Mă credeți sau nu dar eu muuuultă vreme am crezut că Cheile Turzii sunt traversate de șosea. Așa … cam ca Cheile Bicazului 😃. De unde mi s-a întipărit mie această idee în minte? Habar nu am. Cert este că atunci când am ajuns prima dată în aceste chei (era prin iarna lui 2019), iar Waze m-a dus într-un dead end, am crezut că e o greșeală.
Abia ulterior m-am dumirit ce și cum. E adevărat că atunci nu am avut timp să le parcurgem în întregime dar mi s-au părut impresionante. Așa că mi-am promis că voi reveni. N-a trebuit să aștept prea mult. Pentru că pandemia ne-a determinat ca în acest an să ne facem concediul prin țară. Așa că, în vacanța noastră din august, Cheile Turzii au fost pe lista locurilor de explorat.
Iată și vlogul din Cheile Turzii:
Știind parțial la ce să ne așteptăm de data aceasta, am planificat parcurgerea Cheilor Turzii în jumătate de zi. Mai exact după ce, dimineața, am făcut Piatra Secuiului din Rîmetea.
Doar că până am mâncat ceva după traseu, până am bănănăit prin lanurile de floarea soarelui de la intrarea în chei și până am intrat efectiv în traseu s-a făcut 17.45.
Și o fi ziua de vară lungă, dar pe la 21.00 cel târziu se cam înserează în august. Așa că pe aproape jumătate din traseu m-a cam bântuit temerea că o să ne prindă noaptea prin pădure. Ce să-i faci? Fiecare cu fricile lui ?.
Divagații geografice
Apropo, nu știu dacă ați remarcat și voi, dar în vest se înserează mai târziu decât în est :). Și nu este doar o impresie de-a mea, ci se justifică dacă analizezi un pic poziția geografică a țării și harta fusurilor orare. România este situată între meridianul de 20° longitudine estică și cel de 30° longitudine estică. Noi suntem însă pe fusul orar care are ca meridian central meridianul de 30° longitudine estică. Iar vestul este mai aproape de cel de 20°.
Pe scurt, în vest soarele răsare mai târziu dar și apune mai târziu decât în est. Diferența este de aproximativ 30 de minute.
Cam la fel se întâmplă și în sudul Spaniei, unde la sfârșit de iunie, când am fost noi de exemplu, soarele apunea la ora 22.00.
Dar să revenim la subiectul jurnalului de astăzi, care nu este nicidecum fusul orar al României ?.
Cum ajungi în Cheile Turzii
Există 2 căi de acces în aceste chei: prin localitatea Cheia (în aval) sau prin localitatea Petreștii de Jos (în amonte). Cea mai utilizată cale de acces este cea dinspre Cheia. Aici ai amenajată o parcare generoasă și, ca orice loc turistic care „se respectă”, ai și bâlciul aferent cu terase ce vând mici, bere, langoși, kurtos kalacs etc. ?.
Tot în partea aceasta există și o tiroliană care pornește din vârful unui deal plin cu lanuri de floarea soarelui și coboară până aproape de intrarea în chei.
Nu știu exact însă cum funcționează toată treaba asta (adică dacă îți oferă ei transport între cele 2 puncte) pentru că n-am avut timp să cercetăm.
Ideea e că distanța dintre capătul de sus și cel de jos al tirolienei este destul de mare. Iar dacă ești cu o singură mașină și o lași sus, probabil va trebui să urci pe jos ca să-ți recuperezi mașina, dacă te dai cu tiroliana. Sau poate te recuperează soțul ori soția ?.
Dacă știe cineva mai multe detalii, poate ne ajută cu informații în comentarii ?. Eu promit să actualizez articolul cu informațiile de la voi.
Drumul de acces se desprinde din DN1, la ieșirea din Turda către Alba Iulia. Veți trece pe lângă o carieră de gips până pe platoul aflat deasupra Cabanei Cheile Turzii, unde se află și tiroliana și de unde ai o vedere frumoasă asupra cheilor. De aici și până la cabană cobori în serpentine, pe o pantă destul de accentuată. Drumul este însă asfaltat în totalitate.
Intrarea în chei dinspre Petreștii de Jos este mai puțin amenajată dar, din ce am văzut, și aici se ajunge cu mașina până aproape de intrarea în chei. Drumul se desprinde tot din DN1, doar că trebuie să o iei spre vest.
