Am făcut circuitul Cetatea Rădesei într-o zi care începuse bine dar se stricase pe parcurs ?. Dimineața plecam liniștiți din satul Sub Piatră, cu opriri pe la Cascada Pișoaia și Dealul cu Melci. Frumos, deși cam aglomerat. Dar nu suficient cât să ne strice zenul. Că doar eram în vacanță.
Nervii ne-au fost însă puși la încercare odată ajunși la Casa Corodi. Știam că nu este cel mai minunat loc de cazare. Asta pentru că ne-am hotărât din scurt să plecăm în această vacanță, așa că am rezervat … ce-am mai găsit.
Și cum la Cabana Cetățile Ponorului (care se potrivea cel mai bine pe planul nostru) nu am putut rezerva, am optat pentru această variantă. În paranteză fie spus, la Cabana Cetățile Ponorului ni s-a refuzat rezervarea pe motiv că Administrația Parcului Natural Apuseni refuză să le elibereze avizul pentru desfășurarea activității de ecoturism. La fața locului însă, erau destule mașini în fața cabanei. Mă îndoiesc că proprietarii mașinilor respective nu erau cazați acolo.
Dar să revenim la Casa Corodi. Odată ajunși, tot ceea ce voiam era să ne lăsăm bagajele, să ne echipăm și să plecăm în drumeție. Totul ar fi trebuit să decurgă fără probleme. Dar … surpriză. Ce rezervaserăm noi pe Booking nu se potrivea deloc cu ce am găsit la fața locului: camera noastră avea baia pe hol. Da, era baie privată, în sensul că aveai cheie și era doar pentru camera respectivă. Dar tot pe hol era. Iar noi urma să stăm aici 3 nopți.
De aici, dispute cu dna Corodi care, în lipsă de alte idei, ne-a spus tranșant că, dacă nu ne convine, putem să mergem în altă parte. Nu mai intru în detalii dar asta spune multe despre cum se face turismul în România.
În fine, au fost și părți bune la această pensiune. Dar tot am rămas cu un gust amar.
Așadar, enervați de situație, am plecat val-vârtej de la pensiune, și am uitat în bagaje și mănușile de escaladă. Tocmai în această zi, în care ne-ar fi fost foarte utile.
Cum ajungi la Peștera Cetatea Rădesei
De la Casa Corodi am mers pe drumul ce duce spre Padiș, până la intersecția cu drumul forestier către Cabana Vărășoaia. Drumul până la cabană nu are mai mult de 2 kilometri și este destul de bun.
Noi am lăsat mașina la cabană și am mers pe jos până la intrarea în traseu. Dar se poate merge cu mașina până la capătul drumului forestier. Aici veți vedea și indicatorul de intrare în traseu, marcat cu punct roșu.
Date tehnice
Traseu: Cabana Vărăşoaia – Peştera Cetăţile Rădesei – Poiana Rădesei – Cabana Vărăşoaia
Distanță: 6,24 km
Diferență de nivel: 202 m
Durată: 2h31
Ce ar trebui să știi despre Peștera Cetatea Rădesei
Înainte de a-ți povesti despre traseu, aș vrea să fac câteva precizări. În primul rând, traseul acesta este unul dificil, care presupune urcări și coborâri pe lanțuri.
În al doilea rând, și foarte important ‼, peștera nu poate fi vizitată pe ploaie sau furtuni din cauza riscului de viituri. De asemenea, este accesibilă doar vara.
În al treilea rând, ia cu tine o frontală (pentru că peștera nu este electrificată) și încălțări adecvate, pentru că în interior este tot timpul apă și este foarte alunecos.
Acestea fiind spuse, să trecem și la traseu.
Circuitul Cetatea Rădesei
Așa cum îți spuneam, traseul propriu-zis începe de la capătul drumului forestier. De aici o iei prin pădurea de brazi, la început pe un drum destul de lat. În scurt timp însă acesta se îngustează și se transformă în potecă.
Traseul este însă lejer: se urcă foarte ușor prin pădure. La un moment dat, poteca se bifurcă: cea din stânga ocolește peștera pe deasupra ei, în timp ce poteca din dreapta coboară la peșteră.
Ai însă grijă că, din cauza copacilor căzuți și poate și a unghiului, nu vei vedea intrarea în peșteră. Iar la un moment dat poteca este blocată de ditamai trunchiul de brad. Noi ne-am încurcat un pic în acest punct și am luat-o în sus. Poteca însă trece peste trunchiul de brad.
