Astăzi vreau să-ți vorbesc despre 2 obiective mai puțin cunoscute din Munții Șureanu. Este vorba despre Cheile Băniței și Peștera Bolii, ambele situate în apropiere de Petroșani.
Sunt locuri pe care le poate vizita oricine, întrucât sunt foarte ușor accesibile și, mai mult decât atât, sunt extrem de spectaculoase.
Cheile Băniței
Când am văzut prima dată o fotografie cu aceste chei am zis că nu se poate să fie adevărate. Părea mai degrabă o imagine desprinsă din revista National Geographic.
Așa că, la prima ocazie cu care am ajuns în zona Petroșani, am pus aceste chei pe lista de must see.
M-am înarmat cu toate informațiile de care aveam nevoie pentru a ajunge la ele dar ce crezi că au fost așa de ușor de găsit?
Pfff, nici pe departe. Deși citisem că sunt aproape de șosea, am rătăcit o groază până le-am găsit.
Într-o primă fază nu găseam locul de parcare. După ce l-am găsit, am rătăcit în căutarea punctului de începere a traseului. Culmea e că am întrebat mai mulți localnici dar niciunul nu părea să știe de existența acestor chei.
Poate că între timp lucrurile s-au mai schimbat și localnicii au aflat și ei ce frumuseți se ascund în vecinătatea caselor lor ?.
Pentru orice eventualitate însă, ca să nu pățești ca mine, iată câteva instrucțiuni precise ca să „tragi direct la țintă” ?.
Cum ajungi la Cheile Băniței
Mai întâi ar trebui să știi că se află la 8 kilometri de Petroșani, pe E79, Petroșani-Hațeg.
După indicatorul de ieșire din Petroșani și cel spre Peștera Bolii, vei vedea pe partea dreapta (pe sensul de mers dinspre Petroșani spre Hațeg) o benzinărie no name (cel mai probabil dezafectată).
De la această benzinărie se face un drum forestier, pe care ar trebui să mergi până la o barieră din lemn.
❗❗ ATENȚIE! Drumul NU este cel care trece calea ferata, ci cel din dreapta, pe lângă un gater. Treci practic prin curtea acestui gater și urmezi poteca până dai de chei – câteva zeci de metri, după aprecierea mea.
Totul pare foarte anost până aici. Dar crede-mă că, odată ce vezi cheile, perspectiva o să ți se schimbe.
Plimbare prin chei
Sunt foarte spectaculoase, pentru că s-au format prin prăbușirea tavanului unei peșteri. Din păcate sunt destul de scurte – aproximativ 250-300 de metri.
Și tot un minus, poate, este faptul că pot fi parcurse doar prin apă. Așa că, dacă vrei să le parcurgi, ți-aș recomanda să îți iei cu tine niște încălțări de apa.
În perioada în care am fost noi, deși plouase, apa era relativ caldă și abia trecea de glezne. Am găsit o singură porțiune mai adâncă, spre ieșire (unde apa ajungea până la genunchi), dar care poate fi evitată dacă mergi pe margine.
De asemenea, la începutul cheilor vei întâlni destule pietre alunecoase dar, după ce treci de această porțiune, dai peste nisip :).
Eu zic că merită din plin să parcurgi aceste chei în întregime pentru că senzația pe care o ai atunci când le traversezi este cu totul alta decât dacă le vezi de la intrare.
Am revenit în Cheile Băniței în 2021 și le-am găsit mult schimbate. Atunci însă era primăvară și nu le-am mai parcurs prin apă. Ne-am mulțumit să le admirăm de pe mal. Dacă vreți să vedeți partea din vlog în care am surprins aceste chei, dați click pe link-ul de mai jos. Este setat să înceapă cu acest capitol.
Peștera Bolii
Și dacă tot ești în zonă, fă o abatere și pe la Peștera Bolii. Se află la mai puțin de 1 kilometru de E79. Este mult mai ușor de găsit decât Cheile Băniței, pentru că există indicatoare și dintr-un sens și din celălalt. De asemenea, se poate ajunge fără probleme cu orice mașină, drumul fiind asfaltat.
Nu te speria însă de numele peșterii :). Nu a fost lovită de vreo molimă, așa cum te-ai gândi probabil, ci numele vine de la familia Bolia, care avea proprietăți în zonă încă de la 1400.
Peștera este deschisă spre vizitare sâmbăta și duminică între orele 10:00 – 16:00. Biletul de intrare este 10 lei pentru adulți, 5 lei pentru pensionari și adulți și 2,5 lei pentru elevi.
Deși este o peșteră atipică, pentru că nu are stalactite și stalagmite (din cauza fluxului continuu de aer ce o străbate și împiedică formarea lor), Peștera Bolii nu este mai puțin spectaculoasă.
Asta deoarece este străbătută dintr-o parte în alta de pârâul Jupâneasa, peste care au fost amenajate podețe.
Legenda Jupânesei, o poveste de dragoste cu o fată frumoasă (cum altfel?? ) o puteți citi pe panourile de la intrarea în peșteră.
Iluminarea peșterii creează o atmosferă fantomatică, pe alocuri cu accente de roșu și albastru. Punctul central al peșterii este o icoană a Fecioarei Maria, despre care legenda spune că se arată doar celor credincioși.
În fapt, imaginea poate fi percepută fie ca un cap de lup, fie că o icoană, în funcție de modul în care o privești. Acum, să vă spun drept, eu am avut ceva dificultăți în a vedea capul de lup :). Sunt curioasă însă: voi ce ați văzut?
Există și alte picturi rupestre în peșteră.
La fața locului este însă mult mai spectaculoasă decât am reușit eu să o surprind în poze.
Cam atât am avut eu să-ți spun despre această peșteră plină de legende. Mai multe te las să descoperi la fața locului.
Stay tuned și pentru alte destinații de vacanță!
Facebook Comments