Cum te îmbraci în Cheile Turzii
Am ales să abordez acest subiect pentru că am văzut foarte multe persoane îmbrăcate ca pe faleză: cu sandale și haine total nepotrivite pentru un traseu montan (la urma urmei). Am văzut chiar pe cineva într-o salopetă la limita dintre elegant și casual. Foarte drăguță, de altfel :). Dar complet inutilă într-un astfel de spațiu.
Și mie îmi place să mă îmbrac elegant, să îmi pun pantofi (cu toc sau fără) dar atunci când situația o impune. Dar la munte nu mă sfiesc să-mi pun bocancii în picioare. Știți vorba aceea „când ești la Roma, poartă-te ca romanii”. Așa cum la mare nu mergem în bocanci, nici la munte nu mergem în sandale.
Încălțăminte cu talpă aderentă
De ce? Pentru că, deși este un traseu ușor, poteca este de multe ori umedă și alunecoasă din cauza scurgerilor de apă de pe versanți. Acum nu vreau să exagerez și să spun că nu poți parcurge cheile dacă n-ai bocanci. Dar sunt utile niște încălțări cu talpă aderentă. Dacă ai niște încălțări cu talpă netedă (cum sunt sandalele), este foarte posibil să aluneci pe pietre. Ca să nu mai zic că te poți lovi foarte ușor la degete în nenumărații bolovani de pe potecă.
Rucsac, nu geantă
De asemenea, există zone înguste ale potecii care trec peste stâncă și unde este amplasată o coardă metalică. Să te poți susține, ai nevoie de mâini libere. De aceea, cel mai bine este să ai un rucsac pe care să îl pui în spate, mai degrabă decât o geantă.
Haine călduroase în caz că se schimbă vremea
Cheile sunt traversate de curenți de aer, iar atmosfera din interior este destul de umedă. Așa că cel mai bine este să ai cu tine (chiar dacă doar de rezervă) o bluză/geacă pe care să o îmbraci dacă ți se face frig. Recunosc că noi nu am avut nevoie pentru că a fost destul de cald, însă asta nu înseamnă că nu exista în rucsac :).
Surse de apă
Este bine să ai cu tine și apă pentru că nu prea ai de unde să iei în chei. Din ce am citit, ar exista un izvor pe la mijloc – Șipotul Cheilor. Eu cred însă că l-am confundat cu o cascadă ?.
Circuit în Cheile Turzii
Cheile Turzii s-au format pe cursul pârâului Hășdate, care se varsă în Arieș. Zona a fost declarată Rezervație Naturală, iar odinioară era și o taxă de acces. Spun odinioară pentru că acum punctul de taxare este desființat, iar intrarea este liberă.
Noi am ales să le parcurgem de la Cabana Cheile Turzii, în circuit: la dus pe firul apei, iar la întors pe versantul stâng, Culmea Săndulești. Este mai scurt decât pe versantul drept (Culmea Mănăstirii), iar cum pe noi ne presa timpul, a fost cea mai bună alegere.
Date tehnice
Traseu: Cabana Cheile Turzii – Cheile Turzii pe firul apei – Petreștii de Jos – Colțul Sândului – Cornul Cheii – Cabana Cheile Turzii
Distanță: 5,28 km
Diferență de nivel: 397 m
Timp total: 2h37
Marcaj: punct roșu
Inițial eu eram un pic sceptică și nu prea aveam tragere de inimă să parcurgem cheile și pe sus. Mă gândeam că sunt mult mai spectaculoase pe firul apei. Dar, surpriză! Ele sunt într-adevăr spectaculoase pe firul apei, însă și pe sus ai priveliști minunate. Așa că, dacă aveți suficient timp la dispoziție, încercați să urcați și pe versanți. Puteți face chiar circuitul integral (pe ambii versanți), care durează undeva la 4-5 ore (timpul oficial).
Dacă sunteți pasionați de escaladă puteți încerca unul dintre numeroasele trasee de aici :).
Versanții sunt, de asemenea, plini de peșteri, majoritatea destul de mici. Am citit că în această zonă a Cheilor Turzii sunt peste 60 de peșteri cunoscute. Așadar, dacă vă atrage în vreun fel speologia, aici e de voi ?. Doar că probabil vă trebuie și ceva antrenament în escaladă.
Noi nu ne-am propus prea multe de la acest traseu, ci doar să ne bucurăm de spectacolul cheilor. Și ne-am bucurat din plin.
Cheile Turzii pe firul apei
Poteca începe printr-o pădure (probabil de cărpiniță) foarte frumoasă, ce mi-a adus aminte de Cheile Nerei.
La scurt timp după intrarea în traseu întâlnești și primul pod peste apă. Sunt 4 poduri în total. Majoritatea sunt punți de lemn de fapt, care te trec de pe o parte pe alta a văii.
