Știați că în Munții Apuseni sunt peste 4000 de peșteri? Nu sunt ei foarte înalți, dar diversitatea fenomenului carstic de aici este extrem de mare: ponoare, chei și peșteri într-un număr pe care nu-l mai găsești în altă parte a țării.
În Apuseni nu te duci să cucerești vârfuri, ci să vezi toate minunățiile astea, dintre care unele au stat ascunse sub pământ ani de zile, fără ca cineva să știe de ele.
1. Peștera Urșilor
Așa s-a întâmplat de exemplu cu Peștera Urșilor, una dintre cele mai frumoase peșteri din Apuseni dar și din România. Așadar, i-am acordat primul loc în topul preferințelor mele.
Peștera este situată în satul Chișcău și este deschisă de marți până duminică, în intervalul 10.00-17.00. Turul peșterii durează 45 de minute și se face cu ghid. Taxa de intrare este de 30 de lei pentru adulți și 15 lei pentru copii.
În apropierea peșterii sunt amenajate și niște parcări cu plată, la 10 lei pe oră.
Nu vreau să vă plictisesc cu date istorice, dar nu pot să nu vă spun că Peștera Urșilor a fost descoperită abia în 1975. Și asta dintr-o întâmplare, în timpul exploatărilor miniere din zonă. Practic a fost dinamitată intrarea și așa a fost descoperită bijuteria asta subterană. Iar primul care a avut privilegiul să o admire a fost minerul Traian Curta.
Peștera Urșilor are 4 galerii, dintre care doar 3 pot fi vizitate. Cea de-a patra – Galeria Științifică – este destinată speologilor. Cele 3 galerii accesibile publicului larg sunt: Galeria Oaselor, Galeria Emil Racoviță și Galeria Lumânărilor.
Eu nu am făcut poze în interior pentru că ghidul ne-a rugat să nu facem asta. Aceasta pe care o vedeți mai jos este de la intrarea în peșteră, unde ni s-a permis să facem poze.
Mai multe imagini puteți descoperi însă pe site-ul peșterii.
Cei 141 de urși de peșteră
Deși formațiunile din această peșteră sunt extrem de multe și spectaculoase, punctul de atracție îl reprezintă scheletul unui urs de peșteră aflat la capătul Galeriei Emil Racoviță. Nu este cel original, pe care l-au găsit în peșteră atunci când au descoperit-o, ci este reconstituit din oasele mai multor specimene.
Dar dacă vă întrebați ce e cu acest urs de peșteră și ce căuta scheletul lui acolo, ei bine aflați că nu era singurul. În urmă cu 17.000 de ani, din cauza unor alunecări de teren la suprafață, intrarea în peșteră a fost blocată. Acest fenomen a surprins aici 141 de urși (atâtea fragmente de oase de la specimene diferite au fost identificate), care au murit prin înfometare.
Restul poveștilor, mai mult sau mai puțin reale, o să vă las să le descoperiți la fața locului. Ce vreau să vă spun însă este să aveți mare grijă când vizitați această peșteră. Pentru că orice atingere a unei formațiuni înseamnă o deteriorare a stratului de calcar și îi stagnează acesteia creșterea cu ani de zile. Asta deoarece 1 cm cub se formează în 20 de ani. Adică într-o viață de om, o stalagmită nu crește nici 5 cm. Așa că merită toată grija noastră, a turiștilor.
Oricum amenajarea peșterii vine ea însăși la pachet cu o degradare a unor formațiuni. Asta deoarece în unele locuri unde sunt spoturi, din cauza luminii, au apărut algele. Veți recunoaște ușor aceste locuri după culoarea verde. La fel se întâmplă și cu scheletul ursului de peșteră expus. Și el este năpădit de alge.
Așa că să pășim cu atenție în această minunăție de sub pământ și să nu contribuim și mai mult la distrugerea ei. E păcat de tot ce a putut crea natura în aceste peșteri din Apuseni.
2. Peștera Ghețarul de la Vârtop
O altă peșteră desprinsă parcă dintr-o lume de basm este și Peștera Ghețarul de la Vârtop. Denumită așa nu pentru că ar avea în interior un ghețar. Ci pentru că iarna, la intrare, se formează blocuri de gheață care pot rezista de la un an la altul.
