Cappadocia
Drumeții Jurnal de Călătorie în

TURCIA: Zborul cu balonul și alte văi pitorești din Cappadocia

Ți-a plăcut? Dă mai departe!

Ultima zi pe care am petrecut-o în Cappadocia a fost plină de experiențe. Se anunța cam cea mai bună vreme din toată perioada pe care am petrecut-o noi în această parte a Turciei. Așa că era perfectă pentru un zbor cu balonul. Pentru că nu poți ajunge în Cappadocia și să ratezi chiar punctul principal de atracție :). Deși, dacă mă întrebați pe mine, zona este foarte ofertantă și din alte puncte vedere.

Zborul cu balonul

Dar să revenim la zborul cu balonul. Ceea ce ar trebui să știți, dacă plănuiți o scurtă incursiune în această zonă, este că baloanele nu zboară chiar în fiecare zi, iar programul poate fi cu ușurință schimbat de vreme. Din cele 5 zile pe care noi le-am petrecut aici, în doar 3 zile au zburat baloanele. Și asta pentru că am avut noroc de vreme bună. Până să ajungem au fost alte zile la rând în care nu au zburat, după spusele gazdei noastre de la Sarnich Cave Hotel.

Luați, de asemenea, în considerare faptul că baloanele zboară la răsărit, așa că va trebui să vă treziți foarte de dimineață. La început de noiembrie, când am fost noi, se lumina destul de târziu, așa că am plecat de la hotel la ora 6.30. Vara însă este posibil să fiți preluați și la 4 dimineața.

Verificați și temperatura. Chiar dacă mergeți vara la ora aceea probabil că nu este chiar cald, așa că veți avea nevoie de haine un pic mai călduroase.

Cât costă zborul cu balonul

În ultimii 2 ani, costurile au scăzut destul de mult. În noiembrie 2021, prețurile erau cuprinse între 60 și 100 de euro, în funcție de numărul de persoane din nacelă – cu cât sunt mai puține persoane, cu atât zborul este mai scump. Analizând însă numărul maxim de persoane, am constatat că variațiile sunt foarte mici (diferență de 3-4 persoane cel mult) între 60 și 100 de euro. Așa că am ales varianta mai ieftină.

Noi am achiziționat biletele prin intermediul gazdei noastre de la Sarnich Cave Hotel dar puteți apela și la agențiile locale. Sunt destule la fața locului. Trebuie doar să faceți un pic de research pentru a evita o eventuală escrocherie.

În prețul zborului cu balonul intră preluarea cu microbuzul de la hotel, transportarea până la locul de decolare, zborul cu balonul, certificatul simbolic de zbor, șampania de după și transportul înapoi la hotel.

Cum se desfășoară zborul cu balonul

Așa cum vă spuneam, microbuzele te preiau de la hotel înainte de răsărit și te duc pe platoul de decolare. Acesta poate fi diferit, în funcție de compania cu care alegi să zbori. Odată ajuns aici asiști la umflarea baloanelor cu aer cald. E zgomot destul de puternic dar e o experiență interesantă.

Odată umflat balonul, ești invitat să urci în nacelă. Unele companii îți oferă o scară pe care să urci, altele nu. Nacela nu este foarte înaltă dar trebuie să o escaladezi. Odată instalați toți pasagerii, începe și zborul.

Pentru noi a fost prima experiență de acest fel, așa că nu prea știam la ce să ne așteptăm. Ne gândeam că în mod cert vom simți mai brutal decolarea. Dar n-a fost deloc așa. Totul a fost atât de lin, încât ne-am dat seama că am început să urcăm în momentul în care am văzut că ne depărtăm de pământ :)).

Zborul în sine nu durează mai mult de o oră și te poartă printre și peste văile din Goreme în special. Ai ocazia să vezi răsăritul din balon dar și mulțimea de baloane din jur. Deși în pandemie și în extrasezon, noi ne-am bucurat de compania multor baloane.

Pilotul balonului cu aer cald variază altitudinea prin ajustarea flăcării, așa că veți ajunge atât foarte aproape de sol, cât și sus de tot, cât să aveți o imagine de ansamblu asupra zonei. Iar zgomotul este omniprezent.

Aterizarea se face pe un alt câmp (cel puțin așa cred – pentru că era noapte când am decolat). Vezi din timp mașinile de teren cu remorcă ce se apropie pentru a „prelua” baloanele. Unele baloane aterizează direct în remorci, altele nu reușesc de fiecare dată această performanță.

La final ești întâmpinat cu șampanie fără alcool și primești un certificat de zbor :), după care microbuzul cu care ai venit te transportă înapoi la cazare.

Întreaga noastră aventură o poți urmări în videoul de mai jos:

După zborul cu balonul și un mic dejun copios, ne-am continuat periplul prin Cappadocia cu un mini-road trip. Mai aveam câteva zone neexplorate și anume: Cele 3 grații de la Urgup, Valea Dervent sau Valea Imaginației, Muzeul în aer liber de la Zelve și Valea Pasabag sau Valea Călugărilor. Iar seara speram să reușim să prindem apusul de la unul dintre punctele de belvedere.