Poteca este când la nivelul apei, când la înălțime, îngustându-se destul de mult în unele zone.
Nu este un traseu periculos, însă e nevoie, așa cum vă spuneam mai sus, de încălțăminte adecvată și un pic de atenție.
Noi am parcurs cheile pe firul văii în aproximativ o oră, cu pauze de poze și mers lejer. Odată ajunși la capăt, am decis să nu ne întoarcem pe același traseu, ci să o luăm pe versantul stâng.
Cheile Turzii pe Dealul Sândului
Poteca este destul de vizibilă, pentru că este cam singura care urcă pe versant. Și urcă destul de abrupt cei aproape 400 m diferență de nivel până pe platou. Noi am ajuns în aproximativ 45 de minute sus, însă ne-am grăbit un pic.
Era deja aproape 19.00 când am început urcușul și mi-era să nu ne prindă noaptea prin pădure. Mai ales că nici nu luaserăm frontalele cu noi ?.
De îndată însă ce începi să câștigi altitudine, perspectiva se schimbă total. La început ai vedere spre Petreștii de Jos și valea pârâului Hășdate în amonte.
După ce ajungi sus, mai exact Deasupra Podireilor, ai vedere largă și spre Turda.
Podireii!!! unde-s podireii?
Nu știți ce sunt aceia podirei? Nici noi ?. Așa că, imediat ce am ajuns într-o zonă cu semnal, am consultat Internetul. N-am putut însă să nu ne amintim de întâmplarea cu „corhănitul” din Maramureș din urmă cu vreo 10 ani :).
Dar ce sunt podireii? Din cercetările mele cuvântul este un regionalism și desemnează un fel de platou pe un vârf de deal.
De aici mai doar vreo 10 minute până la punctul de belvedere Crucea Sândului. Din ce am văzut noi, nu prea ai cum să ajungi la cruce din această zonă pentru că e ditamai prăpastia.
Pe Turism în Cheile Turzii am citit însă că de aici s-ar coborî la Peștera Călăștur, de unde ar fi o potecă de creastă ce ajunge și la Crucea Sândului.
Pe site-ul speologie.org am citit următoarele: „intrarea este ușor de reperat datorită dolinei de pe platoul de deasupra cheilor, în vecinătatea crucii Sândului. Accesul se face prin coborârea unui vâlcel abrupt din dreapta dolinei menționate (dreapta cum privim spre chei).”
Noi ne grăbeam și nu am „investigat” cu mare atenție zona. Ba mai mult, ni s-a părut destul de abrupt în jos, așa că nici nu ne-am pus problema că s-ar putea coborî pe acolo.
În plus, pe hartă nu apare niciun traseu marcat spre această peșteră sau spre cruce. Așa că poate e mai bine să nu vă aventurați dacă nu aveți experiență pe trasee nemarcate și, cel mai probabil, accidentate.
Coborârea prin pădure
De aici mai mergi un pic pe platou spre Cornul Cheii, de unde începe coborârea destul de abruptă prin pădure.
Din fericire este destul de scurtă, iar pădurea foarte frumoasă și luminoasă. Poteca te scoate direct la Cabana Cheile Turzii. Iar de aici până la parcare mergi pe drum normal.
De la indicatorul „Deasupra podireilor” și până la cabană noi am făcut 55 de minute, nicidecum 2 ore, cum mă temeam eu. Iar tot circuitul a durat aproximativ 2h40. Am mers mai lent prin chei și mai alert pe sus :).
Una peste alta, mie chiar mi-a plăcut în Cheile Turzii. Iar dacă m-aș întoarce, probabil aș aloca mai mult timp și aș explora și versantul drept.
Dar cum orice poveste începe, continuă dar se mai și termină, aici se încheie și jurnalul meu de călătorie :). Sper să vă inspire și pe voi drumeția noastră și poate îmi povestiți aventurile voastre din Cheile Turzii :). Eu abia aștept să le citesc. Între timp, stay tuned pentru următoarea destinație: Piatra Secuiului.
Poate vrei să citești și despre:
Vacanță în România: Trascău, Apuseni, Retezat
Drumeție în Cheile Râmețului din Munții Trăscău + ? video ?
Aventuri în Cheile Vălișoarei (Aiudului)
Surprize-surprize în Cheile Borzești din Munții Trascău + ? video
Piatra Secuiului vara. Căldură mare, mon cher! + ? video
Masivul Bedeleu: un circuit cu peripeții + ? video
Facebook Comments