Dacă în prima noastră zi de explorare a Cappadociei ne-am îndepărtat ceva de Goreme, locul în care eram cazați, în ziua următoare am decis să explorăm împrejurimile. Și cum altfel poți face acest lucru dacă nu la pas?
Așa că ziua aceasta a fost dedicată unei drumeții prin 3 dintre spectaculoasele văi ale acestei zone: Valea Iubirii, Valea Albă și Valea Porumbeilor. Și, ca să ne întregim experiența, seara am participat la un spectacol al dervișilor rotitori la Saruhan Caravanserai din Avanos.
Drumeție prin Valea Iubirii – Valea Albă – Valea Porumbeilor
Am tot căutat informații despre drumețiile pe care le poți face în Cappadocia dar am găsit extrem de puține. Nici la fața locului nu a fost mai ușor, pentru că scopul localnicilor este să promoveze tururile plătite și activitățile care le pot aduce și lor ceva venituri. Ceea ce nu e deloc în neregulă, doar că e păcat să nu profiți și de drumețiile pe care le poți face aici, pentru că zona este extrem de ofertantă din acest punct de vedere.
Așa că nu am găsit nicio hartă care să ne ajute să ne orientăm prin aceste văi. Am găsit însă două aplicații mobile care ne-au ajutat să ținem poteca și să nu ne rătăcim. Este vorba despre TrailSmart și Maps.me.
Dacă vreți să vedeți varianta video a traseului parcurs de noi, puteți viziona vlogul de pe canalul nostru de YouTube:
Și ca să vă faceți o idee mai clară asupra drumeției parcurse de noi, iată mai jos și datele înregistrare de Strava:
Traseu: Goreme – Valea Iubirii – Valea Albă – Castelul Uchisar – Valea Porumbeilor – Goreme
Distanță: 13,3 km
Diferență de nivel: 400 m
Durată: 5h15
Intrarea în traseu
Cel mai dificil în planificarea acestui traseu a fost să găsim punctul de intrare. Voiam să parcurgem traseul în circuit și să evităm cât mai mult mersul pe șosea. Nu ne ajuta sub nicio formă să luăm mașina, așa că am căutat o alternativă care să ne ajute să ajungem cât se poate de repede până la intrarea în traseu.
Și am găsit un drum neasfaltat de aproximativ 3 kilometri care pornește de la ieșirea din Goreme și ajunge în punctul de intrare în traseul către Love Valley sau Valea Iubirii.
Atenție! Dacă dați căutare pe Google Maps cu Love Valley vă va duce la punctul de belvedere sau aproape de acesta. Intrarea în traseu este ceva mai jos.
Odată intrați în traseu, în scurt timp veți ajunge la spectaculoasele stânci din Valea Iubirii.
Valea Iubirii
Prin ce sunt aceste stânci atât de spectaculoase? Prin forma pe care o au și despre care mulți afirmă că seamănă cu niște simboluri falice :).
S-a ajuns la aceste forme prin eroziunea apei și a vântului. Zona fiind vulcanică și acoperită cu diverse straturi de rocă, acestea s-au erodat diferit, rezultând aceste „ciuperci”, hornuri sau coșuri.
Ca să vă bucurați din plin de această vale, nu rămâneți pe traseul principal pentru că de aici nu veți vedea mare lucru. Explorați potecile care duc printre stânci. Dar aveți grijă să aveți încălțări adecvate, ca să nu alunecați.
După ce ne-am plimbat în voie prin această vale, am mers mai departe, către următoarea – Valea Albă, ce urma să ne scoată în Uchisar.
Valea Albă
Total diferită de Valea Iubirii, nici această vale nu este mai puțin spectaculoasă. Ca să ajungi aici poți trece prin tunelele înguste săpate printre stânci. Dacă însă nu vrei să faci asta, le poți ocoli. Din fericire sunt multe variante care te duc în același loc.
Odată ajuns în Valea Albă în fața ochilor ți se deschid adevărate dune albe pe care trebuie să le traversezi. Deși s-ar putea ca peisajul să-ți dea impresia că le vei parcurge cu greu, stâncile sunt destul de aderente. Singurul dezavantaj este că de multe ori poteca este foarte înclinată, așa că ai grijă unde pui piciorul ca să nu te alegi cu vreo entorsă.
Ca să ieși din această vale ai de urcat o pantă destul de abruptă dar scurtă. Aceasta te scoate în drumul care duce spre punctul de belvedere. Noi nu am luat-o înspre acest punct, ci ne-am îndreptat spre Uchisar. Direcția era destul de clară, având în vedere că puteam zări deja castelul.
Castelul Uchisar
Ajunși la intrarea în acest sătuc, am decis să urcăm și până la castel, ca să avem o imagine mai amplă asupra văilor din jur. Dar pentru a ajunge la castel trebuie să parcurgi întregul Uchisar, care este așezat în trepte. Cred că aici a fost cea mai mare diferență de nivel pe care am parcurs-o în acest traseu.
Sătucul este însă frumos și merită parcurs la pas. Asta dacă ignori omniprezentul gunoi de care nu scapi cam pe nicăieri.
Intrarea la castel costă 20 de lire de persoană. Din păcate, așa cum am remarcat și la orașul subteran Kaymakli, explicațiile lipsesc cu desăvârșire. Sunt foarte puține plăci din care să înțelegi cam ce este cu acest castel. Pe scurt, castelul a servit drept zonă rezidențială dar și ca spațiu de rugăciune pentru aproximativ 1000 de persoane care trăiau aici în perioada bizantină.
