Piatra Singuratică
Drumeții Jurnal de Călătorie în

ROMÂNIA: Hășmașul Mare și Piatra Singuratică iarna

Ți-a plăcut? Dă mai departe!

De când am văzut prima dată o fotografie cu Piatra Singuratică mi-am dorit să ajung și eu acolo. Este adevărat că mă gândeam că voi ajunge vara. Dar cum vara pe lista noastră sunt în general munții înalți, nu prea a avut loc în programul nostru.

Așa că, într-o zi de la începutul anului, Silviu a venit cu propunerea: hai să mergem la Piatra Singuratică. Zis și făcut.

Am urmărit prognoza meteo, am căutat cazare și am plecat la drum.

Unde te cazezi ca să mergi la Cabana Piatra Singuratică și Vf. Hășmașul Mare

Cel mai scurt și mai accesibil traseu către Cabana Piatra Singuratică și Vf. Hășmașul Mare este cel din orașul Bălan.

Așa că cea mai bună variantă ar fi să te cazezi acolo sau la Cabana Piatra Singuratică. Dar cum Bălan este un fost oraș minier, nicidecum turistic, nu prea există locuri de cazare. Am găsit la un moment dat un apartament pe Booking dar trebuia să ne gospodărim singuri cu mâncarea. Și cum era mai complicat să venim cu mâncare de acasă, iar în perioada aceasta restaurantele sunt mai mult închise, am renunțat la ideea de a închiria un apartament.

Așa că ne-am extins zona de căutare și am găsit un hotel în Miercurea Ciuc. Este vorba despre Hunguest Hotel Fenyõ.

Hotelul este situat în centrul orașului, are parcare destul de mare și restaurant propriu. Micul dejun se servește de la ora 8.00. Singurul inconvenient a fost faptul că ultima comandă de mâncare se prelua la 19.15. Dar în rest nu am de ce să mă plâng.

De la hotel și până la intrarea în traseu noi am făcut aproximativ 40 minute cu mașina.

Cum este drumul până la intrarea în traseu

Din Miercurea Ciuc și până în Bălan drumul este asfaltat și destul de bun. Din orașul Bălan intri la un moment dat pe un forestier bunicel pe care mergi pe valea râului Olt până la intrarea în traseu.

Noi ne-am lăsat mașina într-o alveolă pe marginea drumului.

Traseul către Cabana Piatra Singuratică

Din Bălan există 2 trasee către Cabana Piatra Singuratică: unul marcat cu triunghi roșu, pe care am mers și noi, și unul marcat cu bandă albastră, care este închis din cauza doborâturilor.

Traseul marcat bandă albastră pornește de la biserica din orașul Bălan.

După cum vă spuneam, noi am mers pe triunghi roșu. Și pentru că am intrat destul de târziu în traseu, eu chiar nu credeam că vom avea timp să urcăm până pe Vf. Hășmașul Mare.

Mai mult, de la Salvamont ne spuseseră că poteca nu este formată și că ar fi bine să ne luăm cu noi rachete de zăpadă.

Așa că am închiriat pentru weekend câte o pereche de rachete de zăpadă de la Ncort. Am plătit undeva la 70 lei pentru 2 perechi pe care le-am ridicat vineri și le-am returnat luni.

Dar realitatea de la fața locului a fost alta. Am avut timp să urcăm pe Vf. Hășmașul Mare și am cărat degeaba rachetele de zăpadă. Noi intrând destul de târziu în traseu, am găsit poteca bătută de drumeți mai matinali și cazați la cabană :).

Date tehnice

Traseu: Bălan – Piatra Singuratică – Vf. Hășmașul Mare – Piatra Singuratică – Bălan
Distanță: 14,2 km
Diferență de nivel: 977 m
Durată: 6h46

Până la cabană drumul este relativ anost și urcă încontinuu. După ce treci și de ultimele case intri într-o zonă deschisă, apoi prin pădure.

Am dat și de câteva pante mai înclinate și cu ceva gheață, unde ne-au fost de mare ajutor colțăreii. Dacă vreți să aflați mai multe detalii despre colțărei, puteți urmări videoul de mai jos:

Noi am făcut aproximativ 2 ore de la locul unde ne-am lăsat mașina și până la cabană.

Cabana apare deodată în vârful pantei și, dacă nu ai vedea Piatra Singuratică, nici n-ai avea habar că ai ajuns decât atunci când ai fi foarte aproape.

Ne-am bucurat de priveliștea de la cabană și, pentru că încă era devreme, am decis să urcăm și pe Vârful Hășmașul Mare.

Piatra Singuratică

Traseul către Vârful Hășmașul Mare

Așa cum vă spuneam mai sus, nu am fost singurii care și-au dorit să ajungă pe vârf. Așa că poteca era deja bătută și nu am avut nevoie de rachete de zăpadă.

