Băile Herculane
Drumeții Jurnal de Călătorie în

Ce poți să faci în Băile Herculane

Ți-a plăcut? Dă mai departe!
  •  
  •  

A treia zi a vacanței noastre în Herculane a venit cu ploaie. Multă ploaie. Turna cu găleata. Așa că n-am avut de ales decât să privim peisajul din camera de hotel.

Băile Herculane

La piscină nu ne-am încumetat să mergem, deși ne-am amuzat văzând diverse persoane care înotau cu umbrela :).

Dar norocul nostru în materie de vreme e deja proverbial. Așa că după-amiază a stat ploaia. Motiv pentru care n-am mai așteptat și am ieșit și noi la plimbare.

Turul izvoarelor din stațiunea Băile Herculane

Am ales ceva scurt și ușor, care să nu implice deplasare cu mașina: turul izvoarelor din Herculane. L-am parcurs în 3h30 fără să ne grăbim. O oră am petrecut traversând stațiunea Băile Herculane de la Hotel Roman până la locul de cazare.

Am luat-o agale pe malul Cernei, prin cartierul Zăvoi (foarte aproape de Hotel Holiday Maria unde eram cazați), până la indicatorul care ne arăta traseul către Platoul Coronini. Aici sunt scări care te scot imediat în pădure.

Cum vă spuneam, dimineața plouase zdravăn, așa că era un pic de noroi prin pădure. Dar mirosul de proaspăt și atmosfera de după ploaie îți creau un sentiment foarte plăcut.

Platoul Coronini

Primul punct pe traseu a fost Platoul Coronini, o zonă largă, deschisă, cu vederi către Băile Herculane.

Aici este amenajat un parc fotovoltaic iar la câteva zeci de metri distanță se află o cruce de lemn imensă.

Traseul până aici a durat aproximativ 20 de minute.

Izvorul Coronini

De aici am mers către Izvorul Coronini, situat foarte aproape de platou. Dacă vă gândiți la ceva amenajat, cu nume sau explicații, forget about it. Este o țeavă de plastic și un mic bazin de ciment pe lângă care am fi trecut cu mult succes dacă nu am fi văzut punctul marcat ca atare pe aplicație.

Izvorul Munk

Puțin dezamăgiți, ne-am continuat drumul către Izvorul Munk, pe punct galben. Iar de aici lucrurile s-au schimbat. Dacă până acum poteca mergea mai prin pădure, mai pe lângă casele oamenilor, de aici drumul este exclusiv prin pădure. Și ce pădure!

Și cum tocmai plouase, am întâlnit și o mulțime de salamandre, unele dintre ele chiar pe potecă.

Am ajuns la Izvorul Munk după 1h20 de la intrarea în traseu, dar cu mers lejer și pauze de pozat și observat salamandrele :).

Nici acest izvor nu este prea amenajat dar peisajul este mult mai frumos decât la Coronini. Izvorul Munk poartă numele doctorului Munk care în 1871 a publicat la Viena o carte despre tratamentul balnear la Băile Herculane.

Acum nu mă înțelegeți greșit. Când zic amenajat, mă refer la o placă pe care să poți citi câteva informații, nu la nu știu ce intervenții ale omului în natură :).

Cum însă plimbarea era destul de relaxantă și ploaia părea că s-a cam dus, ne-am continuat drumul către Foișorul Galben, situat la aproximativ 10 minute de Izvorul Munk.

Foișorul Galben

Foișorul Galben a fost construit pe Piscul Jubiliar și ar fi fost un punct de belvedere. Copacii crescuți însă de jur împrejur nu prea te lasă să vezi mare lucru.

Aici și pe Platoul Coronini, în 1896, cu ocazia inaugurării Canalului Porțile de Fier au fost lansate focuri de artificii admirate din Băile Herculane de cuplul imperial Franz Josef și Elisabeta (Sissi), Alexandru I al Serbiei și Carol I, regele României.

Foișorul Ciorici

După alte 20 de minute am ajuns și la Foișorul Ciorici, amenajat pe vârful cu același nume. Aici am găsit o discrepanță între harta Munții Noștri și ce scria la fața locului.

Munții Noștri plasează Vârful Ciorici ceva mai departe, pe poteca de creastă și îl dă la 599 m altitudine.

Panourile întâlnite la fața locului plasează Vârful Ciorici pe traseul urmat de noi și este dat ca având altitudinea de 391 m.

Se pare că în vizita sa prin stațiunea Băile Herculane, în primăvara lui 1887, Împărăteasa Sissi ar fi ajuns inclusiv pe acest vârf. Motiv pentru care în 2017, pentru a comemora vizita împărătesei Austriei pe aceste meleaguri, aici a fost ridicat un foișor care poartă denumirea de Foișorul Ciorici.

Adevărul geografic nu știu care este, așa că v-am prezentat ambele variante. Cert este însă că priveliștea de aici nu e deloc de lepădat :).

Grota cu aburi

De la Foișorul Ciorici am mers către Grota cu aburi. Noi am făcut cam 15 minute o potecă destul de abruptă și alunecoasă mai ales după ploaie. Eram la 2h20 de la plecare.

Grota cu aburi este, așa cum îi spune și numele, o mică peșteră din care ies … aburi. Asta deoarece să nu uităm că ne aflăm într-o zonă cu izvoare termale. Iar la capătul grotei este un izvor termal, de unde și aburii care ies la suprafață prin crăpături.