Așa că n-am zăbovit prea mult la micul dejun și am plecat să explorăm primul punct de pe listă.

Cele 3 grații de la Urgup

Să vă spun sincer, nu știu de ce sunt așa de renumite aceste 3 turnuri sau hornuri ale zânelor cum sunt supranumite. Pentru că formațiuni similare sunt în toată zona. Sunt însă ușor accesibile, amplasate pe marginea drumului, și sunt incluse în majoritatea tururilor oficiale.

Poate un rol în promovarea lor îl are și legenda. Dar strict din ce vezi la fața locului nu e nimic impresionant. Sau cel puțin mie nu mi s-a părut.

Potrivit legendei, cele 3 pietre simbolizează o familie: mama, tata și copilul. Mama este fiica unui rege și se îndrăgostește de un păstor. Pentru că tatăl ei nu este de acord cu căsătoria, prințesa fuge în lume cu păstorul și au împreună un copil.

Bătrânul rege, atunci când află că are un nepot, în loc să se îmbuneze, devine și mai răzbunător și ordonă uciderea celor 3. Așa că, urmăriți și înconjurați de soldați, cei trei înfruntă moartea. În fața inevitabilului, prințesa se roagă la Dumnezeu să fie transformați în pietre sau păsări. Rugăciunea îi este ascultată și sunt transformați în pietre: cele 3 Grații pe care le vedem și noi astăzi.

Prima, cea mai din față, se presupune a fi păstorul, la mijloc e copilul, iar cea din plan secund este prințesa.

Ca în orice legendă, există și o superstiție. Astfel, se crede că familiile care își doresc copii dar nu au sunt binecuvântate cu acest dar dacă urcă și coboară dealul până aproape de stânci de 7 ori. În prezent însă zona este destul de protejată, așa că nu poți vedea stâncile decât de pe pasarela de lemn amenajată special pentru a le putea observa. Nu există taxă de intrare.

Valea Dervent sau Valea Imaginației

De aici ne-am îndreptat către următorul punct de pe lista noastră din ziua respectivă: Valea Dervent/Drevent sau Valea Imaginației. Și ea destul de ușor accesibilă, este un punct clasic de oprire pentru tururile organizate. Așa că pregătiți-vă pentru aglomerație :).

Situată foarte aproape de șosea și relativ scurtă, Valea Dervent este singura din această zonă care nu a fost locuită. Și nici nu e de mirare, având în vedere densitatea formațiunilor din tuf vulcanic și terenul destul de accidentat.

Ce are însă special această vale? Spre deosebire de celelalte, unde formațiunile au forma unor turnuri, hornuri sau ciuperci, cele de aici sunt total diferite. Cele mai multe ascuțite la vârf (probabil din cauza faptului că sunt formate dintr-un singur strat de rocă vulcanică – sau cel puțin mie așa mi s-a părut a fi), ele iau forme diferite de la diverse animale la fețe umane sau simple piramide. Totul depinde de „ochiul privitorului”.

Cămila

Așa că nu aveți decât să străbateți la pas potecile și să vă lăsați pradă imaginației. Aveți însă grijă că unele poteci sunt destul de abrupte.

Și aici intrarea este liberă. Iar dacă vreți să vă faceți o idee despre timpul pe care e posibil să-l petreceți aici, eu aș zice că o oră este suficientă pentru a explora în voie valea.

Muzeul în aer liber de la Zelve

După ce ne-am pus la încercare imaginația în Valea Dervent, ne-am îmbarcat din nou în mașină și ne-am îndreptat către o nouă zonă: Zelve.

Zelve este un muzeu în aer liber, similar cu cel din Goreme. Diferența între ele este că Zelve este mult mai mare și reprezintă un sat cu toate funcționalitățile lui. Goreme este mai degrabă un centru monahal. În timp ce la Zelve îți faci o idee mai clară despre cum trăiau oamenii aici, la Goreme bisericile sunt mult mai bine conservate.

Intrarea în Muzeul în aer liber de la Zelve costă 25 de lire de persoană. În preț este inclusă și intrarea în Valea Pasabag. Zelve este format din 3 văi: o vale unde se desfășurau în special activități agricole, una unde unde se aflau locuințe și una unde aveau loc procesiuni religioase.

Se trece cu ușurință dintr-o vale în alta, iar zonele de interes sunt semnalizate cu panouri explicative. Din păcate însă sunt și multe zone inaccesibile din cauza riscului de prăbușire, iar majoritatea sunt foarte prost conservate.

Muzeul însă merită vizitat pentru că îți oferă o imagine completă a zonei. În prima vale descoperi că principalele ocupații ale oamenilor în această zonă erau cultivarea grâului și viticultura. Din grâu făceau bulgur după ce îl fierbeau, îl uscau și apoi îl măcinau. Bulgurul este un ingredient principal al bucătăriei anatoliene. Iar din struguri făceau vin, printr-un proces destul de asemănător cu cel de la noi. Aveau crame unde depozitau strugurii pe care îi zdrobeau cu picioarele, iar sucul îl colectau în amfore pe care le depozitau pe jos sau în firide săpate în pereți.