Peștera aceasta se vizitează tot cu ghid, însă este deschisă doar în sezonul turistic. Taxa de intrare este de 15 lei. De obicei ghidul este la peșteră în weekend însă, dacă mergeți în cursul săptămânii, sunați în prealabil la numărul de telefon afișat la Peștera Poarta lui Ionele.
Asta deoarece peștera aceasta, spre deosebire de multe altele, nu este chiar atât de ușor accesibilă. E nevoie de un pic de efort ca să vezi ce minunății ascunde. Și, din ce am constatat eu, cam asta se întâmplă cu multe peșteri din Apuseni.
Cum ajungi la Peștera Ghețarul de la Vârtop
Cea mai mare parte a drumului o vei parcurge cu mașina din Gârda de Sus înspre satul Casa de Piatră (foarte pitoresc, de altfel). Drumul nu este asfaltat dar e destul de bun și poate fi parcurs și cu mașini cu garda joasă.
Oamenii întreprinzători de aici au amenajat două parcări private, unde îți poți lăsa mașina în siguranță. Parcarea costă 5 lei pe zi.
În timpul vacanței noastre din august 2020, noi ne-am oprit la prima dintre ele, administrată cu simț de răspundere de un nene la vreo 60 de ani, care aliniază mașinile la „dungă” :). Nu care cumva să irosească cineva spațiul și așa insuficient :). Ca să nu mai zic că te îmbie și cu niște plăcinte coapte pe lespede, umplute cu brânză sau afine și pregătite pe loc de soția sa. O astfel de plăcintă costă 4 lei și îți garantez că te vei linge pe degete.
Drumul până la peșteră
Dar poate ar fi bine să te răsfeți cu plăcintele astea la întoarcere. Pentru că până la Peștera Ghețarul de la Vârtop mai ai ceva de mers. Adică vreo 30-40 de minute, în funcție de forma fizică pe care o ai.
Este bine totuși să te echipezi cu încălțări antiderapante și impermeabile. Te vor ajuta atât pe drumul către peșteră, care urcă prin pădure, cât și în interiorul peșterii. Asta deoarece vei întâlni multe porțiuni cu noroi sau zone umede, unde există risc de alunecare.
În ceea ce privește drumul de acces, el nu este dificil, însă ai de urcat prin pădure vreo 260 m diferență de nivel. Nici peștera nu se vizitează chiar ca la plimbare. Pentru că nu este amenajată aproape deloc. Nu există surse de lumină în interior, și nici pasarele, balustrade sau alte elemente de acest fel. Am văzut doar o coardă amplasată pe o porțiune destul de alunecoasă și care chiar e utilă atât la urcare, cât și la coborâre.
Vizitarea Peșterii Ghețarul de la Vârtop
Peștera are, de asemenea, câteva porțiuni foarte înguste și joase. Așa că, dacă aveți claustrofobie, poate e mai bine să nu intrați. Oricum, despre toate aceste lucruri veți afla la intrare, unde veți avea de semnat o declarație pe propria răspundere :).
Odată întocmite „formalitățile” ?, veți primi o lanternă din partea ghidului, dacă nu ați venit pregătiți cu o sursă de lumină proprie. Noi am avut frontale și a fost mai bine, pentru că am avut mâinile libere. Poate ar fi bine să nu vă luați cu voi nici rucsacuri voluminoase. Așa cum vă spuneam mai devreme, sunt câteva sectoare foarte înguste, pe unde vă va fi mai greu să treceți.
Ce este interesant la Peștera Ghețarul de la Vârtop e că aici au fost descoperite 3 urme de picior de Neanderthal. Acestea, din păcate, nu se mai găsesc în peșteră. Una s-a pierdut, alta a fost furată, iar ultima dintre ele a fost dusă la Institutul de speologie din Cluj-Napoca.
Peștera în sine este plină de formațiuni care mai de care mai frumoase. O bogăție care rivalizează cu multe peșteri mult mai bine amenajate.
3. Izbucul Tăuz
Deși peștera de la Izbucul Tăuz este inundată și nu poate fi vizitată decât cu echipament special, am inclus-o și pe ea în top peșteri din Apuseni pentru că izbucul în sine este foarte frumos.
Mai mult, se află în apropiere de satul Casa de Piatră.
Traseul până la Izbucul Tăuz durează aproximativ 10-15 minute și este foarte ușor. Accesul se face din drumul care leagă Gârda de Sus de Casa de Piatră. O să vedeți la un moment dat un indicator către izbuc, de unde începe poteca.
