Retezat
Drumeții Jurnal de Călătorie în

Vârful Retezat sub amenințarea furtunii

Ți-a plăcut? Dă mai departe!
  •  
  •  

Prima întâlnire cu Munții Retezat a fost în 2015. Cam târziu, ce-i drept :)). Dar fiind destul de departe de București, era mai complicat de ajuns. De atunci, i-am tot pus pe listă. Dar revederea a fost abia în august 2020.

Mai în glumă, mai în serios, vorba lui Silviu: ne-am pregătit pentru Retezat în Dolomiți, pe Musala și chiar în Tour du Mont Blanc. Trebuia să le vină rândul :).

Dar ce să vezi, chiar și anul acesta a fost cu peripeții. După ce mi-am luat inima în dinți și mi-am făcut curaj să stau 2 nopți la Cabana Pietrele, am început procesul de … rezervare.

Rezervarea la Cabana Pietrele din Retezat

Am sunat la Salvamont să vedem dacă e deschisă cabana. Am trimis SMS. Am sunat lunea, când de obicei coboară pentru aprovizionare. Nimic.

Așa că am decis să facem rezervare în Râușor. Știam că traseele vor fi mult mai lungi și probabil va trebui să le bucățim dar era singura variantă acceptabilă pentru mine. Cred că v-am mai spus deja, dar mie nu-mi place deloc să stau la cort și nici în dormitoare comune. Fiecare cu hachițele lui :)).

Așa că am plecat resemnați în vacanță. Dar … surpriză! Pe la mijlocul vacanței, cu doar câteva zile înainte de a ajunge în Retezat, primesc SMS: Aveți rezervare.

Yuhuuu! Reconfigurare de planuri.

Acum nu o să fiu cârcotașă. Cabana în sine e ok. Are limitările unei cabane dar și avantaje: camere de 2 persoane (ceea ce în vremurile astea e mare lucru), toalete curate și apă curentă. Chiar dacă doar rece. În România se întâmplă însă și-n buricul târgului să faci duș cu apă rece, darămite în creierii munților :)).

Vezi povestea video a traseului, inclusiv imagini de la cabană:

E loc însă și de mai bine. Muult mai bine. Dar, ca în multe cazuri, la mijloc e un conflict: un proces care trenează de ani de zile între proprietarul cabanei și cel ce revendică terenul respectiv.

Și la comunicare ar merita îmbunătățit câte ceva. De exemplu, când am ajuns noi, în toată vila Stânișoara eram doar 6 oameni. În timp ce pe grupurile de Facebook mulți se plângeau că nu au primit răspuns și credeau că e închisă cabana. La Gențiana, la doar 40 de minute mai departe, era plin.

Asta deoarece cabanierul de la Pietrele răspunde preferențial și (am aflat pe surse – „nu spui ține, persoană însemnată”, vorba lui Caragiale) doar mesajelor scurte și foarte clare.

Așadar, dacă vreți să faceți rezervare, includeți în mesaj: nr de persoane, nr. de nopți și numele. Nimic mai mult, nimic mai puțin :). Așa vă creșteți cel mai mult șansele să primiți răspuns. Numărul de telefon: 0722.715.595.

Cum ajungi la Cabana Pietrele

Cabana este situată în zona centrală a Parcului Național Retezat, iar accesul cel mai rapid este din Cârnic.

Până în Cârnic poți merge cu mașina pe un drum forestier destul de bun. Odată ajuns aici, poți să lași mașina într-o parcare plătită sau în parcarea gratuită de la intrarea în traseu.

Noi am lăsat-o la Popas Cârnic, unde există și loc de campare. Am plătit 10 lei pe zi.

De aici o iei la pas, tot pe forestier dar unde accesul auto este interzis, până la Cabana Pietrele. Traseul durează 1h30-2h, în funcție de forma fizică și de câtă greutate ai în rucsac.

Ce ar trebui să știi dacă te cazezi la Cabana Pietrele

Cabana Pietrele, alături de Cabana Gențiana, reprezintă cel mai bun punct de plecare pentru explorarea văilor nordice ale Retezatului: Valea Rea, Valea Stânișoarei, Valea Pietrele și Valea Galeșului.

Este formată din Vila Stânișoara, unde sunt camere de 2, 3 și 4 paturi și unde sunt amenajate toaletele și dușurile, și căsuțe. Majoritatea acestora din urmă nu mai sunt însă funcționale pentru că a intrat apa în ele.

În Vila Stânișoara sunt 2 dușuri: unul pentru femei, care nu e funcțional, și unul pentru bărbați. Având în vedere că bătea vântul prin cabană, eu am folosit dușul de la bărbați :)).

Apa este însă rece și nici nu prea ai variante de încălzire. Noi voiam să luăm un duș portabil (ca să încălzim apa la soare) însă având în vedere că nu am primit confirmarea la timp, nu l-am mai achiziționat.

Curentul electric se furnizează în fiecare seară între orele 20.00 și 22.00. În cea de-a doua seară, când am ajuns destul de târziu de pe traseu, am făcut duș la frontală :)).

La cabană nu este semnal, așa că pregătiți-vă pentru câteva zile fără telefon, e-mail sau rețele de socializare.