Aveau animale pe care le adăposteau în grajduri săpate în aceleași stânci de tuf, ca și locuințele lor. Iar la nivel spiritual, aveau o moschee și o mănăstire, ambele situate în cea de-a treia vale, aproape față în față. Dacă moscheea este destul de modestă, mănăstirea era construită pe 4 nivele. Din păcate însă s-a distrus o mare parte din ea și nu se poate vizita.

Mănăstirea

Dacă vreți să vedeți vlogul pe care l-am filmat în această zi, îl puteți urmări pe YouTube. Dacă vă interesează doar o anumită zonă, aveți în descriere capitolele care vă ajută să navigați mai ușor prin conținut:

Valea Pasabag sau Valea Călugărilor

După ce am petrecut ceva timp la Zelve, ne-am îndreptat spre Valea Pasabag, situată la mai puțin de 2 km distanță de muzeul în aer liber. Prin ce este specială această vale? Prin formațiunile sale spectaculoase, sub formă de ciuperci sau hornuri ale zânelor.

Formate tot prin eroziunea straturilor de roci vulcanice, acestea par niște căsuțe din turtă dulce. Și chiar au servit drept „casă” pentru călugării din această zonă. Ei și-au săpat adăposturi în aceste formațiuni și s-au izolat de lume. De multe ori locuiau în partea de sus a stâncilor tocmai pentru a-și accentua izolarea. Iar localnicii le furnizau produse necesare pentru supraviețuire cu ajutorul frânghiilor.

Valea nu este foarte mare și cred că a fost îngrădită recent. Spun asta pentru că există o șosea care o traversează dar care nu mai este acum accesibilă vehiculelor. Vizita nu durează mai mult de o oră însă merită să explorați și zonele mai izolate.

Noi am urcat și până la un punct de belvedere însă aveți grijă dacă vreți să faceți acest lucru pentru că e abrupt și aveți nevoie de încălțăminte adecvată. Priveliștea de sus merită însă efortul de a urca.

Punctul de belvedere Love Valley

După ce am explorat și Valea Pasabag, ne-am întors spre Goreme. Și pentru că tot voiam să vedem văile din apropiere de Goreme și de sus, am decis să mergem la punctul de belvedere de deasupra Love Valley. Mare greșeală, după cum am constatat ulterior.

Dincolo de faptul că am ajuns destul de greu aici, deoarece Google Maps ne-a dus mai întâi într-o zonă din care nu se vedea mai nimic, atunci când am ajuns efectiv la punctul de belvedere era o agitație așa de mare, încât nu prea ne-am bucurat de priveliște.

Poate și pentru că vizita noastră a coincis cu cea a unei coloane de aproximativ 30 de ATV-uri.

Drumul până aici este neasfaltat dar destul de bun. Poate fi parcurs fără probleme de orice mașină. Ca să fiți siguri că ajungeți unde trebuie, probabil că cel mai bine ar fi să dați căutare cu Cafeneaua Salincak sau Swing Cafe.

Noi n-am zăbovit prea mult aici pentru că nu suntem amatori de zone aglomerate, însă, dacă vreți, puteți rămâne să beți ceva la cafenea și să admirați valea de sus.

Dacă vreți să explorați valea la pas, nu o puteți face de aici. Am explicat în detaliu cum puteți ajunge într-un jurnal precedent.

Goreme Sunset Point

Ne-am încheiat ziua la punctul de belvedere din Goreme, de unde am admirat apusul. Puteți ajunge aici cu mașina sau pe jos. Noi ne-am lăsat mașina la hotel și am luat-o la pas. Accesul la acest punct de belvedere nu este însă gratuit. Se plătește 3 lire de persoană și 10 lire de mașină.

Locul este destul de mare și mult mai liniștit decât alte puncte de belvedere. De aici ai o perspectivă de ansamblu nu numai asupra orașului Goreme și a castelului Uchisar, ci și asupra văilor din jur.

Există, de asemenea, chioșculețe de unde îți poți cumpăra ceva de băut, în așteptarea apusului.

Aici s-a încheiat ultima noastră zi în Cappadocia. În ziua următoare ne-am îndreptat spre aeroport, cu o scurtă oprire la Erciyes, cel mai înalt vulcan din zonă – 3916 m.

Nouă ne-a plăcut mult Cappadocia, iar vizita în extrasezon a fost poate cea mai bună alegere. Am avut parte de vreme bună și nu foarte multă aglomerație, ceea ce ne-a permis să ne bucurăm în liniște de tot ce au de oferit aceste locuri.

Vă invităm să rămâneți alături de noi pentru a descoperi și alte locuri împreună.

Poate vrei să citești și:
Tot ce ai nevoie să știi dacă mergi în Cappadocia
Orașul subteran Kaymakli și drumeție în Valea Ihlara
Descoperim Goreme: Valea Iubirii și spectacolul dervișilor rotitori
Cea mai frumoasă drumeție din Cappadocia


Ți-a plăcut? Dă mai departe!

Facebook Comments

3 thoughts on “TURCIA: Zborul cu balonul și alte văi pitorești din Cappadocia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Back To Top