Eram în cea de-a 5-a zi a vacanței noastre în această zonă și dimineața era destul de mohorâtă. Am consultat prognoza, ne-am consultat între noi și am decis: o să mergem pe vârful Domogled. De fapt pe Domogledul Mic și Domogledul Mare. Nu era un traseu lung, așa că ne-am încumetat să pornim la drum.
Am plecat de la hotel și ne-am îndreptat spre locul de intrare în traseu – kilometrul 5 al DN67D. Acesta este destul bine semnalizat cu un panou informativ, două indicatoare și un înscris pe stâncă spre Crucea Albă. Asta deoarece traseul către Domogled trece pe la Crucea Albă.
Date tehnice
Traseu: Băile Herculane – Crucea Albă – Peștera lui Șerban – Cărarea Pisicii – Vârful Domogledul Mic – Vârful Domogledul Mare – Cheile Feregari – Băile Herculane
Distanță: 10,3 km
Diferență de nivel: 975 m
Durată: 6h18
Crucea Albă
Prima oprire în drumul nostru către Domogled era Crucea Albă. Dar până acolo aveam aproximativ o oră de urcuș. Așa că am părăsit drumul național și am luat-o cătinel prin pădure.
Urcușul e blând, iar poteca este presărată cu panouri informative despre copacii din zonă. Așa am aflat cum arată cărpinița, gorunul sau scumpia – un arbust ale cărui frunze miros a morcov.
Între timp s-a întețit și ploaia dar din fericire pădurea ne-a ținut adăpost. Și cum mergeam noi agale, deodată apar în mijlocul potecii trei câini: unul mai mare și doi mai mici. Am crezut c-or să rămână acolo unde i-am găsit dar ei erau hotărâți să ne urmeze. Așa că Silviu i-a și botezat: Fănel, Geta și Costel :)).
La un moment dat am ajuns la o zonă ceva mai stâncoasă, amenajată cu lanțuri. Porțiunea nu este nici expusă, nici periculoasă, iar lanțurile te ajută să urci mai ușor.
Imediat ce am trecut de această zonă am ajuns la Crucea Albă, o cruce din lemn albă unde se află un punct de belvedere.
De aici vezi toată stațiunea Băile Herculane – de la hotel Roman până în capătul opus. Așa am identificat și traseul pe care-l parcurseserăm cu o zi înainte, când am făcut turul izvoarelor.
Dacă te uiți în partea opusă, dai cu ochii de pinii negri de Banat – pini mediteraneeni care la noi în țară pot fi văzuți doar în zona Banatului.
Peștera lui Șerban
După ce am admirat peisajul de sus, ne-am continuat drumul către următorul obiectiv: Peștera/Grota lui Șerban sau Peștera de sub Șărban. Până aici am făcut aproximativ 20 de minute.
Fiți însă atenți pentru că peștera nu este chiar în traseu. La un moment dat veți da de niște stânci pe care scrie că peștera este la stânga. Urmați poteca indicată pentru că este o abatare de cel mult 5 minute, iar peștera merită o vizită.
Dacă nu aveți o sursă de lumină, puteți să vizitați doar intrarea, străjuită de două arcade.
Noi am mai înaintat un pic la frontale și am descoperit câteva stalactite și chiar coloane.
De la peșteră am revenit în traseul către Domogled, unde ne așteptau cei trei căței :), și ne-am continuat drumul către creastă.
Cărarea Pisicii din Parcul Domogled-Valea Cernei
Am mai mers un pic prin pădure, după care am ieșit în gol alpin.
Aici peisajul a început să se deschidă dar s-a întețit și vântul. Din fericire însă ploaia stătuse.
Odată ieșiți din pădure, am intrat pe Cărarea Pisicii, o zonă stâncoasă, de cățărare, care te urcă rapid în creastă. Asta deoarece câștigi 300 m altitudine pe o distanță destul de mică.
Aceasta este practic cea mai spectaculoasă parte a traseului atât prin stâncile pe care trebuie să le escaladezi, cât și prin peisajele pe care le oferă, cu abrupturi și pini negri de Banat.
Cățeii, care ne însoțiseră îndeaproape până atunci, ne-au părăsit odată ce am început cățărarea. Era cumva firesc, având în vedere că unele zone erau destul de greu de escaladat pentru un patruped.
Vârfurile Domogledul Mic și Domogledul Mare
Odată ajunși în creastă am zărit și vârful. De la începutul traseului și până pe Domogledul Mic noi am făcut 3 ore.
