TURCIA: Cea mai frumoasă drumeție din Cappadocia

După ce cu o zi înainte am descoperit trei văi foarte frumoase din Cappadocia, de data aceasta ne-am îndreptat atenția către spectaculoasele Văi Roșie și Roz, precum și spre Valea Săbiilor. A fost cel mai frumos traseu parcurs de noi prin această zonă a Turciei. Înainte de a ne începe însă drumeția, am vizitat Muzeul în aer liber Goreme.

Muzeul în aer liber Goreme

Intrat în patrimoniul UNESCO în 1985, Muzeul în aer liber Goreme este un centru monahal unde între secolele IV-VIII viața ecleziastică era foarte intensă. Acesta cuprinde biserici, capele, refectorii (săli de mese) dar și spații de locuit, toate săpate în stâncă.

Aici putem vedea primele fresce de la începutul creștinătății – cele mai vizibile fiind în Capela Sf. Barbara. Este vorba despre ornamente geometrice realizate în ocru. Abia ulterior au apărut frescele mai elaborate care înfățișează scene din viața lui Iisus sau din Biblie. Cea mai impresionantă din acest punct de vedere este Biserica Întunecată.

Prețul unui bilet de intrare în acest muzeu este de 100 de lire de persoană. Intrarea în Biserica Întunecată (Dark Church) se plătește separat și costă 30 de lire de persoană. Dacă vreți și un audio ghid, acesta costă 50 de lire.

Dacă veniți cu mașina, există o parcare un pic mai jos de muzeu, care costă 10 lire pe zi.

În cadrul muzeului se pot vedea:

– Mănăstirea – care în noiembrie 2021 era închisă
– Bazilica Sf. Vasile
– Biserica Mărului/cu Măr
– Biserca Sf. Barbara
– Biserica Șarpelui
– Biserica Întunecată
– Biserica Sandalelor/cu Sandale
– Biserica Tokali care este în afara muzeului, pe partea opusă.

Frescele sunt foarte bine conservate așa că, dacă vreți să vă faceți o idee despre cum arătau bisericile din această parte a lumii în primii ani ai creștinătății și nu aveți prea mult timp la dispoziție, o vizită la Muzeul în aer liber Goreme este reprezentativă.

Nu ratați nici Biserica Tokali, care se află în afara muzeului dar care este foarte frumoasă. Din păcate nu am putut face poze în interior.

Drumeție Valea Meskendir – Valea Roșie – Valea Roz – Valea Săbiilor

După ce am plecat de la Muzeul în aer liber Goreme, ne-am recuperat mașina din parcare și ne-am îndreptat către Kaya Camping, de unde ne-am început drumeția. Planul era să traversăm văile Meskendir, Roșie, Roz și Valea Săbiilor.

Dacă nu aveți suficient timp la dispoziție sau pur și simplu nu vreți să parcurgeți tot traseul, acesta poate fi scurtat. Puteți omite Valea Meskendir și merge direct către Văile Roșie și Roz, de unde vă puteți întoarce la Kaya Camping fără să vă abateți prin Valea Săbiilor, unde traseul este un pic mai tehnic.

Date tehnice

Dacă vreți să urmați traseul parcurs de noi, iată datele tehnice:

Traseu: Goreme – Valea Meskendir – Valea Roșie – Punct de belvedere – Valea Roz – Valea Săbiilor
Distanță: 11,35 km
Diferență de nivel: 374 m
Durată: 4h54

Valea Meskendir

Dacă alegeți traseul parcurs de noi, aveți grijă ca la Kaya Camping să nu o luați către Valea Roșie, ci un pic în dreapta. Nu există un indicator însă este un drum care în scurt timp te coboară destul de abrupt către Valea Meskendir.

Ca să vă faceți o idee mai clară despre traseu, puteți viziona vlogul filmat de noi aici și publicat pe canalul de YouTube Jurnal de Călătorie.

Ca și în ziua precedentă, am folosit aplicațiile mobile TrailSmart și Maps.me.

Odată ajunși în vale ne-am bucurat de spectacolul stâncilor albe, de tunele și plimbarea printre hornuri. Din când în când am găsit și indicatoare sau inscripții către Valea Roșie. Drumeția prin această vale a durat 50 de minute.

Valea Roșie

Pe măsură ce ne apropiam de Valea Roșie, stâncile au început să-și schimbe culoarea și să devină din ce în ce mai roșiatice. Am traversat alte tunele, de data aceasta mai înguste, după care am ajuns într-o zonă deschisă, cu plantații de viță de vie și o cafenea.

