Cetățile Ponorului sunt niște … cetăți. Dar nu adăpostesc oameni, ci râul subteran care traversează furios platoul Padiș. Stau la loc de cinste alături de Cetatea Rădesei, despre care v-am povestit într-un alt jurnal de călătorie.
Practic, Cetăţile Ponorului sunt cel mai mare complex carstic din țară și sunt situate în Parcul Natural Apuseni. Erau de multă vreme pe „my bucket list” din România. Iar în vara acestui an le-a venit în sfârșit rândul. Pentru că pandemia asta a venit pentru noi și cu o parte bună: am reușit să vedem multe locuri din țară pentru care, de altfel, nu aveam niciodată timp.
Ce ar trebui să știi despre circuitul Cetățile Ponorului
În primul rând acesta este clasificat drept un traseu dificil. Are porțiuni echipate cu lanțuri și scări metalice, iar înaintarea este de multe ori îngreunată de grohotiș.
Este important să ai echipament adecvat ca să poți parcurge în siguranță acest circuit. Iată ce ne recomandă Salvamont:
Sunt utile și niște mănuși de escaladă pentru că sunt multe porțiuni cu lanțuri, iar acestea îți mai protejează un pic mâinile.
De asemenea, fiind o tură scurtă, e bine să iei cu tine un rucsac ușor dar și apă suficientă. Mai ales dacă mergi vara. Nu ai nicio sursă de apă pe acest traseu.
Cum ajungi la Cetățile Ponorului
Cel mai simplu de ajuns aici este din Glăvoi. Până aici poți merge cu mașina, pe un drum forestier bunicel de vreo 3-4 kilometri.
Sau, dacă ești cazat în Padiș, poți începe traseul de aici. Până în Glăvoi mai ai de mers vreo oră dus, o oră întors.
Opțiuni de cazare sunt mai multe: fie cu cortul în Poiana Glăvoi, fie la pensiunile din zonele Padiș sau Pietroasa.
Noi am stat în Pietroasa și am parcurs în fiecare zi drumul cu mașina până în Glăvoi.
De data aceasta însă era început de weekend și poiana era plină ochi. Mașinile erau parcate în șir indian pe ambele margini ale drumului, ceea ce ne-a făcut să înaintăm cât am putut de mult spre Cabana Cetățile Ponorului. Era mai liber și mult mai multă umbră.
Circuitul Cetățile Ponorului
Așa că am avut începutul traseului „la scară”. Vorba ceea: nu e pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește. Și bine ne-am mai nimerit :)).
Lăsând însă gluma la o parte (căci nu asta ne era intenția – să mergem cu mașina cât mai aproape de intrarea în traseu), a fost bine pentru că am putut parca la umbră. Ne-am echipat și am plecat la drum.
Date tehnice
Traseu: Poiana Glăvoi – Dolina I – Marele Portal – Dolina III – Poiana Glăvoi
Distanță: 5,3 km
Diferență de nivel: 313 m
Durată: 2h
Marcaj: Punct Albastru (PA) la dus și Punct Galben (PG) la întors
Am început traseul pe potecă, prin pădure. Dar n-am mers nici 30 de minute că am și dat de prima porțiune accidentată: coborârea pe lanțuri și scări în Dolina I.
Dolina I și Marele Portal
Nici nu ai timp să te dezmeticești și deja te vezi în fața Marelui Portal din Dolina I. Aceasta este de fapt intrarea în Peștera Cetățile Ponorului. Peștera se poate vizita parțial dar aveți nevoie de o sursă de lumină.
Nu știu din ce motiv, noi am crezut că Dolina II nu este accesibilă. Așa că nu ne-am pus problema să o accesăm în vreun fel. Ulterior (și nu la fața locului), am aflat că accesul în Dolina II se face prin Marele Portal dar doar la ape mici.
Așa că, neștiind acest lucru, odată ajunși la Marele Portal ne-am mulțumit să-l admirăm de la distanță. N-am mai coborât să explorăm peștera îndeaproape.
Ce-i drept mă trezisem cu o mare lene în dimineața respectivă. Iar la asta se adăuga și o durere de cap supărătoare care mi-a anihilat total spiritul de aventură.
Și uite-așa, de la Marele Portal ne-am continuat traseul către Dolina III.
Dolina III
Trecerea din Dolina I în Dolina III se face urcând o scară metalică. La capătul ei te întâmpină o mare de grohotiș. Bine ai venit în Dolina III.
Și aici este o peșteră, dar nu este accesibilă decât speologilor.
Din Dolina III începe urcușul accentuat până în partea de sus a Cetăților Ponorului. Este un urcuș pe grohotiș, echipat cu lanțuri.
Așa cum vă spuneam, noi am fost în Cetățile Ponorului în weekend. Așa că a fost destul de aglomerat. Nu excesiv, dar suficient cât să stai la rând la urcarea/coborârea pe lanțuri.
Și, după cum bănuiți, am stat la coadă și pe urcușul final din Dolina III. Tocmai când urcam noi cobora un grup relativ numeros și prost echipat. Nu-i de mirare că parcă erau pe derdeluș, dislocând pietre după pietre. Iar una dintre ele era să mă lovească direct în moalele capului. Noroc că eram lângă o stâncă și am putut să mă adăpostesc în spatele ei.
Aceasta era însă ultima porțiune accidentată din Circuitul Cetăților Ponorului.
Întoarcerea la Glăvoi
Odată ajunși sus, aveam două posibilități: să ne întoarcem la Glăvoi pe punct albastru, pe la Balcoane, sau pe punct galben, pe porțiunea finală din Circuitul Galbenei.
Cu doar o zi înainte ne încheiaserăm Circuitul Galbenei pe la Balcoane.
Click pe video ca să vezi doar porțiunea de balcoane:
Așa că de data aceasta am decis să urmăm punctul galben. În scurt timp, acesta ne-a scos la un horn foarte spectaculos dar un pic cam alunecos.
De aici, poteca a continuat prin pădure până la Glăvoi. În doar două ore de la plecare închideam bucla.
Și pentru că ziua era lungă, am dat o fugă și prin platoul carstic Lumea Pierdută. Nu de alta, dar era păcat să irosim bunătate de vreme de drumețit :).
Videoul despre Lumea Pierdută îl puteți vedea aici:
Odată cu Circuitul Cetăților Ponorului ne încheiam periplul prin zona Glăvoi – Padiș. Vacanța nu se încheia însă aici. Aveau să urmeze 3 zile intense de Retezat. Așa că stay tuned! Urmeză în curând prima dintre ele.
Poate vrei să citești și:
Vacanță în România: Trascău, Apuseni, Retezat
Top cele mai frumoase peșteri din Apuseni
Cetatea Rădesei, o altfel de peșteră din Apuseni
Cheile Galbenei – cel mai frumos traseu din Apuseni
Facebook Comments