Este un fenomen foarte interesant, ca să nu mai zic că în interior era cald și bine :).

Grota Haiducilor

De la Grota cu aburi ne-am întors pe același traseu și am început coborârea spre Grota Haiducilor. Pe o potecă în serpentine, uneori destul de alunecoasă din cauza noroiului, în 1h20 am ajuns și la Grota Haiducilor.

Practic, de la începutul traseului și până aici am făcut 3h20. Accesul în peșteră se face pe niște scări amenajate.

Grota Haiducilor recunosc că nu a fost o vizită prea plăcută pentru noi. Cu destul de multă mizerie (este foarte aproape de capătul stațiunii Băile Heculane) și vandalizată cu zeci de inscripții pe pereți, grota ar putea fi mult mai bine conservată.

Mai ales că are și o importanță arheologică, aici fiind găsite dovezi ale prezenței omului încă din epoca focului. Pe vremea Imperiului Roman, aici era ascunzătoarea tâlharilor, cu monede și tezaure romane. Din acest motiv, grota poartă și numele de Peștera Hoților.

Stațiunea Băile Herculane

De la Grota Haiducilor am coborât în stațiunea Băile Herculane, unde am întâlnit și panoul cu numărul de telefon la care se poate achita taxa de acces în Parcul Național Domogled – Valea Cernei.

Numărul de telefon este 7473, iar tariful este de 1 euro + TVA de persoană.

Noi l-am achitat prin SMS, ceea ce vă recomand și vouă. Mai ales că se vede preocuparea pentru menținerea în bună stare a traseelor din acest parc natural.

Centrul istoric al stațiunii Băile Herculane

Până la Hotel Roman mai ai doar câteva minute de mers pe jos. Iar de aici începe partea veche a stațiunii Băile Herculane.

Din păcate, stațiunea arată dezolant deși se fac eforturi de restaurare a clădirilor istorice de aici. Recunosc că am avut un sentiment tare neplăcut atunci când am traversat această zonă.

Dacă stai să te gândești, ar putea fi un centru turistic extrem de profitabil, având în vedere bogăția de ape minerale termale de aici. Citeam la un moment dat că izvoarele de la Băile Herculane sunt comparabile prin valoare cu cele din stațiunile Vichy și Mont Dore, din Franța. Ca să nu mai zic de valoarea istorică a clădirilor – dovadă că a fost vizitată de-a lungul timpului de marile capete încoronate ale vremii în anii 1800-1900.

Eu tot sper că cei care desfășoară aici lucrări de renovare a clădirilor vor reuși să strângă fondurile necesare pentru a-și duce acțiunile la bun sfârșit și că în câțiva ani ne vom bucura de frumusețea centrului istoric al acestei stațiuni.

O asociație despre care știu că reabilitează Băile Neptun este Asociația Locus, iar proiectul lor se cheamă Herculane Project. Puteți contribui și voi fie redirecționând 2% din impozitul pe venit, fie donând 5 euro prin SMS, cumpărând un tricou sau un „bilet la băi” :). O să descoperiți pe site-ul lor diverse modalități de a contribui la acest proiect, dacă vreți să faceți acest lucru.

Dacă știți și alte asociații care desfășoară proiecte de reabilitare în zonă și chiar își fac treaba, îmi puteți scrie în comentarii și le voi include cu drag în jurnal. Pentru că eu chiar cred că putem pune lucrurile în mișcare dacă fiecare dintre noi alege să facă ceva.

Revenind la Băile Herculane, noi am traversat strada romană, după care am ajuns în Piața Hercules, dominată de statuia lui Hercules.

Ne-am continuat apoi plimbarea prin zona centrală și am admirat de pe malul celălalt Băile Neptun.

Izvorul Nepun

Apoi am ajuns în capătul celălalt al stațiunii, la izvorul Neptun. Aici am resimțit cam cel mai tare mirosul de hidrogen sulfurat și recunosc că nu am rezistat nici măcar în interiorul clădirii.

Izvoarele de aici au însă proprietăți curative pentru fiere, rinichi, ochi sau în cure externe pentru reumatism, afecțiuni neurologice periferice sau diverse sechele musculo-articulare.

Noi am testat apele minerale termale de aici la piscina hotelului la care am fost cazați. Acum nu știu să vă spun ce mari beneficii curative au avut pentru noi dar în mod cert după o tură pe munte, o baie în apa caldă uneori de peste 40 grade Celsius, când afară abia erau 10 grade, este foarte relaxantă. Iar mirosul de sulf este acceptabil. Nu e atât de pregnant ca la izvoarele amenajate în stațiune, de exemplu.

Cam aceasta a fost plimbarea noastră prin Băile Herculane într-o zi ploioasă de toamnă. În ziua următoare ne aștepta însă o nouă aventură: urcarea pe Vârful Arjana din Munții Cernei.

Așa că stay tuned!

Poate vrei să citești și:
Ce poți să faci 7 zile pe Valea Cernei
Drumeție pe Vârful lui Stan cu plecare din Șaua Mazdronia
Cascadele Vânturătoarea și Fecioara Maria
Vârful Arjana din Munții Cernei


Ți-a plăcut? Dă mai departe!
  •  
  •  

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Back To Top