Crovurile din Munții Mehedinți sunt superbe toamna. Mai ales dacă prindeți o zi cu soare, așa cum am prins noi în toamna trecută, în ultima zi a vacanței noastre pe Valea Cernei.
Le-am lăsat pe ultima sută de metri nu pentru că nu ar fi meritat o vizită, ci pentru că nu era prima dată când le vedeam. De data aceasta ne-am extins un pic drumeția, până pe Vârful Pietrele Albe. De aici am încercat să ne întoarcem pe creastă până în Crovul Mare dar am rătăcit poteca și am revenit în Crovul Medved.
Dacă aveți prieteni cu care mergeți și 2 mașini, cel mai bine ar fi ca de la Pietrele Albe să continuați poteca de creastă în partea cealaltă, spre Poiana Țăsnei, și să coborâți prin Cheile Țăsnei, până la Motel Dumbravă.
Date tehnice
Traseu: Piatra Pușcată – Cheile Tâmnei (Foeroaga Tâmnei) – Crovul Mare – Poienile Porcului – Crovul Medved – Poiana Ploștinioarele – Pietrele Albe – Crovul Medved – Poienile Porcului – Crovul Mare – Cheile Tâmnei – Piatra Pușcată
Distanță: 18 km
Diferență de nivel: 1281 m
Durată: 8h20
Piatra Pușcată – Crovul Mare prin Cheile Tâmnei
Pentru că noi am stat în Băile Herculane, până la Piatra Pușcată, unde este intrarea în traseu, am mers cu mașina. Aici există și o parcare dar e destul de mică. Intrarea în traseu este semnalată cu indicatoare, așa că sigur o veți găsi.
Traseul începe cu un urcuș destul de accentuat. După cum vă spuneam și în jurnalele anterioare, aproape în fiecare noapte în timpul vacanței noastre pe Valea Cernei a plouat. Așa că pe lângă faptul că urcușul e abrupt, mai era și noroi.
Dacă nu ați luat suficientă apă la voi, alimentați la izvorul pe care îl găsiți pe poteca ce urcă prin pădure pentru că în rest nu o să mai găsiți niciun izvor. Aveți grijă că la ieșirea din pădure sunt niște câini destul de „vehemenți”. Noi am reușit să scăpăm de ei pentru că erau plecați în momentul în care am trecut. Dar la întoarcere i-am tot auzit lătrând la alți turiști.
Odată ce ieși din pădure îți iese în cale și primul punct de belvedere, situat chiar la baza Cheilor Tâmnei. De aici poți admira Munții Cernei cu Ineleț, Vârful Arjana și Cheile Prisăcinei.
Trecerea spre Cheile Tâmnei se face pe o potecă pe marginea unui vâlcel care are o porțiune mică ce s-a surpat. Nu este foarte greu de trecut pentru că sunt stânci de care te poți ține. Dar necesită un pic de atenție.
Cheile Tâmnei nu sunt traversate de apă, așa cum ați putea crede, ci sunt mai degrabă un horn plin cu grohotiș.
Urcarea este destul de accentuată dar scurtă.
Odată ajunși în partea de sus, poteca se mai îmblânzește și, în scurt timp, intri pe curbă de nivel. Este momentul care îți semnalează apropierea Crovului Mare.
Dacă nu ai fost niciodată aici, pregătește-te de o surpriză :). Pentru că mergi ce mergi pe potecă, treci printre niște stânci și, deodată, după colț ți se deschide în fața ochilor ditamai poiana. Este vorba despre Crovul Mare.
Crovul Mare – Poienile Porcului – Crovul Medved
De aici, ai cam terminat cu urcușul și te poți bucura de peisaje plimbându-te în voie. Crovurile ți se deschid în fața ochilor unul după altul. Ca niște stadioane presărate din când în când cu stejari și calcare. Parcă ești pe o câmpie imensă, nu aproape în vârf de munte.
Mai întâi am traversat Crovul Mare. Spre capătul lui, am început un scurt urcuș pe bolovani ca să ajungem în Poienile Porcului. Acestea sunt 3 crovuri, unul după altul, iar urmele porcilor mistreți au întărit denumirea :).
