Dacă încă nu ai văzut nicio imagine de la Cabana Mălăiești, iată un motiv să citești mai departe acest jurnal de călătorie :):
Peisajul parcă e desprins din Miorița, nu ți se pare? Mie asta mi-a venit să zic prima dată când am fost aici: Pe-un picior de plai/Pe-o gură de rai.
Câte ceva despre Cabana Mălăiești
Poate că știi, poate că nu, așa că hai să-ncep cu … începutul :). Cabana Mălăiești este situată în Munții Bucegi, sub vârfurile Bucșoiu și Padina Crucii, la altitudinea de 1720 m.
Cabana are atât cazare, cât și mâncare și este una dintre cel mai bine administrate cabane de la noi. Din păcate, e mare problemă cu apa. În fața cabanei există un izvor care seacă însă pe la jumătatea lui august.
Și cum eu sunt un pic mai fițoasă (ce să faci? ncsf – lucrezi cu materialul clientului – aka me) nu ne-am cazat până acum la Mălăiești. Dacă vreți să vă cazați aici, aveți toate datele pe site-ul cabanei.
Ei, dar ca orice lucru bun și frumos, trebuie să muncești un pic ca să-l ai. În acest caz, ca să ajungi la Cabana Mălăiești.
Sunt mai multe modalități de a ajunge în acest colț de rai, dar eu vreau să-ți vorbesc astăzi despre două dintre cele mai rapide și mai accesibile variante: una de vară (mai lungă și un pic mai expusă) și una de iarnă.
Și pentru că iarna încă nu s-a terminat, o să încep cu această variantă.
Traseul de iarnă către Cabana Mălăiești
Traseu: Poiana Buhacu – Cabana Mălăiești – Poiana Buhacu
Distanță: 13,9 km
Diferență de nivel: 915 m
Durată: 5h54 (din care pauză de 40 minute la cabană)
Marcaj: Bandă albastră (BA)
Ca să ajungi iarna la Cabana Mălăiești, cea mai rapidă și ușoară cale de acces este din Râșnov. Mergi cu mașina pe strada Glăjărie până la capăt.
După ce se termină drumul asfaltat, poți înainta pe drumul forestier aproximativ 2 km până la podețul de lemn care traversează pârâul Mălăiești.
Când am fost noi, drumul forestier avea porțiuni cu noroi care alternau cu gheață prin zonele mai umbroase, așa că am lăsat mașina aproape de locul unde se termină drumul asfaltat. De acolo și până la podeț am făcut aproximativ 30 de minute.
Odată ce treci podețul de lemn, începe și urcușul prin pădure. De aici și până la cabană se fac aproximativ 2h30. Ai grijă însă că poteca asta are multe porțiuni cu gheață. Așa că n-ar fi rău să-ți iei niște gheruțe (colțărei) la tine ca să nu aluneci. Chiar și atunci când afară pare primăvară.
Când am fost noi (la sfârșitul lui februarie), jos era destul de cald și jumătate din drum l-am parcurs pe noroi. De la punctul de belvedere, marcat cu o măsuță și două băncuțe, a început însă zăpada și gheața. Unde mai pui că multe persoane coborau prin alunecare, iar poteca devenea din ce în ce mai lustruită.
Traseul nu ridică probleme și, în afară de o bucată scurtă care este un pic expusă, în rest e prin pădure.
Când ieși din pădure dai și cu ochii de cabană.
Din păcate, ziua aleasă de noi pentru această drumeție nu a fost cea mai bună. Am și plecat destul de târziu, așa că am ratat soarele de dimineață și am ajuns pe ceață.
Nu același lucru pot să spun însă despre varianta de vară.
Traseul de vară către Cabana Mălăiești
Traseul acesta l-am parcurs nu într-o vară, ci într-o toamnă :). Și l-am făcut în circuit:
Traseu: Cabana Gura Diham – Poiana Izvoarelor – Poiana Pichetul Roșu – La Prepeleac – Cabana Mălăiești – Poiana Șapte Izvoare – Cabana Diham – Cabana Gura Diham
Distanță: 19,3 km
Durată: 6h50 (plus o pauză de 1h10 la cabana Mălăiești)
Urcare pe traseul Take Ionescu
Am plecat de la Cabana Gura Diham, unde se ajunge cu mașina pe un drum forestier pe Valea Cerbului, din Bușteni. De aici am început traseul pe bandă roșie până la Pichetul Roșu, trecând prin Poiana Izvoarelor.
La Pichetul Roșu am schimbat marcajul și am intrat pe triunghi roșu.
Am traversat mai multe văi dar și zone de zmeuriș tocmai bune să te încetinească din drum :)).
Am ajuns la porțiunea de lanțuri de pe traseul Take Ionescu după mai puțin de 3 ore de la plecare.
De aici și până la Cabana Mălăiești am mai făcut 1h.
La cabană era atât de frumos, încât nu ne-am dat duși prea curând.
Așa că am făcut o pauză generoasă de 1h10, după care ne-am hotărât să coborâm pe alt traseu.
Coborâre pe la Cabana Diham
Am pornit pe cruce albastră și, până la Poiana Șapte Izvoare, am mers pe același traseu ca cel de mai sus (varianta de iarnă). De aici am luat-o pe cruce albastră spre Cabana Diham, unde am ajuns după 2h40 de la plecare.
În cea mai mare parte, traseul este în coborâre. După ce treci însă apa ai ceva de urcat până la Cabana Diham. Am urmat apoi triunghiul galben și, în ultima parte, triunghiul albastru.
În mare am făcut 3h40 ore la urcare și 3h10 ore la coborâre. Pe urcare traseul este ceva mai solicitant și e nevoie de atenție prin locurile expuse. Dar e și mult mai frumos decât celelalte.
Porțiunea cu lanțuri este scurtă și nu mi s-a părut periculoasă. Însă este de evitat iarna. De altfel, iarna este interzis acest traseu.
Coborârea se face exclusiv prin pădure și e practicabilă tot timpul anului.
Cam atât am avut eu să-ți spun despre Mălăiești dar te aștept și cu alte destinații. Așa că stay tuned!
Poate vrei să citești și:
12 locuri în care poți ajunge de pe Transbucegi
Tură de o zi pe Jepii Mici și Jepii Mari
Atenție! Zonă frecventată de urși
Facebook Comments