Iar aici peisajul este foarte frumos.
Și cum îl admiram noi în tihnă, deodată au apărut și cățeii :). Se pare că ei găsiseră o alternativă prin pădure.
De pe Domogledul Mic ne-am îndreptat pe poteca de creastă către Vârful Domogledul Mare. Până aici am mai urcat destul de puțin și am ajuns după aproximativ 30 de minute.
Deși sunt aproape unul de celălalt, peisajele de pe cele două vârfuri sunt destul de diferite.
Coborârea de pe Domogled
După o pauză binemeritată, am început coborârea de pe Domogled prin pădurea de pini negri. Deja nu mai ploua de ceva vreme, cerul se mai degajase și ieșise soarele. Tot ce-ți poți dori pentru a completa peisajul spectaculos pe care ți-l oferă această pădure.
Din păcate porțiunea aceasta este destul de scurtă. Așa că în curând am intrat prin pădurea de foioase. Iar aici ne aștepta o nouă surpriză: un covor de brândușe de toamnă care se lăfăiau la soare de o parte și de alta a potecii. Așa că am mai zăbovit o vreme ca să admirăm brândușele :).
Surpriza mai puțin plăcută a fost coborârea destul de abruptă prin pădure. Și cum plouase destul de mult, era noroi și aluneca. Așa că ne-a încetinit destul de mult. Ca atare, deși de pe vârf indicatorul arăta 45 de minute până în Cheile Feregari/Ferigari, noi am făcut aproximativ 1h15.
Aproape de intrarea în chei poteca se îmblânzește însă, așa că îți mai poți relaxa un pic mușchii :).
Cheile Feregari/Ferigari
Până la urmă nu știu cum se numesc aceste chei pentru că am văzut ambele denumiri pe indicatoare. Fiind niște chei uscate (nu sunt traversate de niciun curs de apă) și nefiind marcate ca atare, ne-am întrebat o vreme dacă acelea sunt într-adevăr cheile. Pentru că la început era doar o zonă un pic mai stâncoasă prin pădure.
Dubiile au dispărut însă în momentul în care peisajul s-a mai deschis un pic și am început să vedem stâncăriile.
Zona este foarte sfărâmicioasă, așa că poteca este plină de grohotiș. Am trecut chiar printr-o zonă care semăna destul de mult (dar la o scară mai mică) cu Marele Grohotiș din Piata Craiului.
Cheile nu pot să zic că m-au impresionat în momentul în care le-am traversat. Imaginea cu adevărat impresionantă o ai după ce ieși din ele și privești înapoi.
Ieșirea din chei este și locul unde poteca o ia în dreapta, spre Herculane. Până de curând, traseul cobora spre fosta fabrică de var, printre casele de romi de aici. Când am fost noi, fusese remarcat și deviat pe o potecă ce te scoate la jumătatea drumului între fosta fabrică de var și intrarea în traseu.
Coborârea spre Herculane
Noi am luat-o pe traseul nou dar n-a fost o alegere foarte bună pentru că poteca nu este foarte bine formată. Iar dacă mai adaugi și noroiul rezultat în urma ploilor, poteca este instabilă, ceea ce face înaintarea destul de dificilă. Așa că nu am făcut nicidecum 15 minute, așa cum scria pe indicator.
De aici am luat-o pe șosea spre fosta fabrică de var și vechiul punct de ieșire din traseu. Ca atare, nu am scutit nici timp, nici efort.
De aici ne-am îndreptat înapoi spre hotel, unde am ajuns destul de obosiți, având în vedere că s-au mai adăugat vreo 2 kilometri de mers prin oraș. Unde mai pui că a început și ploaia.
Dar nu pot să spun că nu am avut noroc de vreme pentru că exact pe creastă a fost vizibilitate și soare, cât să ne putem bucura în voie de peisaje. Cam atât pentru azi dar stay tuned! Urmează jurnalul de călătorie din Ineleț, satul din Munții Cernei devenit celebru prin accesul pe scările de lemn.
Poate vrei să citești și:
Ce poți să faci 7 zile pe Valea Cernei
Drumeție pe Vârful lui Stan cu plecare din Șaua Mazdronia
Cascadele Vânturătoarea și Fecioara Maria
Ce poți să faci în Băile Herculane
Vârful Arjana din Munții Cernei
Cătunul Ineleț și Cheile Țăsnei
Crovurile din Munții Mehedinți și aventuri pe poteca de creastă
2 thoughts on “ROMÂNIA: Tură de o zi pe Vârful Domogled”