Poienile Porcului se continuă cu Crovul Medved, cel mai adânc dintre toate. Spre deosebire de celelalte, acesta are forma unei pâlnii.
Ca să continui traseul spre Vârful Pietrele Albe nu ai altă variantă decât să cobori în Crovul Medved, apoi să începi din nou să urci.
Vârful Pietrele Albe și poteca de creastă pe deasupra crovurilor
Iar urcarea spre Pietrele Albe nu e de ici de colo. Poteca nu te plictisește însă. Din păcate pentru noi, vremea frumoasă de până atunci a început să se strice. Și, pe lângă vântul care a bătut toată ziua, au început să se adune și norii. Așa că, odată ajunși pe vârf, priveliștile nu au fost cele mai minunate.
Eu chiar i-am zis lui Silviu că dacă ar fi să refac traseul nu aș mai urca pe Vârful Pietrele Albe. Lui însă i-a plăcut mai mult decât mie.
De aici am încercat să urmăm poteca de creastă care ar fi trebuit să ne poarte pe deasupra crovurilor. La început, poteca a fost destul de ușor de intuit. La un moment dat însă, ia marcajul de unde nu-i. Și, ca orice traseu de creastă din această zonă, când intri în pădure, când dai de stânci.
Terenul este destul de accidentat și nu prea îți vine să o iei la liber. Cu atât mai mult toamna, când riști să cazi în gropi sau fisuri acoperite cu frunze.
Noroc că aveam aplicația Munții Noștri, care până la un punct ne-a ajutat să ne orientăm. Dar înaintam foarte greu, iar timpul se scurgea în defavoarea noastră.
Așa că am făcut „consiliu de familie” 🙂 și am decis: la prima potecă ce ne coboară spre crovuri părăsim traseul de creastă și o luăm pe drum cunoscut.
Din păcate pentru Silviu, care se săturase de urcuș, poteca respectivă ne-a coborât până pe fundul Crovului Medved. Și nu oricum, ci destul de abrupt. Vrând-nevrând, am traversat crovul după care am urcat din nou ca să ajungem în Poienile Porcului.
Coborârea spre Piatra Pușcată
De aici am intrat pe teren cunoscut și am grăbit pasul, ca să nu ne prindă noaptea prin pădure. Nu de alta, dar era destul de mult noroi și drumul prin pădure era ceva mai dificil de parcurs la frontală.
Am traversat crovurile în cea mai mare viteză, iar coborârea din Crovul Mare până la Piatra Pușcată ne-a luat mai puțin de o oră. Din fericire nu ne-a prins întunericul prin pădure și am ajuns în siguranță la mașină. Aici am recuperat și câteva persoane care aveau mașinile la Motel Dumbravă :).
Concluzia acestei ture este că, cel puțin pentru mine, poteca de creastă nu prea merită efortul. Nefiind vizibilă, pierzi mult timp căutând urmele marcajelor și, într-o zi scurtă de toamnă, riști să te prindă întunericul. Ca să nu mai zic că transformi o plimbare relaxantă într-o cursă contracronometru.
Dar crovurile merită din plin o vizită. Și, ca să vă convingeți, vă las și vlogul realizat la fața locului:
Aici se încheie povestea noastră în Munții Cernei-Mehedinți. Sper că v-au plăcut traseele noastre și că vă vor servi și vouă drept sursă de inspirație. Pentru că deși sunt foarte frumoși, acești munți nu sunt atât de cunoscuți și vizitați cum ar merita.
Până data viitoare, stay tuned! Urmează vacanța în Norvegia :).
Poate vrei să citești și:
Ce poți să faci 7 zile pe Valea Cernei
Drumeție pe Vârful lui Stan cu plecare din Șaua Mazdronia
Cascadele Vânturătoarea și Fecioara Maria
Ce poți să faci în Băile Herculane
Vârful Arjana din Munții Cernei
Tură de o zi pe Vârful Domogled
Cătunul Ineleț și Cheile Țăsnei
One thought on “ROMÂNIA: Crovurile din Munții Mehedinți și aventuri pe poteca de creastă”