Au însă mâncare caldă. Când am fost noi, având în vedere restricțiile, sala de mese era închisă dar am putut mânca afară. Meniul este fix și destul de simplu. Dar după o zi de traseu nu cred că mai faci nazuri la mâncare :)).

În principiu la mic dejun aveam omletă +/- virșli cu salată și pâine, iar la cină o ciorbă plus fel principal. În prima seară cred că am avut cașcaval pane cu cartofi prăjiți și salată, iar în a doua seară friptură cu cartofi prăjiți și salată.

În ceea ce privește prețurile, cazarea costă 40 lei de persoană pe noapte. Mâncarea nu mai știu exact cât a costat dar noi am plătit aproximativ 400 lei pe 2 nopți de cazare, 4 mic dejunuri și 4 cine plus vreo 2-3 beri.

Apă se poate lua de la izvorul din apropierea cabanei.

Cam atât despre cazare. Acum să trecem și la traseu.

Urcarea pe Vârful Retezat

Cum nu suntem foarte matinali, mai ales eu, am plecat de la pensiunea la care am fost cazați (undeva în Sălașul de Sus) pe la 9.00. Până am ajuns în Cârnic, până am lăsat mașina, până ne-am cazat la cabană, s-a făcut aproape ora 13.00.

Așa că nu aveam prea mult timp la dispoziție și am ales cel mai scurt traseu – Vârful Retezat – și cea mai scurtă variantă de a ajunge la el: prin Valea Stânișoara.

Date tehnice

Traseu: Cabana Pietrele – Lacul Stânișoara – Șaua Retezat – Vf. Retezat – Șaua Retezat – Lacul Stânișoara – Cabana Pietrele
Distanță: 12,24 km
Diferență de nivel: 950 m
Durată: 7h05

Valea Stânișoara

Abia ce am plecat de la cabană că am și făcut cunoștință cu specificul Retezatului: pietre mari și mici, răspândite inclusiv prin pădure. Ceea ce îți cam încetinește și urcușul dar și coborâșul. De aceea eram destul de sceptici cu privire la timpii dați de marcaje: 3h30 de la cabană până pe vârf. Nu ne-am abătut însă prea mult: am făcut 3h50 cu tot cu pauze.

Urcarea pe Valea Stânișoara este destul de lină. Începe prin pădurea plină de mușchi și de vegetație dar în mai puțin de 1h ieși în jnepeniș.

Bumbăcăriță

De aici ai de traversat cel puțin un prag glaciar înainte de a ajunge la lac.

Retezat

Lacul Stânișoara

Ca toate lacurile din Munții Retezat, și acesta este de origine glaciară. Se află la altitudinea de 1990 m și nu este foarte întins. Dar asta nu îi știrbește cu nimic din frumusețe.

Când am ajuns era o liniște perfectă. Se auzea doar țipătul unei marmote care le dădea alarma suratelor sale. Eram probabil unii dintre puținii intruși de pe acolo.

Și spun asta pentru că nu era nici țipenie de om pe traseu. Abia în Șaua Retezat ne-am întâlnit cu un grup, singurele persoane de altfel întâlnite în ziua respectivă.

Dar nu doar marmota ne-a întâmpinat aici, ci și norii, dintre care unii destul de negri.

Așa că am decis să urcăm până în Șaua Retezat, urmând ca acolo să decidem, în funcție de evoluția vremii, dacă ne continuăm drumul spre vârf sau ba.

Șaua Retezat

Dacă urcarea pe Valea Stânișoara a fost destul de lină, nu același lucru puteam spune despre urcarea în șa. Și încă nu știam ce ne așteaptă în zilele următoare :)). Noroc că a fost însă scurtă.

Și tot noroc că cerul s-a degajat. Se auzeau ceva tunete dar în depărtare. La noi era soare și frumos. Așa că am decis să ne continuăm drumul până pe vârf.

Urcarea spre Vf. Retezat

Vârful Retezat

Drumul din șa până pe vârf durează 40-45 min și este exclusiv pe bolovani. Se urcă însă destul de ușor, iar priveliștea te lasă fără cuvinte. Vezi practic toate vârfurile importante din Retezat. Chiar și Rezervația Științifică Gemenele, unde accesul turiștilor este interzis.

Iar noi am avut parte de o zi perfectă: nori de poze și vizibilitate excelentă. Nici nu-ți venea să crezi că doar cu o oră înainte pe deasupra se învârteau nori negri.

Dar nicio minune nu durează prea mult, așa că în scurt timp norii au revenit. Așa că am decis să scurtăm cât mai mult drumul pe creastă și să ne întoarcem pe unde am venit.

Am coborât relativ repede la Lacul Stânișoara – în aproximativ o oră. Norii erau însă din ce în ce mai amenințători. Au început să se audă tunete, să se vadă și câteva fulgere dar din fericire eram la adăpost: mai aveam doar puțin până la intrarea în jnepeniș.

Norocul ne-a însoțit însă până la capăt și am scăpat și de ploaie și de furtună. Am ajuns la cabană la 19.45. Ne-am dușat, am mâncat și … somn de voie. A doua zi trebuia să ne trezim devreme pentru că ne aștepta un traseu mult mai lung: pe vârfurile Peleaga și Păpușa.

Stay tuned pentru cea de-a doua zi de Retezat!


Ți-a plăcut? Dă mai departe!
  •  
  •  

Facebook Comments

Back To Top