Din vârful castelului ai o privire de ansamblu asupra văilor din jur și a hornurilor zânelor, cum mai sunt numite stâncile de aici.
Valea Porumbeilor
De la castelul Uchisar noi ne-am continuat drumeția către Valea Porumbeilor. Aceasta are două sectoare: unul de sud și unul de nord, despărțite de dealul din Uchisar. Noi am parcurs doar sectorul din Uchisar spre Goreme. Este destul de ușor de localizat intrarea în această vale pentru că e bine semnalizată și se află chiar la intrarea în Uchisar, acolo unde vedeți și numele sătucului.
Numele văii provine de la numeroșii porumbei care trăiau odinioară în această vale. Și pentru că zona era una agricolă și destul de săracă, locuitorii foloseau excrementele porumbeilor ca îngrășământ. Acesta este motivul pentru care au și construit aici căsuțe pentru acești porumbei, astfel încât să colecteze cât mai mult îngrășământ. De asemenea, ouăle porumbeilor erau folosite ca mortar pentru fresce.
Noi nu am văzut porumbei în această vale și nici prea multe căsuțe. Mult mai multe am văzut în ziua următoare, în Valea Roz. Traseul este însă foarte frumos, iar parcurs dinspre Uchisar spre Goreme este în coborâre și destul de ușor.
Ne-am încheiat drumeția în Goreme, unde poteca ne-a scos foarte aproape de hotelul la care eram cazați, Sarnich Cave Suites. Deși ne așteptam să dureze ceva mai mult, noi am parcurs tot acest traseu în 5h15. Așa că am avut suficient timp la dispoziție pentru a ne pregăti pentru spectacolul dervișilor rotitori.
Spectacolul dervișilor rotitori
Dervișii sunt un fel de călugări asceți musulmani care prin dansul lor înfăptuiesc de fapt ceremonia Sema. Aceasta este o călătorie mistică, o ascensiune spirituală prin iubire în care dervișii renunță la propriul ego, descoperă adevărul și ajung la perfecțiune.
Simbolistica ceremoniei Sema
Veșmintele dervișilor sunt și ele simbolice. Astfel, acoperământul pentru cap înfățișează piatra funerară a egoului, în timp ce fusta albă este giulgiul egoului. În momentul în care își dau jos hainele negre cu care intră în scenă se arată pregătiți să treacă la o nouă etapă, de maturitate spirituală.
Ceremonia are 7 etape, care include rugăciuni, salutul pe care și-l adresează reciproc și transa efectivă, în timpul căreia dervișii se rotesc. Încep cu mâinile încrucișate – simbolul unității divinității – apoi și le deschid treptat, cu mâna dreaptă îndreptată spre cer și cea stângă spre pământ, pentru a servi drept axă de legătură între divinitate și umanitate. Sensul de rotire, de la dreapta la stânga, este și el simbolic – de îmbrățișare a întregii umanități cu dragoste și afecțiune.
Nu uitați însă că este un show, nu o ceremonie autentică. Eu, deși mi-am spus asta de nenumărate ori, tot am resimțit un sentiment de fals de care n-am reușit să scap toată seara. Dar să trecem și la lucruri mai lumești :).
Unde are loc spectacolul
Spectacolul are loc la Saruhan Caravanserai din Avalon. Noi am achiziționat biletele prin intermediul lui Yusuf, gazda noastră de la Sarnich Cave Suites și am plătit 25 euro de persoană. La ora stabilită, un microbuz a venit și ne-a luat de la hotel. Același microbuz ne-a dus și înapoi la încheierea spectacolului.
Ajunși la Caravanserai, am avut la dispoziție câteva minute pentru a explora curtea interioară. Caravanseraiurile sunt un fel de hanuri unde comercianții care traversau drumul mătăsii făceau pauze de cel mult trei zile pentru a se odihni și a-și îngriji animalele.
Ulterior, am fost invitați în interior, într-o sală destul de micuță amenajată cu o scenă unde urma să înceapă spectacolul. Pe parcursul show-ului nu am avut voie să filmăm sau să facem poze dar la final, timp de câteva minute, au reluat un scurt pasaj din ceremonie și ne-au dat voie să-l filmăm integral.
După încheierea spectacolului am primit ceai cald și foarte aromat în aceeași curte interioară pe care am traversat-o la sosire, după care ne-am îndreptat spre microbuzele ce urmau să ne ducă pe fiecare la hotelul lui.
Așa s-a încheiat cea de-a doua noastră zi de explorare a Cappadociei. A fost o zi plină și foarte diversă, așa cum este de fapt această zonă. Dar aventura noastră nu s-a terminat aici. Așa că stay tuned pentru următoarele experiențe! Urmează cea mai spectaculoasă drumeție din Cappadocia.
Poate vrei să citești și:
Tot ce ai nevoie să știi dacă mergi în Cappadocia
Orașul subteran Kaymakli și drumeție în Valea Ihlara
Cea mai frumoasă drumeție din Cappadocia
Zborul cu balonul și alte văi pitorești din Cappadocia
4 thoughts on “TURCIA: Descoperim Goreme: Valea Iubirii și spectacolul dervișilor rotitori”