă bujorii erau cam trecuți.
La final de lună am plecat spre Antalya, pentru o nouă vacanță la all inclusive. Ne-am bucurat de mare, de soare și nisip.
Am făcut o excursie cu barca.
Și ne-am aventurat, fără Daria de data aceasta, în parasailing.
A fost însă cam prea cald și umed, iar zborurile la ore total nepotrivite pentru noi. Așa cā, probabil, a fost cam ultima vacanță la all inclusive în Turcia pentru noi.
Dacă vreți să aflați mai multe despre experiențele noastre la all inclusive, am detaliat totul în jurnalul despre Antalya.
Iulie – convalescență și toropeala zilelor caniculare
Luna iulie nu a fost cea mai bună pentru noi. Am venit din Turcia cu “suveniruri” nedorite. Daria a făcut gură, mâna, picior și a început să se simtă rău încă din ultima zi de vacanță. Și-a revenit repede însă în scurt timp s-a îmbolnăvit Silviu, care s-a recuperat mult mai greu.
Așa că am stat mai mult pe-acasă, ascunzându-ne de căldura toropitoare. Iar serile le petreceam în parc, la locul de joacă sau admirând spectacolul de muzică și lumini de la fântânile arteziene din IOR.
August – din nou în Alpi
Ca de obicei în ultimii ani, în august ne-am refugiat de căldură în Alpi.
De data aceasta am ales Austria. Iar în Austria ne-am stabilit cartierul general în Solden, pe Valea Oetzal.
Deși ne-am pregătit pentru vreme rece, am avut parte și aici de multă căldură. Atât de multă, încât am stat în tricou la 3000 m altitudine.
Valea Oetzal este o zonă potrivită pentru copii mai mici, cu multe locuri de joacă amenajate sus pe munte dar mai puține atracții de genul toboganelor de vară.
Dariei i-a plăcut, iar noi am făcut drumeții în fiecare zi. Ba mai mult, după ce ne-am întors și îi spuneam că mergem în drumeție, ne întreba: “drumeția asta are loc de joacă?” 😂.
Septembrie – începutul grădiniței
Septembrie a fost luna în care Daria a început grădinița.
Deși adaptarea a fost blândă și grădinița aleasă i s-a potrivit ca o mănușă, am decis să punem pauză vacanțelor și ieșirilor de weekend.
Era destul de obosită și efortul de adaptare era suficient cât să nu mai aibă nevoie de o altă scoatere din rutină.
Octombrie – în căutarea rămășițelor verii
Asta până în octombrie, când am plecat într-o altă vacanță tradițională. Dar chiar înainte de vacanță am avut onoarea să particip, în calitate de speaker, la prima ediție Her Space Festival.
Revenind la vacanță, dacă în august căutăm să ne refugiem de căldură, în octombrie fugim de zilele reci și ploioase.
Anul acesta am fugit în Creta. Și bine am făcut, pentru că am avut parte de o vreme tocmai bună atât pentru plajă și bălăceală, cât și pentru drumeții.
Am ales să vizităm doar partea de vest a insulei pentru că am stat doar o săptămână. Așa că am mers la cele mai spectaculoase plaje de aici, Balos și Elafonissi.
Dar am făcut și câteva drumeții. Cea mai remarcabilă dintre ele a fost prin Cheile Samariei.
Noiembrie – toamna pe Culoarul Rucăr-Bran
Noiembrie a venit cu două ieșiri de weekend pe Culoarul Rucăr-Bran. Prima a fost în Șirnea, unde ne-am organizat foarte prost și nici nu am avut o cazare potrivită pentru Daria. Ca să nu mai zic că mâncarea a lăsat mult de dorit.
Așa că n-am făcut mare lucru și, în plus, am pierdut mult timp în mașină pentru că pe Culoarul Rucăr-Bran se lucrează.
Am reușit însă să mergem în Peștera Dâmbovicioara, Daria s-a dat pentru prima dată în Alpine Coaster la Cheile Grădiștei, iar pe final am făcut și un scurt traseu până în Curmătura Groapele.
Al doilea weekend am mers în Zărnești, unde am reușit să fructificăm mai bine timpul.
Am mers în drumeție dar am petrecut și timp la cazare, unde Daria s-a jucat în voie. De data aceasta am stat la Hora cu brazi.
Decembrie – Crăciun în Polonia
Decembrie a venit pentru noi și cu cea de-a cincea vacanță de anul acesta. Ne-am hotărât pe ultima sută de metri să mergem în Polonia.
Am ales zborul spre Cracovia și am găsit un pachet de Crăciun în Zakopane, la hotelul Nosalowy Dwór. Alegerea a fost foarte inspirată pentru că am avut zăpadă și toate facilitățile pentru Daria: locuri de joacă la interior, piscina și jacuzzi, mese stil bufet și activități pentru cei mici.
După încheierea sejurului în Zakopane am mai rămas câteva nopți în Cracovia. Dar a fost ceață persistentă în toată perioada, așa că n-am vizitat deloc orașul. Am mers însă la parcul de distracții Energylandia, unde Dariei i-a plăcut foarte mult pentru că au fost destule atracții și pentru copii de până în 3 ani.
Vedeți mai multe despre zilele petrecute de noi în Polonia în vlog 👇:
Revelionul l-am petrecut acasă, ca și în anii precedenți, sperând să vedem focurile de artificii de pe balcon. Dar anul acesta a fost ceață, așa că n-am văzut nimic.
Cam așa a arătat 2024 pentru noi. Cu multe vacanțe și ieșiri de weekend dar și cu multe provocări.
Planuri de 2025
Spre deosebire de alți ani, pentru 2025 nu avem planuri. Ne gândim în mare la niște destinații dar sunt doar “ipoteze de lucru”. Probabil că o să mergem undeva la mare prin primăvară sau/și toamnă și undeva la munte (probabil Alpi) prin vară. Poate și ceva de Crăciun.
Ce o să se materializeze din planurile noastre, vom vedea. Mai ales că 2025 nu va fi un an foarte ușor financiar pentru noi.
Dar promitem să vă povestim în continuare aventurile noastre, așa că rămâneți aproape.
Deocamdată vă mulțumim că ne urmăriți și vă invităm și pe canalul nostru de YouTube, pe care avem în plan să îl revigorăm în acest an.
La mulți ani și la cât mai multe experiențe memorabile!
Facebook Comments