Traversarea Peșterii Cetatea Rădesei
De aici vei mai merge un pic, după care vei da de un lanț care te va ajuta să cobori până la portalul peșterii, înalt de peste 15 m.
Peștera este traversată de apă, așa că ai grijă unde pui piciorul, ca să nu te uzi :).
Odată intrat în peșteră vei da de o sală mare, de unde poți admira portalul luminat.
Nu vei merge prea mult până la primul prag.
Luminozitatea scade și ea, așa că frontalele sunt esențiale. Poți folosi și o lanternă, dar îți va fi mai greu să te ții de lanțuri. Pentru că, dacă în alte zone ele sunt puse doar pentru asigurare, aici nu cred că vei putea coborî fără ajutorul lor.
Pragul de care vă spuneam este cel care desparte prima sală de următoarea. Nu este foarte înalt dar e foarte alunecos, așa că trebuie coborât cu atenție. Odată ajunși jos, dăm din nou de firul apei, pe care vom și merge mai departe.
Mai traversăm niște segmente întunecate de-a dreptul cu ajutorul lanțurilor și ajungem apoi în locul de unde se vede deja ieșirea din peșteră. Până aici am parcurs 260 de metri în subteran.
Ieșirea din peșteră
Și când zici că gata, s-a terminat, dai peste o porțiune parcă și mai dificilă decât ce ai parcurs până atunci: un canion blocat de trunchiuri de copaci căzuți.
Și aici ai lanțuri, dar trebuie să fii foarte atent pentru că de multe ori nu ai unde să pui piciorul. Lemnele sunt foarte alunecoase, iar printre ele curge apa. Mă rog, nu e de netrecut. Dar e nevoie de „puțintică” … atenție ?.
După ce ai trecut și acest canion, practic ai ieșit din peșteră. Te afli în Poiana Rădesei. De aici poteca urcă accentuat până deasupra peșterii, pe o brână de calcar amenajată cu lanțuri.
Dacă o iei înainte, intri pe Circuitul Someșului Cald, care este însă închis.
Pe deasupra Peșterii Cetatea Rădesei
Odată ajuns sus dai peste o lume parcă desprinsă din filmele de groază: copaci căzuți, probabil distruși de furtunile repetate. Poteca este degajată atât cât se poate, dar asta nu schimbă prea mult percepția pe care o ai asupra locului.
Aici ești practic deasupra peșterii. Și tot ce ai parcurs prin subteran, parcurgi acum pe deasupra, pentru a ajunge înapoi la intrarea în peșteră. Mă rog, nu chiar la intrare, ci la punctul unde potecile se bifurcă, așa cum vă povesteam mai sus.
Din cauza copacilor căzuți și a faptului că poteca nu a fost degajată, este închis și circuitul Someșului Cald. Așa că nu vă sfătuiesc să vă aventurați pe acolo.
De la oameni mai avizați decât mine am aflat că nu se pot tăia trunchiurile de copaci mai groase de 5 cm. Ca atare, copacii mari căzuți pe aici nu pot fi tăiați sau îndepărtați din potecă. Ce să zic, lucrurile sunt cam … blocate în privința acestui traseu.
Odată ajuns la punctul de bifurcație, intri pe traseu cunoscut: adică cel pe care ai și venit, prin pădure. Poteca pe aici e destul de clară și te duce înapoi la drumul forestier, unde închei circuitul.
Cam aceasta a fost experiența noastră prin Peștera Cetatea Rădesei. Un circuit pe care îmi doream demult să-l fac dar care niciodată nu-și găsea locul pe lista mea de priorități. Iată că anul acesta a venit cu o vacanță prin țară, care ne-a adus în sfârșit în Munții Apuseni.
Dar acesta era doar începutul aventurii noastre prin acești munți. A doua zi urma să explorăm Cheile Galbenei. Așa că stay tuned pentru o nouă drumeție!
Poate vrei să citești și:
Vacanță în România: Trascău, Apuseni, Retezat
Top cele mai frumoase peșteri din Apuseni
Cheile Galbenei – cel mai frumos traseu din Apuseni
Cetățile Ponorului – împărăția de calcar a Apusenilor
Facebook Comments