La capătul ei vă așteaptă o minunăție de lac cu o culoare ireală. Noi am ajuns pe ploaie și tot avea o culoare vie. Îmi imaginez cum arată pe vreme bună.
Aici, pe unul dintre pereții verticali veți găsi și o placă memorială, închinată unui polonez care a murit în timpul scufundărilor în această peșteră.
4. Peștera Porțile Bihorului
Nici această peșteră nu este chiar la o aruncătură de băț. Ba dimpotrivă, ai de mers pe jos aproximativ o oră până la ea.
Peștera Porțile Bihorului se află la vreo 10 kilometri de Vârtop. Intrarea în traseu se face de pe DN75, ce leagă Vârtop-Arieșeni de orașul Ștei (E79). Există un indicator pe partea cealaltă a drumului față de intrarea în traseu dar din mașină nu este foarte vizibil.
Noi am rătăcit ceva până am găsit această peșteră. Mai întâi am setat destinația pe Waze care, ce să vezi? Ne-a dus la o carieră, pe unde nu am putut intra. Nu ne-au dat voie să trecem deși de aici am fi ajuns în 10-15 minute la Peștera Porțile Bihorului.
Așa că a trebuit să ne întoarcem în localitatea Băița și să mergem înainte pe DN75 către Vârtop. De data aceasta ne-am orientat cu ajutorul aplicației Munții Noștri.
Așa cum vă spuneam, traseul pleacă chiar din drumul principal, unde am și lăsat mașina, în fața unui fel de gater.
De aici nu o luați însă pe drumul forestier care coboară, ci mergeți pe poteca înierbată din partea dreaptă, care trece pe lângă niște case. Chiar dacă nu se vede marcajul imediat, în 5 minute veți da peste el.
De aici drumul este tot înainte până aproape de carieră, iar traseul este proaspăt marcat. Acolo unde veți vedea însă un marcaj pe copac și unde drumul face o curbă, aveți grijă să părăsiți drumul forestier și să o luați pe poteca ce trece pe lângă acest zid. De aici și până la peșteră mai este doar puțin.
Peștera nu este una subterană, ci este o peșteră aven. Accesul la nivelul de sus se face pe o scară ce se continuă cu bride și mânere de care te poți ține. Sunt foarte bine amplasate, așa că nu există niciun impediment să urci și să admiri peștera din interior :).
Puteți urmări toată aventura noastră până la această peșteră aici:
5. Peștera Ghețarul Focul Viu
Această peșteră este de fapt o grotă în care se află un ghețar ce se topește pe zi ce trece. Nu poți intra în interior, ci poți admira ghețarul din spatele gratiilor amplasate la intrarea în peșteră.
Se numește așa pentru că lumina care pătrunde printr-o deschizătură a peșterii luminează ghețarul. Păcat că a mai rămas doar o mică bucată din el.
Ca să ajungi la Peștera Ghețarul Focul Viu ai de parcurs un traseu prin pădure de aproximativ 1h, cu plecare de la campingul Glăvoi.
Ca să ajungi la Glăvoi, din drumul Sudrigiu-Padiș (asfaltat), faci la un moment dat dreapta pe un drum forestier acceptabil, până la camping. Aici îți lași mașina și o iei pe jos pe punct galben (Circuitul Galbenei).
Până la peștera Ghețarul Focul Viu noi am făcut 1h15 cu abatere pe la Piatra Galbenei. Vezi videoul de mai jos:
6. Avenul Borțig
Avenele nu sunt niște peșteri așa cum le percepem noi la modul comun, ci niște prăpăstii circulare formate în rocile calcaroase. Le-am inclus însă și pe ele în topul peșterilor din Apuseni pentru că fac parte din aceeași mare familie.
Poate cel mai cunoscut și cel mai adânc aven din această zonă este Avenul Borțig, cu o impresionantă deschidere de 35 m.
Dacă vrei să vezi doar acest aven, pleci tot din Glăvoi, iar traseul durează aproximativ 2h. Poți face însă traseul în circuit: Glăvoi – Piatra Galbenei – Ghețarul Focul Viu – Avenul Borțig – La Balcoane (de unde vezi de sus Cetățile Ponorului) – Glăvoi. Circuitul durează 4h-5h.
Noi l-am văzut când am parcurs Circuitul Galbenei. Dă click pe videoul de mai jos și vei putea vedea direct Avenul Borțig:
7. Avenele din Lumea Pierdută
Dacă te impresionează fenomenul și ai chef de o plimbare, poți face un traseu în platoul carstic Lumea Pierdută.