Când toată lumea se întorcea de pe vârf, noi urcam 🙂

Am înaintat însă destul de greu pentru că peisajele erau atât de frumoase, încât ne-am oprit pentru numeroase poze. Combinația de stânci și brazi plini de zăpadă te făcea să te simți ca în poveștile copilăriei.

Traseul care te duce spre vârf o ia prin spatele cabanei și este marcat cu bandă roșie. Mai întâi te coboară un pic, după care începe urcușul. Și urci, și urci, mai prin zone deschise, mai prin pădure, până la intersecția cu punctul roșu.

Atenție să nu o ratați. Pentru noi a fost relativ simplu pentru că am văzut clar cum poteca o lua în stânga. Indicatorul este însă destul de ascuns după crengile unui brad.

De aici mai urci un pic și ieși deja pe culme, unde ai cu totul alte priveliști. Cu toate pauzele de poze și admirat peisajul, noi am ajuns pe vârf în aproximativ 2 ore. Adică 4 ore de la intrarea în traseu.

Pe vârf însă bătea destul de tare vântul, așa că nu am zăbovit prea mult.

Vezi aici traseul din Durău către Vf. Toaca

Era și destul de târziu, iar cerul deja se colora în culorile apusului.

Întoarcerea a fost pe același traseu. Așa că am făcut mai puține pauze de poze și am grăbit destul de mult pasul. Am ajuns înapoi la cabană într-o oră.

Am făcut o scurtă pauză, după care am început coborârea finală, care ne-a luat cam 1h15.

Ultimele 30 de minute le-am parcurs la frontală. Dar nu am regretat absolut nimic. Priveliștile de pe Vârful Hășmașul Mare și chiar și poteca până acolo au meritat tot efortul.

Iată povestea video a traseului:

Ne-am întors la hotel la limită pentru a putea lua masa de seară :). Și pentru că nu ne venea să ne întoarcem acasă direct, duminică am mai făcut un traseu: către Vf. Harghita Ciceu.

Traseul Harghita Băi – Vf. Harghita Ciceu

Am plecat dimineață de la hotel către stațiunea Harghita Băi. Aici ne-am lăsat mașina într-o parcare gratuită, în apropiere de pârtiile de schi și am luat-o pe jos pe strada care duce spre Hotel Ozon.

De la Hotel Ozon am urcat pe pârtia de schi până la un punct, după care am luat-o pe drumul forestier mai șerpuit, prin pădure. Până aici toate bune și frumoase: brazi și zăpadă.

Odată ieșiți însă din pădure, au apărut ceața și vântul. La releu deja nu se mai vedea mare lucru. Am decis totuși să urcăm până pe vârf în speranța că poate se mai risipește ceața.

Din păcate însă, de data aceasta nu mai era potecă formată, așa că am înaintat destul de greu prin zăpadă, cu aplicația Munții Noștri în față pentru a nu rătăci traseul. După ce în ziua precedentă am cărat degeaba rachetele de zăpadă, de data asta (când chiar aveam nevoie de ele) le-am lăsat la mașină :)).

Vârful, unde-i vârful?

Ceața nu s-a ridicat însă nici când am ajuns pe Vârful Harghita Ciceu, deși drumul până acolo chiar este foarte frumos. Așa că n-am văzut mare lucru de sus.

Ca să nu mai zic că nici nu știu exact dacă chiar am fost pe vârf. Am ajuns într-o zonă mai înaltă, unde era un punct de belvedere, dar GPS-ul nu ne localiza ca fiind pe vârf. Așa că, nici vizibilitate n-am avut, nici vârful nu l-am atins :)).

Un pic dezamăgiți, ne-am întors pe unde am venit. Dar, surpriză! Când ne apropiam de releu a început să se ridice ceața și să apară soarele. Iar peisajul era foaarte frumos.

Vedere de la releu

Așa că partea a doua a traseului a mai salvat un pic situația.

Toată aventura aceasta din Harghita Băi până pe Vârful Harghita Ciceu și înapoi ne-a luat 4h30. Este un traseu scurt, relativ ușor și frumos de făcut iarna. Mai ales dacă ai ceva vizibilitate.

Odată ajunși înapoi în Harghita Băi, am căutat un loc unde să mâncăm dar nu am găsit decât un restaurant care era plin. Așa că am decis să plecăm spre casă, în speranța că vom găsi ceva în drum.

Și am găsit Hanul Secuiesc, la ieșirea din Băile Tușnad, care din fericire a fost deschis și unde am putut lua o prânzo-cină :)).

Cam aceasta a fost aventura noastră în Harghita, la începutul anului. Cu multă zăpadă și peisaje de poveste.

Pentru alte drumeții de iarnă cu muultă zăpadă, stay tuned!

Citește și:
3 trasee accesibile cu plecare din stațiunea Lacul Roșu
Trasee cu plecare din Durău: Vf. Toaca și Cascada Duruitoarea
Drumeție de iarnă în Iezer-Păpușa: Vf. Găinațu Mare


Ți-a plăcut? Dă mai departe!

Facebook Comments

Back To Top