Iar de aici a început spectacolul. Am urcat pe o scară care ne-a dus într-un fel de labirint cu tunele înguste și foarte spectaculoase. Iar la capătul lor am făcut cunoștință cu Valea Roșie.

Deși destul de mică, valea este foarte frumoasă. De aici ai mai multe variante de traseu cu poteci de dificultăți diferite: poți să urci la punctul de belvedere sau poți să traversezi înspre Valea Roz.

Inițial noi am ales varianta a doua. Iar ca să ajungem în Valea Roz a trebuit să urcăm pe o nouă scară și o zonă amenajată cu lanțuri.

Odată ajunși sus, nu ne-am abținut să nu ne abatem și pe la punctul de belvedere, de unde am putut admira în voie Valea Roșie.

Acest punct de belvedere este accesibil și cu mașina și, probabil, că este foarte spectaculos la apus. Noi n-am mai reușit să vedem apusul de aici.

Valea Roz

De la punctul de belvedere, pentru care noi am făcut o abatere de circa 30 de minute cu tot cu pauză, ne-am îndreptat spre Valea Roz. Mai întâi am admirat-o de sus, după care poteca ne-a coborât pe firul văii.

Sunt foarte frumoase și stâncile acestea, parcă un pic mai deschise decât cele din Valea Roșie, dar și cu nuanțe de galben și verde.

Tot aici am descoperit și o biserică foarte interesantă: Biserica cu coloane. Iar vis-a-vis de aceasta am găsit și o mulțime de porumbei și căsuțe ale acestora.

La capătul Văii Roz se află, de asemenea, o cafenea dar care era închisă atunci când am fost noi. De aici există două variante de întoarcere la Kaya Camping: fie pe drumul direct, fie prin Valea Săbiilor.

Valea Săbiilor

Pentru că încă era devreme, noi am ales să mergem prin Valea Săbiilor și nu am regretat nicio secundă. Pentru că valea aceasta este un spectacol în sine. Nu degeaba am întâlnit aici o mulțime de cai – traseul este superb.

Pentru a trece din Valea Roz în Valea Săbiilor trebuie să o iei pe poteca ce traversează efectiv cafeneaua și apoi urcă ușor. În scurt timp am dat cu ochii și de stâncile din această vale, multe dintre ele ascuțite ca niște săbii.

Poteca te duce printre aceste stânci, după care ajungi la un punct de belvedere cu deschidere către vale.

De aici aglomerația încetează pentru că tururile călare nu cuprind decât o mică parte din Valea Săbiilor, iar poteca ajunge într-o zonă destul de îngustă, un fel de canion.

Acesta a fost apogeul drumeției noastre. Am traversat acest canion pe scări de lemn sau trepte naturale care ne-au urcat din vale până sus, aproape de Kaya Camping.

Aveți însă grijă dacă o luați pe aici întrucât una dintre scări are vreo două trepte lipsă și e un pic mai greu de urcat. Dar dacă sunteți amatori de aventură, probabil că nu veți vrea să ratați acest canion.

Odată ieșiți din canion, în scurt timp am dat de șoseaua care urcă de la Muzeul în aer liber Goreme înspre Kaya Camping.

Crama Kocabag

De aici ne-am recuperat mașina și am vrut să mergem să vedem apusul. Din păcate însă trecuse ora de aur, așa că am abandonat acest plan și am decis să ne abatem pe la crama Kocabag, situată între Uchisar și Goreme.

Deși eu am crezut că se face un tur al cramei, n-a fost așa. E doar un punct de desfacere. Aici poți afla câteva lucruri despre podgorie și poți degusta din sortimentele de vin pe care le au. Dacă vrei să cumperi, prețurile variază de la 100 de lire la 400 de lire (330 lire cu reducere).

Ne-am încheiat seara tot la Restaurantul Seten din Goreme, unde ne-am bucurat de muzică tradițională live și feluri de mâncare foarte gustoase. De data aceasta am încercat o varietate de aperitive, iar la felul doi carne de miel și mutancana .

Aventura noastră în Cappadocia nu se încheie însă aici, așa că stay tuned!

Poate vrei să citești și:
Tot ce ai nevoie să știi dacă mergi în Cappadocia
Orașul subteran Kaymakli și drumeție în Valea Ihlara
Descoperim Goreme: Valea Iubirii și spectacolul dervișilor rotitori
Zborul cu balonul și alte văi pitorești din Cappadocia