Aici poți vedea nu mai puțin de 4 avene: Avenul Acoprit, Avenul Pionierilor, Avenul Negru și Avenul Gemănata.
Cele 4 avene se pot vizita în circuit, cu plecare de la Cabana Cetățile Ponorului. Vă las să le descoperiți alături de noi în videoul de mai jos:
8. Peștera Poarta lui Ionele
Ca și peștera Urșilor, și Peștera Poarta lui Ionele face parte din categoria peșterilor din Apuseni foarte ușor accesibile. Mergi cu mașina până aproape de intrare. Drumul de acces este din Gârda de Sus – vei vedea indicatoarele – spre Cheile Ordâncușei.
Sunt câteva locuri de parcare chiar în fața căsuței de lemn amenajate aici, însă sunt foarte puține, iar drumul este destul de îngust. Există însă alveole și mai jos și mai sus de peșteră.
Drumul până la Peștera Poarta lui Ionele urcă pe lângă niște cascade de travertin a căror apă vine din peșteră (și este saturată cu calcar – de unde și culoarea albastră) și se varsă în Ordâncușa. Este însă un drum de 5-10 minute.
La capătul lui te întâmpină portalul peșterii, foarte înalt. Taxa de vizitare este de 15 lei de persoană și se achită la intrarea în peșteră.
Din păcate însă, sectorul vizitabil al peșterii este foarte scurt (130 m), iar vizita nu durează mai mult de 10 minute. Cred că este una dintre cele mai scurte peșteri din Apuseni intrate în circuitul turistic. Este însă amenajată cu podețe și scări metalice până la lac. Recunosc că pe mine nu m-a impresionat deloc această peșteră. Poate este mai spectaculoasă primăvara, când apele lacului cresc și se revarsă pe sub pasarelă.
Peștera are însă o importanță științifică, pentru că aici se află niște colonii de lilieci. De fapt acesta este motivul pentru care a și fost interzis accesul turiștilor la galeria superioară a acestei peșteri.
9. Coiba Mare și Coiba Mică
Aceste două peșteri din Apuseni se află chiar la ieșirea din satul Casa de Piatră, pe drumul ce duce către Peștera Ghețarul de la Vârtop. O să vedeți indicatoarele către ele.
Ambele poteci care coboară către cele două peșteri (situate la doar câteva sute de metri una de cealaltă) sunt destul de abrupte. Așa că ar fi bine să aveți încălțăminte adecvată, mai ales dacă a plouat recent.
Nu ai mult de mers – 5-10 minute – dar am văzut destule persoane care aveau dificultăți din cauza încălțărilor inadecvate.
Coiba Mică, la fel ca multe alte peșteri din Apuseni, este inundată și nu se poate vizita în interior. Se vede însă frumos deschizătura peșterii, cu lacul format în fața ei.
În Coiba Mare se poate înainta vreo 60 m dar aveți nevoie de o sursă de lumină. Este și ea traversată de un pârâu și nu are stalactite și stalagmite. Probabil curenții de aer împiedică formarea lor.
Merită însă o vizită în interior, măcar pentru cum se văd copacii prin gura peșterii.
Alte peșteri din Parcul Național Apuseni
Probabil că ar fi trebuit să-și găsească loc în acest top și Peștera Ghețarul de la Scărișoara, poate cea mai cunoscută dintre peșterile din Apuseni. Din păcate însă, în vara lui 2020, peștera a fost închisă pentru lucrări de modernizare a scărilor. Din ce am aflat, proiectul este însă blocat pentru că au rămas fără fonduri. Și până acum nimeni nu a oferit o estimare a momentului în care se vor încheia lucrările și peștera va putea fi redeschisă pentru turiști.
Aș mai putea adăuga, de asemenea, Cetatea Rădesei, una dintre cele mai pline de provocări peșteri din Apuseni. Aceasta nu este însă ușor de parcurs și este încadrată ca traseu montan dificil. Dar despre ea vă voi povesti în următorul jurnal de călătorie.
Așa că stay tuned!
Poate vrei să citești și:
Vacanță în România: Trascău, Apuseni, Retezat
Cetatea Rădesei, o altfel de peșteră din Apuseni
Cheile Galbenei – cel mai frumos traseu din Apuseni
Cetățile Ponorului – împărăția de calcar a Apusenilor
Facebook Comments