La doar 3 săptămâni după escapada din Deltă și Munții Măcinului, am părăsit meleagurile mioritice și ne-am îndreptat către Portugalia. Mai exact Lisabona și Madeira, unde aveam să petrecem 2 săptămâni, în perioada 18 mai-1 iunie.
Așa că, în dimineața zilei de 18 mai, ne-am îmbarcat într-un avion Wizz Air și, după 4 ore de zbor, am pus piciorul pentru prima dată pe pământ portughez.
De la aeroport am luat metroul și ne-am îndreptat către Gara Rossio. Ce a urmat, te invit să descoperi mai jos.
Sir, hashish? cocaine? … ăăăă … Bem vindo a Lisboa!
Primul contact cu Lisabona l-am avut la ieșirea din Gara Rossio, când am dat cu ochii de copacii violet, Jacaranda pe numele lor de scenă :). Trăgând de bagaje, cu un ochi în GPS și cu unul la florile violet ale copacilor, aproape că ignoram orice altceva se petrecea în jurul meu. La un moment dat am auzit un „cocaine” rătăcit dar am crezut că mi s-a părut.
Într-un moment de respiro, Silviu mă întreabă: „Ai auzit?”. „Ce să aud?”, îi răspund. „Sir, hashish, cocaine?”. „Aaaa, deci nu mi s-a părut!”. „Nu.”
Aceasta a fost prima întâlnire cu dealerii de droguri din Lisabona. Următoarele au fost pe tot parcursul weekendului, în special în Bairro Alto.
La pomul lăudat să nu te duci cu sacul
Nu e prima dată când spun asta dar de fiecare dată fac exact pe dos :)).
Venisem la Lisabona cu gândul că voi găsi o atmosferă boemă, că mă voi bucura de spectacolul străzii, de mâncarea bună și ieftină, de clădirile pitorești, într-un cuvânt de un „oraș viu”. Câte dintre toate acestea am găsit?
Atmosferă boemă … nu prea. Mai mult pub-uri englezești și petrecăreți. Pașnici dar mulți :).
De spectacolul străzii, da, pot să spun că am avut parte din plin.
Mâncare bună și ieftină? Cu siguranță da. Și despre asta o să-ți povestesc pe larg într-un jurnal separat.
Clădiri pitorești? Și da și nu. Cel puțin de partea cealaltă a râului Tejo atmosfera este de-a dreptul tristă.
Cât despre „orașul viu”, am găsit o Lisabona atât de vie încât agenții de salubrizare nu reușeau să țină pasul cu viața de noapte a orașului. Mi s-a întâmplat ca dimineața, în drum spre Cais do Sodre, să simt cum mi se lipesc tălpile încălțărilor de caldarâm. Asta pe lângă sticlele sparte și mirosurile deloc îmbietoare. Și asta nu doar o dată.
Așadar, așa cum ai intuit deja, Lisabona nu mi-a plăcut atât de mult precum credeam că o să-mi placă. Sau poate aveam eu așteptări prea mari.
Despre portughezi însă, numai de bine :). Mi-au lăsat impresia unui popor ospitalier, vesel chiar dacă pe alocuri temperamental.
În detaliu însă despre experiența mea portugheză îți voi povesti în jurnalele viitoare. Așa că, stay tuned!
Dacă vrei să afli mai multe, citește și:
Top obiective din Lisabona pe care să nu le ratezi
Buget de călătorie. Cât costă un city break în Lisabona
Tot ce ai nevoie să știi despre o vizită de o zi în Sintra
Facebook Comments